Ce este etica profesiilor juridice? – Cristinel GHIGHECI

Cristinel GHIGHECI

judec─âtor la Curtea de Apel Bra┼čov

Etica este un domeniu al filozofiei, mai exact al filozofiei morale. Se pune atunci ├«ntrebarea de ce ar interesa ea un domeniul specializat, cum este cel al dreptului? R─âspunsul este c─â ╚Öi profesionistul dreptului trebuie s─â urm─âreasc─â binele ├«n activitatea sa profesional─â, ca ├«n orice activitate uman─â, pentru a putea fi ├«n acord cu ÔÇ×rostulÔÇŁ s─âu. Doar ├«n felul acesta activitatea sa poate fi considerat─â una moral─â sau etic─â. Altfel, dac─â el ar urm─âri doar una dintre celelalte valori (de pild─â ar urm─âri doar adev─ârul), dar nu va avea ├«n vedere ╚Öi valoarea binelui, nu se poate spune c─â el a realizat un act moral, deoarece valorile nu pot fi luate dec├ót ├«mpreun─â (perspectiva integralist─â a valorilor, iar nu ierarhic─â).

Trebuie subliniat ├«ns─â c─â, ├«n prezent, ├«n cadrul eticii profesiilor juridice nu se dezbat (doar) probleme abstracte, pur teoretice, ci ├«n special probleme de etic─â aplicat─â ├«n domeniul profesiilor juridice. A╚Öa cum s-a spus, filozofia moral─â a fost marcat─â, ├«n ultimii ani, de dezvoltarea singular─â a subdomeniului ei cunoscut sub denumirea de ÔÇ×etici aplicateÔÇŁ, care are tendin╚Ťa de a se prezenta ca o nou─â paradigm─â ├«n cadrul filozofiei practice, ca un nou model de concepere a moralit─â╚Ťii, al─âturi de ╚Öi uneori ├«n competi╚Ťie cu modelele deontologice ╚Öi teologice[1]. ├Äntruc├ót morala a f─âcut obiectul at├ótor dezbateri teologice ╚Öi filozofice de-a lungul timpului, concluziile acestor dezbateri nu pot fi ignorate ├«n cadrul eticii, fie ea ╚Öi una aplicat─â strict la profesiile juridice.

Etica profesiilor juridice decurge a╚Öadar din aceea╚Öi nevoie a omului de a c─âuta binele, care ├«l anim─â ├«n majoritatea ac╚Ťiunilor sale. ├Än cadrul acesteia omul caut─â binele ├«n exercitarea profesiei juridice.

Nu cred c─â etica profesiilor juridice ar avea ca resort o nevoie de recunoa╚Ötere profesional─â a indivizilor, pentru c─â nevoia de recunoa╚Ötere ar fi una din for╚Ťele care se afl─â ├«n spatele mi╚Öc─ârilor politice din lumea contemporan─â, a╚Öa cum a sus╚Ťinut un filozof canadian contemporan[2]. Recunoa╚Öterea acestui resort al eticii profesionale ar ├«nsemna s─â i se re╚Ťin─â ca fundament egoismul persoanei, ceea ce ar veni ├«n contradic╚Ťie cu fundamentul moralei, care este a╚Öezat─â pe baze altruiste. A╚Öadar, resortul care st─â la baza ├«nsu╚Öirii eticii profesiilor juridice nu poate fi nevoia profesionistului de a ob╚Ťine recunoa╚Öterea ├«n profesie, ci realizarea binelui.

Este adev─ârat c─â ├«n perioada comunist─â prin care a trecut societatea noastr─â au stagnat orice demersuri ├«n ce prive╚Öte dezvoltarea filozofiei morale ╚Öi, implicit, a laturii acesteia referitoare la etica profesional─â. Nu a f─âcut excep╚Ťie nici domeniul eticii profesiilor juridice, despre care a ├«nceput s─â se vorbeasc─â doar de pu╚Ťin timp, c├ónd s-a pus problema adopt─ârii unor coduri deontologice ale magistra╚Ťilor. A╚Öa cum s-a spus, lipsa discut─ârii serioase a problemelor de etic─â a profesiilor juridice a f─âcut ca practici sedimentate ├«n anii regimului comunist s─â se perpetueze ├«n diferite forme ╚Öi dup─â 1989, iar, pe de alt─â parte, arbitrariul ╚Öi managementul defectuos ori de-a dreptul r─âu inten╚Ťionat s─â-╚Öi fac─â loc cu u╚Öurin╚Ť─â ├«n via╚Ťa profesional─â[3].

