Google castigă in fața CJUE un caz important privind dreptul la uitare și protecția datelor cu caracter personal.

Curtea Europeană de Justiție a hotărât că eliminarea de către Google a rezultatelor căutării care îi privesc pe cetățenii UE ar trebui să se aplice numai în cele 28 de state membre ale blocului.

Pentru a înțelege acest caz vom oferi un scurt background în privința originilor sale.

În Franţa, Comisia naţională de informatică şi libertăţi (CNIL) a aplicat Google o amendă de 100.000 de euro în 2016, reproşându-i că limitează  ‘dreptul la uitare’ doar la versiunile europene ale motorului de căutare. Ce este dreptul la uitare? Dreptul la uitare digitală a apărut ca urmare a hotărârii pronunțate de CJUE pe 13 mai  și și-a găsit consacrarea legislativă în Regulamentul general privind protecția datelor ce se aplică de la 25 mai 2018. Practic, prin hotărârea din 13 mai 2014, CJUE a consacrat un drept al persoanelor fizice de a obține ca, atunci când numele lor este introdus într-un motor de căutare online, să nu mai apară anumite rezultate. Și mai simplu, o persoană poate cere dezindexarea link-urilor care conțin informații eronate, învechite sau dăunătoare atunci cand numele acesteia este căutat prin Google. Totuși, trebuie reținut că acest drept la uitare nu este unul absolut. Google Inc., pusă în întârziere de CNIL, la 21 mai 2015, să extindă dezindexarea la toate extensiile ( nu numai cele care rulează pe teritoriul UE), a refuzat să se conformeze și s-a limitat să elimine linkurile în cauză doar din versiunile care rulează pe teritoriul statelor Uniunii Europene.

Conseil d’État a sesizat Curtea de Justiție cu mai multe întrebări preliminare prin care urmărea să se stabilească dacă normele dreptului Uniunii de protecție a datelor cu caracter personal trebuie interpretate în sensul că, atunci când operatorul unui motor de căutare admite o cerere de dezindexare, el este obligat să efectueze această dezindexare în ansamblul versiunilor motorului său sau dacă, dimpotrivă, este obligat să o realizeze doar în versiunile acestuia care corespund statelor membre sau chiar numai în versiunea care corespunde statului membru de reședință al beneficiarului dezindexării.

Google, susţinut de mai multe organizaţii de apărare a drepturilor, a răspuns că respectă ‘dreptul la uitare’ nu doar în ţara unui solicitant european, ci pe întreg teritoriul UE, şi că a merge dincolo de aceasta ar implica riscuri pentru libertatea de exprimare şi ar permite unor regimuri autoritare să utilizeze acest precedent pentru a restrânge accesul la anumite informaţii.

Curtea subliniază că, într-o lume globalizată, accesul utilizatorilor de internet, în special al celor care se află în afara Uniunii, la indexarea unui link care trimite la informații cu privire la o persoană al cărei centru de interese este situat în Uniune este astfel susceptibil să producă asupra acesteia efecte imediate și substanțiale chiar în cadrul Uniunii, astfel încât o dezindexare mondială ar fi de natură să satisfacă pe deplin obiectivul de protecție vizat de dreptul Uniunii. Ea precizează însă că numeroase state terțe nu cunosc dreptul la dezindexare sau adoptă o abordare diferită față de acest drept. Curtea adaugă că dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut, ci trebuie luat în considerare în raport cu funcția pe care o îndeplinește în societate și echilibrat cu alte drepturi fundamentale, în conformitate cu principiul proporționalității. În plus, echilibrul dintre dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, pe de o parte, și libertatea de informare a utilizatorilor de internet, pe de altă parte, este susceptibil să varieze în mod semnificativ la nivel mondial.

Or, din texte nu reiese că legiuitorul Uniunii a efectuat o evaluare comparativă în ceea ce privește întinderea unei dezindexări în afara Uniunii și nici că a ales să confere drepturilor individuale o întindere care ar depăși teritoriul statelor membre. Nu reiese nici că ar fi intenționat să impună unui operator precum Google o obligație de dezindexare care privește de asemenea versiunile naționale ale motorului său de căutare care nu corespund statelor membre. În plus, dreptul Uniunii nu prevede instrumente și mecanisme de cooperare în ceea ce privește întinderea unei dezindexări în afara Uniunii. Așadar, din punct de vedere legal nu este acoperită această problemă în sensul de a obliga Google să efectueze o dezindexare generală, în toate versiunile acestui motor de căutare.

Astfel, Curtea concluzionează că, în stadiul actual, nu există pentru Google ( sau orice alt operator al unui motor de căutare), în cazul în care admite o cerere de dezindexaree, o obligație care decurge din dreptul Uniunii de a efectua o asemenea dezindexare în cadrul tuturor versiunilor motorului său.. Dreptul Uniunii obligă însă operatorul unui motor de căutare să efectueze dezindexarea în cauză în toate versiunile motorului său care corespund ansamblului statelor membre și să ia măsuri suficient de eficiente pentru a asigura o protecție efectivă a drepturilor fundamentale ale persoanei vizate. Practic, reiese din această hotărâre faptul ca Google are obligatia de a indisponibiliza link-urile pentru cei care accesează motorul de cautare dintr-un stat al Uniunii Europene, și nu din Statele Unite, ca exemplu.

În sfârșit, Curtea constată că deși dreptul Uniunii nu impune, în stadiul actual, o dezindexare în ansamblul versiunilor motorului de căutare, nici nu o interzice. Prin urmare, autoritățile statelor membre rămân competente să efectueze o evaluare comparativă între, pe de o parte, dreptul persoanei vizate la respectarea vieții sale private și la protecția datelor cu caracter personal și, pe de altă parte, dreptul la libertatea de informare, și, în urma acestei evaluări comparative, să impună, dacă este cazul, operatorului acestui motor de căutare să procedeze la o dezindexare privind ansamblul versiunilor motorului menționat. În concluzie, o dezindexare totală nu este interzisă, aceasta putând fii realizata, însă realizarea depinde de circumstanțele unei situații specifice de fapt.

Acest caz reprezintă un etalon important în ceea ce înseamnă protecția datelor personale în online, stabilind o oarecare linie a felului în care informațiile cu caracter personal pot fi distribuite sau șterse odată publicate.

Acest studiu a fost realizat de catre Oprean Sergiu, student in anul al II-lea la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti.

Bibliografie: https://economie.hotnews.ro/stiri-it-23384718-google-nu-trebuie-extinda-dreptul-uitare-pentru-intreaga-lume-arata-decizie-curtii-europene-justitie.htm

https://www.stiripesurse.ro/justi-ia-europeana-a-decis-dreptul-la-uitare-al-navigatorilor-europeni-pe-internet-nu-se-aplica-i_1386171.html

http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=218105&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=2120718

ABC Juridic

ABC Juridic a luat naştere din dorinţa de a construi perspective pentru viitorii specialişti în domeniul juridic.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!