Clauza voluntară de inalienabilitate. Studiu juridic.

Fundament juridic

Clauza voluntară de inalienabilitate este reglementată de către Codul civil în art. 627-629, astfel o vom defini conform alin. (1) al art. 627: Prin convenţie sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim. Practic, clauza voluntară de inalienabilitate reprezintă un instrument juridic prin care înstrăinătorul unui bun poate dispune că acel bun să nu fie înstrăinat pentru o perioadă determinată de către dobânditor.

Aceasta reprezintă o armonizare a doua principii fundamentale ale dreptului civil, și anume principiul libertății de voință și principiul liberei circulații a bunurilor. Acest instrument juridic servește autolimitării libertății de a înstrăina, înfățișându-se astfel ca o excepție a liberei circulații a bunurilor. În realitate, clauza de inalienabilitate este mult mai mult de atât, fiind o indisponibilizare cu caracter real, ci nu doar o simpla obligație de a nu înstraina care are caracter personal și este specifică unui drept de creanță.

 Clauza de inalienabilitate comparată cu obligația de a nu face corespunzătoare unui drept de creanță

Pentru a înțelege cât mai bine natura juridică a clauzei de inalienabilitate, o vom compara din mai multe planuri cu obligația de a nu înstrăina corespunzatoare unui drept de creanță. În primul rând, se remarcă o diferență la nivelul izvoarelor, clauza de inalienabilitate putând fi instituita fie prin testament, fie prin contract, în timp ce obligația de a nu face se instituie numai printr-un contract sinalagmatic. Dacă avem in vedere o clauza de inalienabilitate instituită prin contract, acesta are întotdeauna caracter sinalagmatic. Sub sarcina clauzei, un contract de donație devine dintr-un contract unilateral unul sinalagmatic, deoarece donatarul își asumă si el o obligație, aceea de a nu înstrăina obiectul donatiei. O alta diferențiere, care prezintă interes sub aspect practic, se face din punctul de vedere al sancțiunii. Încălcarea obligației de a nu înstrăina corespunzatoare unui drept de creanță dă dreptul creditorului la o acțiune în daune-interese sau la o acțiune în rezoluțiune. Pe de cealaltă parte, încălcarea clauzei permite opțiunea între o acțiune în răspundere contractuală în cadrul contractului inițial ( și anume daune-interese, rezoluțiune sau rezoluțiune dublată de daune-interese ) și o acțiune în anularea contractului subsecvent, prin care a fost încalcată clauza. De asemenea, o alta diferență, însă nu foarte concluzivă, este reprezentată de faptul că obligația de a nu înstrăina este, de regulă, întalnită in contracte cu titlu oneros, iar clauza este specifica legatelor si donațiilor, deci contractelor cu titlu gratuit. Aceasta diferențiere nu este una absolută, deoarece nu se exclude compatibilitatea clauzei de inalienabilitate cu un contract cu titlu oneros.

Natura juridică

După interpretarea elementelor enumerate mai sus, se poate trage concluzia că natura juridică a clauzei de inalienabilitate este aceea a unei indisponibilizări cu caracter real, legată indisolubil de bun, iar nu de persoană. Clauza lipsește dreptul de proprietate de atributul de dispoziție juridică, fară a-l transforma în alt drept real și fară a constitui un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Această indisponibilizare va avea întotdeauna caracter temporar, aceasta fiind și o condiție a clauzei,după cum vom vedea în continuare.

Efecte juridice

Efectele juridice ale clauzei de inalienabilitate reies chiar din natura juridică a acesteia. Astfel, efectul principal reprezintă limitarea dreptului de dispoziție juridică. Dreptul care formează obiectul clauzei nu poate fi înstrăinat prin acte juridice între vii. Dispozițiile art. 627 alin. (5) C. Civ. Conform cărora transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilității nu contrazic ceea ce am tocmai am afirmat deoarece în acest caz legiuitorul face referire la succesiunea persoanei fizice sau juridice, iar nu la sensul de succesiune care operează în cazul transmisiuniilor între vii. Subsidiar acestui efect, clauza de inalienabilitate face imposibilă si dezmembrarea dreptului care este obiect al clauzei, în afara cazului în care constituitorul clauzei oferă această posibilitate anterior sau ulterior constituirii clauzei. De asemenea, urmărirea de către creditori a dreptului respectiv este imposibilă cât timp operează clauza, dacă nu există dispoziții legale care sa prevadă altfel. Acest lucru este consacrat în art. 629 alin. (3). C. Civ. Mai mult decât atât, clauza de inalienabilitate vizează și grevarea dreptului cu o ipotecă, încheierea unui antecontract de înstrăinare care să aibă ca obiect respectivul drept și promisiunea de ipotecă, în măsura in care momentul executării promisiunilor ar fi anterior momentului în care expiră clauza.

Prin aceste efecte clauza voluntară de inalienabilitate nu scoate bunul indisponibilizat din circuitul civil, deoarece acesta poate încă să fie transmis prin succesiune. De asemenea, transmiterea bunului de către debitorul clauzei printr-un act juridic între vii poate rămâne valabilă atât timp cât cei îndreptățiți nu cer rezoluțiunea contractului inițial sau anularea contractului subsecvent înainte de expirarea termenului de prescripție. În situația în care rămâne valabil actul de înstrăinare, terțul dobânditor va fi ținut de clauză cât timp aceasta rămâne valabilă.