Acum nu mai poate fi ├«ns─â am├ónat─â discu╚Ťia despre etica sau deontologia profesiilor juridice pentru c─â fiecare categorie a profesiilor juridice ├«╚Öi revendic─â drepturile, uit├ónd ├«ns─â de obliga╚Ťii. S-a ar─âtat c─â ÔÇ×exist─â o tendin┼ú─â uman─â inevitabil─â de a se justifica ┼či afirma drepturile ├«naintea obliga┼úiilor. Deontologia restabile┼čte acest echilibru, ax├óndu-se, cu prec─âdere, pe obliga┼úiile profesionale, at├ót prin afirmarea regulilor ideal-generale profesionale, dar, mai ales, pe afirmarea regulilor de urmat ├«n situa┼úii de excep┼úie sau ├«n situa┼úii dilematic-controversate. Diversitatea situa┼úiilor profesionale oblig─â la o atare reglementare cu un caracter de norm─â deontologic─âÔÇŁ[4].

S-ar putea sus╚Ťine, a╚Öadar, c─â etica profesiilor juridice ar ├«nsemna ╚Ötiin╚Ťa dob├óndirii unui comportament moral de c─âtre reprezentan╚Ťii acestor profesii, care presupune ca ace╚Ötia s─â cunoasc─â ╚Öi s─â fac─â binele, evit├ónd totodat─â r─âul. ├Äntr-o alt─â defini╚Ťie a eticii profesionale (care se limiteaz─â ├«ns─â doar la judec─âtori) etica juridic─â este v─âzut─â ca o surs─â pedagogic─â de a ├«nv─â┼úa s─â ┼čtii, a ├«nv─â┼úa s─â faci ┼či a ├«nv─â┼úa s─â fii, ce dau via┼ú─â valorilor juridice ┼či rela┼úiilor judec─âtor-lege, judec─âtor-justi┼úiabil ┼či judec─âtor-judec─âtor[5]. Desigur c─â aceste valori juridice, men╚Ťionate ├«n aceast─â defini╚Ťie, sunt valabile pentru toate categoriile profesionale din domeniul juridic.

Se pune ├«ntrebarea care este rolul eticii profesiilor juridice? S-a spus c─â rolul eticii profesiilor juridice este acela de ÔÇ×formator al con┼čtiin┼úei profesionale, de slujire a adev─ârului f─âr─â a te sluji de el ┼či, astfel, de evitare pe plan subiectiv a oric─ârei disonan┼úe dintre performan┼úele ┼či aspira┼úiile profesionale ┼či realitatea concret─â pe care o sluje┼čte.ÔÇŁ[6] ├Äntr-adev─âr, etica ├«l ajut─â pe profesionistul din domeniul dreptului s─â slujeasc─â adev─ârul ╚Öi la nivel faptic, nu doar la nivel teoretic. De╚Öi corect─â, aceasta este ├«ns─â o justificare prea generic─â a eticii profesiilor juridice.

├Äntr-un mod mai concret, justificarea deontologiei juridice const─â, ├«n viziunea acelora╚Öi autori[7], ├«n aceea c─â ea ├«l ajut─â pe profesionist la: formarea (contribu┼úia) personalit─â┼úii profesionale; realizarea binelui (valoare juridic─â) prin profesiune; satisfacerea aspira┼úiilor de autodep─â┼čire; mediator ├«ntre moral─â ┼či lege; umanizarea normei juridice prin cunoa┼čterea omului; realizarea justi┼úiei prin valorile juridice; satisfacerea sentimentului de dreptate; evitarea (contribuie la evitarea) erorilor judiciare; ofer─â profesiunii motiva┼úii voca┼úionale; satisface nevoia de apreciere social─â a judec─âtorului ┼či, prin el, a profesiunii; favorizeaz─â metadeschiderile profesionale; contribuie la progresul social-comunitar; sesizeaz─â ┼či rezolv─â abuzurile ├«nc─âlc─ârii drepturilor omului; rezolv─â conflictele de datorii profesionale, ├«n sensul c─â cele naturale preced pe cele pozitive, cele prohibitive preced pe cele afirmative, cele certe preced pe cele incerte, cele de echitate preced pe cele de dreptate.

