Contractul la distanţă în comerţul online

Unul din 4 români cu acces la internet este cumpărător online, trendul fiind ascendent. Orice achiziţie online implică încheierea unui contract electronic.

Dezvoltarea serviciilor societăţii informaţionale într-un spaţiu fără frontiere interne reprezintă un mijloc esenţial pentru eliminarea barierelor care despart popoarele europene. Comerţul electronic va stimula creşterea economică a întreprinderilor europene, precum şi investiţiile în inovaţii şi, de asemenea, consolidează competitivitatea întreprinderilor europene, cu condiţia ca toate persoanele să aibă acces la Internet.[1].

Legislaţia privitoare la contractele electronice este o reglementare-cadru, adresându-se numai procedurilor esenţiale, exprimând ideile directoare ale acestei activităţi, păstrându-se, astfel, o flexibilitate benefică dezvoltării viitoare.

Realitatea, mai ales cea online, va fi mereu mai complexă decât capacitatea imaginativă a legiuitorului şi, de aceea, reglementările privind contractele electronice vor trebui actualizate constant.

Contractul electronic este un contract la distanţă.

Astfel, se supun OUG nr. 130/2000, contractul la distanţă fiind contractul de furnizare de produse sau servicii încheiat între un comerciant şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare organizat de comerciant, care utilizează exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicare la distanţă[2].

Momentul încheierii contractului la distanţă îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa, cum ar fi un e-mail sau un mesaj după finalizarea comenzii.

Pe lângă multele avantaje oferite de acest tip de contracte, exista şi multe riscuri. Spre exemplu, operatorii de telefonie mobilă nu-şi mai cheamă clienţii pentru a semna un nou contract, ci doar le propun telefonic o ofertă nouă şi, printr-un simplu “Da”, ai semnat un nou contract. Se poate renunţa unilateral, în termen de 14 zile de la acord, cu anumite excepţii[3].

ANCOM menţionează că modalitatea de încheiere a contractelor la distanţă este o problemă reclamată tot mai des, sesizările primite în anul 2013 cu privire la acest subiect fiind de trei ori mai numeroase decât cele primite în anul 2012.

Avea dreptate Camil Petrescu când spunea că “realitatea se creează prin însuşi faptul cunoaşterii”. În ce realitate riscăm să trăim dacă nu suntem bine informaţi? Probabil într-una impusă de alţii.

Ce obligaţii are comerciantul?

Înainte de încheierea contractului la distanţă, comerciantul trebuie să informeze consumatorul în timp util, corect şi complet asupra următoarelor elemente:

  1. Identitatea comerciantului (ex. numele firmei – verificaţi firma la RECOM şi deţinătorul domeniului web la ROTLD pentru a fi siguri că acestea coincid);
  2. Caracteristicile esenţiale ale produsului;
  3. Preţul;
  4. Cheltuielile de livrare, dacă este cazul;
  5. Modalităţi de plată, livrare sau de prestare;
  6. Dreptul de denunţare unilaterală a contractului (ex. dreptul de returnare), cu excepţia celor prevăzute în ordonanţă;
  7. Costul utilizării tehnicii de comunicare la distanţă, dacă este cazul;
  8. Perioada de valabilitate a ofertei sau a preţului;
  9. Durata minimă a contractului, în cazul contractelor care prevăd furnizarea curentă sau periodică a unui produs sau serviciu.

Comerciantul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale în termen de cel mult 30 de zile de la data la care consumatorul a transmis comanda, cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel.

tastatura

De curând, o cunoştinţă mi-a povestit că firma sa a fost amendată pentru că nu afişase nicăieri pe magazinul online dreptul de denunţare unilaterală a contractului. Am fost surprins nu doar de valoarea amenzii, ci şi de vigilenţa autorităţilor – au verificat chiar şi un magazin online oarecum obscur. Cât de mulţi deţinători de afaceri online au citit legislaţia ce îi priveşte? Probabil la fel cum am citit cu toţii Codul rutier înainte de examenul auto.

Soluţionarea litigiilor privind comerţul electronic se poate face, în primul rând, prin acţiuni în justiţie, reglementate de Legea 365/2002. De menţionat este că acţiunea în justiţie se prescrie într-un an de la data acţiunii sau abţinerii ce i-a justificat introducerea.

În final, înainte de a cumpăra online, vă recomand să verificaţi:

  • Dacă sunt respectate obligaţiile prevăzute mai sus;
  • Secţiunea “Termeni şi condiţii” înainte de a trimite comanda;
  • Politica de confidenţialitate;
  • Informaţii relevante despre comerciant (cifra de afaceri, anul înfiinţării etc.)

Spor la cumpărături!

Articol despre negocierea contractelor si contractul la distanta pentru Revizio.


[1] Directiva 2000/31/EC 8 iunie 2000, art. 1;

[2] OUG nr. 130/2000, art. 2; 

[3] OUG nr. 130/2000, art. 10

Lucian Ungureanu

Lucian este co-fondator al proiectului "ABC Juridic" si student al Facultatii de Drept - Universitatea din Bucuresti.

Related articles