O mențiune specială merită a fi făcută în cazul contractului de ipotecă, în care o clauză de inalienabilitate ar fi ineficientă. Reglementarea acestei situații este realizată în art. 2376 C. Civ. Aceste prevederi nu sunt aplicabile ipotecilor constituite în temeiul Legii nr. 190/1999 deoarece art. 5 din acest act normativ conține prevederi contrare art. 2376 noul C. civ., prevederi ce au structura unor norme speciale, derogatorii de la dreptul comun conform art. 34 din Legea nr. 190/1999. Pentru această situație se poate vedea aici o decizie a Curții de Apel Galați în care este judecat un caz în care este constituită o clauză de inalienabilitate în temeiul legii nr. 190/1999, aceasta fiind valabilă și producând efecte, fiind, de altfel, un element important în judecarea cauzei.

Condiții

Din art. 627 alin (1) desprindem și condițiile de valabilitate a clauzei voluntare de inalienabilitate, acestea fiind în număr de două, și anume: o durată care să nu depașească 49 de ani și un interes serios și legitim. Caracterul temporar al clauzei este necesar deoarece, altfel, dreptul respectiv ar suferi o indisponibilizare perpetuă, ceea ce ar contraveni principiului libertății de voință si circulației libere a bunurilor. Nerespectarea acestor condiții duc la invaliditatea clauzei. Conform art. 627 alin (1) C. Civ., clauza de inalienabilitate poate fi inclusă într-o convenție sau într-un testament. În ceea ce privește convențiile, legiuitorul se referă numai la acele convenții translative de proprietate, incluzând aici și acele convenții din care se naște obligația de a transmite în viitor proprietatea, cum reiese din alin. (4) al aceluiași articol. Acest articol generează o situație aparte, deoarece, în cazul raporturilor juridice care intră sub incidența sa, efectul clauzei este suportat chiar de către transmițătorul bunului, iar nu de către dobanditor, cum se întâmplă de regulă.

Opozabilitate

Pe lângă respectarea condițiilor de valabilitate, cel care constituie clauza trebuie sa respecte si anumite formalități de publicitate pentru ca aceasta să fie opozabilă. Aceste formalități depind de cum bunul care face obiectul dreptului supus clauzei este mobil sau imobil. Pentru bunuri imobile, trebuie respectate formalitățile de publicitate specifice regimului de carte funciară. Din art. 902 alin (2) pct. 8 rezultă că trebuie sa fie notată în cartea funciară interdicția convențională de înstrăinare, adică tocmai clauza de inalienabilitate. Daca bunul este unul mobil, se aplică regulile prevăzute pentru dobândirea proprietății de bună credință. În acest caz, simpla posesie a bunului respectiv are și funcția de publicitate mobiliară.

 Efectele realizării formalităților de publicitate reprezintă opozabilitatea față de terți a clauzei de inalienabilitate. În consecință, creditorii proprietarului nu vor putea executa bunul indisponibilizat prin clauză, iar terții care ar dobândi bunul respectiv vor rămâne sub amenințarea anulării contractului lor de dobândire. Indiferent de îndeplinirea acestor formalități, clauza produce efecte între beneficiarul acesteia și persoana ținută prin clauză, persoana beneficiarului putând să pretindă daune-interese de la debitor în cazul nerespectării clauzei.

Sfera opozabilității îi cuprinde pe terții dobânditori si pe creditorii debitorului clauzei. Art. 628 alin. (4), conform căruia În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevazută într-un contract cu titlu gratuit, ea este opozabilă și creditorilor anteriori ai dobânditorului, prezintă o situație aparte. Prin creditori anteriori înțelegem acei creditori în cazul cărora creanța s-a născut înainte de momentul constituirii clauzei și efectuării formalităților de publicitate, dar scadența obligației este ulterioară acestui moment. Clauza produce efecte numai pentru viitor, iar patrimoniul debitorului nu se micșorează în cazul actelor cu titlu gratuit, astfel că acestor creditori nu li se poate aduce vreun prejudiciu prin opozabilitatea față de ei a clauzei. Dacă însă, per a contrario, inalienabilitatea ar fi fost prevăzută într-un contract cu titlu oneros, aceasta nu ar mai fi putut fi opozabila creditorilor anteriori, deoarece în patrimoniul debitorului s-ar fi produs o micșorare, ceea ce ar fi restrâns garanția comună a creditorilor, aducând astfel un prejudiciu.

Concluzii

Așadar, înțelegem despre clauza de inalienabilitate că este un instrument juridic extrem de util atunci când dintr-un interes serios și legitim se dorește indisponibilizarea temporară a unui bun înstrăinat. Reținem faptul că nu este corect sa se afirme că bunul supus clauzei este scos din circuitul civil. Acesta poate fi transmis în mod practic chiar dacă operează clauza prin succesiune, după cum am explicat mai sus.

Bibliografie:

http://portal.just.ro/44/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=754

Cursul universitar “ Drept civil. Drepturile reale principale” -Valeriu Stoica, editura C.H. Beck, 2017

Clauza voluntară de inalienabilitate în Revista Română de Drept Privat nr. 1/2013- Valeriu Stoica

Inalienabilitatea voluntară, în In Honorem Corneliu Bîrsan și Liviu Pop

Codul civil

Acest studiu a fost realizat de Oprean Sergiu, student în anul al II-lea la Facultatea de Drept din cadrul Universității București.

ABC Juridic

ABC Juridic a luat naştere din dorinţa de a construi perspective pentru viitorii specialişti în domeniul juridic.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!