Din cele de mai sus rezult─â concluzia interesant─â a autorilor c─â profesionistul dreptului are mai ├«nt├ói datorii naturale, izvor├óte din dreptul natural, ╚Öi apoi datorii prev─âzute de lege ╚Öi c─â primele ar trebui s─â aib─â prioritate fa╚Ť─â de cele din urm─â, atunci c├ónd s-ar ├«nt├ómpla s─â existe un conflict (aparent) ├«ntre ele. De asemenea, o alt─â concluzie este aceea c─â mai ├«nt├ói exist─â datoria profesionistului de a nu face ceva r─âu ╚Öi apoi datoria de a face binele, iar dac─â s-ar ├«nt├ómpla ca cele dou─â datorii s─â vin─â ├«ntr-un conflict (aparent), profesionistul dreptului ar trebui s─â o aleag─â pe prima. La fel, ├«ntre o datorie cert─â, sigur─â, ╚Öi una incert─â, care exist─â poate doar ├«n ├«nchipuirea profesionistului, acesta din urm─â ar trebui s─â o aleag─â pe prima. ├Än sf├ór╚Öit, interesant─â este ╚Öi viziunea autorilor cita╚Ťi anterior, potrivit c─âreia dreptatea este valoarea juridic─â esen╚Ťial─â, ├«n timp ce echitatea este valoarea moral─â esen╚Ťial─â, iar ├«n caz de conflict ├«ntre cele dou─â valori, valoarea moral─â a echit─â╚Ťii ar avea prioritate fa╚Ť─â de valoarea juridic─â a drept─â╚Ťii.

Din aceste motive, credem c─â prin cultivarea valorilor eticii profesionale se poate ajunge la promovarea ├«n solu╚Ťiile adoptate de organele judiciare a principiilor ce stau la baza ╚Ötiin╚Ťei dreptului. Etica profesiilor juridice contribuie astfel la ├«nt─ârirea prestigiului justi╚Ťiei, asigur├ónd eficien╚Ťa statului de drept, deoarece ÔÇ×Justi┼úia se plaseaz─â chiar deasupra celorlalte puteri sistematizate de Montesquieu, c├ót timp nimeni nu va fi deasupra legii ╚Öi ├«n fa┼úa c─âreia to┼úi sunt egali. Altfel spus, de integritatea ╚Öi corectitudinea distribuirii justi╚Ťiei depinde ordinea de drept ├«n societate ╚Öi, invers, pierderea autorit─â┼úii justi┼úiei duce dezordine social─â.ÔÇŁ[8]

Articol preluat de pe juridice.ro


[1] I. Copoeru, N. Szabo (coordonatori), Dileme morale ╚Öi autonomie ├«n contextul democratiz─ârii ╚Öi al integr─ârii europene, Ed. Casa C─âr╚Ťii de ╚śtiin╚Ť─â, Cluj-Napoca, 2007, p. 8.
[2] Charles Taylor, Multiculturalism. Diff├ęrence et d├ęmocratie, Flammarion, 1994, apud. I. Copoeru, N. Szabo, Dileme morale ╚Öi autonomie ├«n contextul democratiz─ârii ╚Öi al integr─ârii europene, op. cit., p. 9.
[3] I. Copoeru, N. Szabo, Societatea rom├óneasc─â post-totalitar─â: resemnificarea autonomiei individuale ╚Öi a practicilor morale ├«n profesii, ├«n Dileme morale ╚Öi autonomie ├«n contextul democratiz─ârii ╚Öi al integr─ârii europene, de I. Copoeru, N. Szabo (coordonatori), Ed. Casa C─âr╚Ťii de ╚śtiin╚Ť─â, Cluj-Napoca, 2007, p. 8.
[4] Gh. Scripcaru, V. Ciucă ș.a., Deontologie judiciară. Sylabus, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2009, p. 232.
[5] Idem., p. 33.
[6] Idem., p. 15.
[7] Idem., p. 42.
[8] Idem, p. 232.


ABC Juridic

ABC Juridic a luat na┼čtere din dorin┼úa de a construi perspective pentru viitorii speciali┼čti ├«n domeniul juridic.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!