Ce reprezintă dreptul?

Definiţii ale dreptului au început să fie formulate încă din cele mai vechi timpuri, dar, cu toate acestea, noţiunea de drept are multiple înţelesuri şi reprezintă un domeniu atât de vast şi greu de caracterizat printr-o singură trăsătură, încât nu s-a putut ajunge la o definire exactă a termenului.

Dreptul este o ramură a ştiinţei sociale, având o multitudine de raporturi şi cu celelalte ştiinţe sociale, precum filozofia, religia, istoria, sociologia etc, astfel încât adesea auzim că dreptul este “o matematică a ştiinţelor sociale”. Gândindu-ne la societate ca la un corp uman, am putea spune că dreptul reprezintă sângele care pune în mişcare organele interne pentru o armonioasă funcţionare şi dezvoltare. Astfel se poate considera că dreptul are un rol primordial şi totodată vital într-o societate, el fiind cel care prin norme juridice delimitează interesele fiecăruia, precum şi ale tuturor, sub ameninţarea constrângerii, pentru a face posibilă viaţa socială.
Scopul urmărit de către drept este asigurarea păcii, iar modul de realizare îl reprezintă lupta. Cum injustiţia va fi mereu prezentă, dreptul nu va fi niciodată scutit de luptă. Marile victorii precum desfiinţarea sclaviei, a exploatării persoanei, libertatea proprietăţii, a industriei, a credinţelor au putut fi câştigate cu preţul unor lupte. Drumul pe care a mers dreptul a fost marcat de drepturi călcate în picioare.
Aşa cum susţinea R. von Jhering: “ Dreptul este asemenea lui Saturn devorându-şi copiii. El nu-şi recapătă tinereţea decât făcând tabula rasa întregul lui trecut”. Cum am văzut, normele juridice conduc activitatea umană, fixând conduita oamenilor, dar trebuie menţionat că aceste norme sunt relative. O normă care este considerată bună în acest moment, ea va putea fi considerată depăşită peste 10 sau 50 de ani. Relativitatea normelor este dată de faptul că viaţa este în continuă schimbarea. Afirmaţia lui R. von Jhering trebuie înţeleasă astfel: de fiecare dată când o normă juridică nu-şi mai găseşte suportul practic, devine inaplicabilă, cade în desuetudine şi este înlocuită cu alta de actualitate, prin acest proces dreptul se revitalizează. Sociologii l-au numit “drept viu”( Eugen Erlich).
De multe ori, fie dreptul o ia înaintea societăţii prin impunerea unor norme pentru care aceasta nu e încă pregătită( încercarea de legalizare a prostituţiei sau a căsătoriilor homosexuale), fie dreptul rămâne în urma societăţii, căzând în desuetudine. Dreptul, fiind o creaţie a societăţii, are nevoie de permanentă adaptare.