Dreptul interna╚Ťional umanitar

 

Realitatea istoric─â a ar─âtat ├«n repetate r├ónduri c─â abolirea definitiv─â a r─âzboiului ╚Öi instaurarea p─âcii mondiale sunt obiective pe c├ót de dezirabile, pe at├ót de imposibil de realizat. Tocmai de aceea, demersurile comunit─â╚Ťii interna╚Ťionale nu vizeaz─â suprimarea conflictelor armate, ci crearea unui sistem c├ót mai eficient de reguli care s─â permit─â at├ót restr├óngerea dreptului beligeran╚Ťilor de a utiliza mijloace ╚Öi metode de r─âzboi la libera lor alegere, c├ót ╚Öi protejarea victimelor.

Pornind de la ra╚Ťiuni de acest fel, ├«n anul 1864, odat─â cu adoptarea Conven╚Ťiei de la Geneva pentru Ameliorarea Situa╚Ťiei R─âni╚Ťilor din Armatele de pe C├ómpul de Lupt─â au fost puse bazele dreptului interna╚Ťional umanitar modern. Conven╚Ťia instituia reguli referitoare la protec╚Ťia civililor, indiferent de statul c─âruia ├«i apar╚Ťineau, proclam├ónd totodat─â neutralitatea spitalelor, a ambulan╚Ťelor ╚Öi a personalului sanitar ┼či religios. De asemenea, este recunoscut simbolul Crucii Ro╚Öii ca mijloc de identificare a persoanelor ╚Öi echipamentelor aflate sub protec╚Ťia prevederilor acestei conven╚Ťii.

Av├ónd ├«n vedere ├«ns─â evolu╚Ťia rapid─â a tehnicilor de r─âzboi, ├«n decursul deceniilor urm─âtoare a devenit necesar─â adoptarea de noi reguli care s─â reglementeze conduita p─âr╚Ťilor combatante. Pe cale de consecin╚Ť─â, regulile de jus in bello existente (regulile aplicabile ├«n timpul desf─â╚Öur─ârii conflictelor armate) au fost completate prin adoptarea unor documente interna╚Ťionale ╚Öi anume:

– Conven╚Ťiile de la Haga din anul 1899, respectiv din anul 1907

– Conven╚Ťiile de la Geneva din anul 1949

– Conven┼úia pentru protec┼úia bunurilor culturale ├«n caz de conflict armat din anul 1954

– Conven┼úia privind interzicerea dezvolt─ârii, producerii ┼či stoc─ârii armelor bacteriologice din anul 1972

– Protocoalele adi┼úionale la Conven┼úiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protec┼úia victimelor conflictelor armate interna┼úionale din anul 1977

– Protocolul op┼úional la Conven┼úia cu privire la drepturile copilului privind implicarea copiilor ┬á├«n conflicte armate din anul 2000

Normele ├«nscrise ├«n con╚Ťinutul acestor documente vizeaz─â protec╚Ťia anumitor categorii de persoane, dintre care putem re╚Ťine:

– R─âni┼úii ┼či bolnavii din for┼úele armate ├«n campanie;

– R─âni┼úii, bolnavii ┼či naufragia┼úii din for┼úele armate pe mare;

– Prizonierii de r─âzboi;

– Persoanele civile ├«n timp de r─âzboi.

├Än ceea ce prive╚Öte principiile dreptului interna╚Ťional umanitar, acestea sunt considerate ca reprezent├ónd structura de baz─â a normelor ce guverneaz─â ramura de drept aflat─â ├«n discu╚Ťie, indiferent de forma- conven╚Ťional─â sau cutumiar─â- pe care o ├«mbrac─â. Avem ├«n vedere ├«n acest sens urm─âtoarele principii:

  1. Principiul umanismului, consacrat pentru ├«nt├óia oar─â ├«n Preambulul Conven╚Ťiei de la Haga sub numele de ÔÇťClauza MartensÔÇŁ, dup─â numele juristul rus Fyodor Martens.
  2. Principiul distinc┼úiei dintre civili ┼či combatan┼úi ├«n timpul conflictelor armate
  3. Principiul necesităţii militare
  4. Principiul propor╚Ťionalit─â╚Ťii ╚Öi al necauz─ârii de suferin╚Ťe inutile
  5. Principiul nediscrimin─ârii

Un alt aspect esen╚Ťial care trebuie avut ├«n vedere este legat de situa╚Ťiile ├«n care devin incidente normele de drept interna╚Ťional umanitar. Av├ónd ├«n vedere reglement─ârile cuprinse ├«n principal ├«n cele patru Conven╚Ťii de la Geneva, precum ╚Öi ├«n Protocoalele Adi╚Ťionale la acestea, se poate afirma c─â normele dreptului interna╚Ťional umanitar se aplic─â numai ├«n caz de conflict armat. Trebuie ├«ns─â precizat c─â documentele amintite disting ├«ntre doua tipuri de conflict armat ╚Öi anume: conflictul armat interna╚Ťional ╚Öi conflictul armat intern.

├Än ceea ce prive╚Öte conflictul armat interna╚Ťional, acesta este definit ├«n sistemul conven┼úiilor de la Geneva ca reprezent├ónd ÔÇ×toate cazurile de r─âzboi declarat sau orice alt conflict armat care poate s─â apar─â ├«ntre dou─â sau mai multe p─âr┼úi contractante, chiar dac─â starea de r─âzboi nu este recunoscut─â de una dintre eleÔÇŁ. Interesant─â este ├«ns─â completarea adus─â defini╚Ťiei ├«n cauz─â de dispozi╚Ťiile cuprinse ├«n Protocolul Adi╚Ťional I, care includ ├«n sfera conflictelor armate interna╚Ťionale ╚Öi ÔÇťlupta popoarelor ├«mpotriva domina┼úiei coloniale ┼či a ocupa┼úiei str─âine, precum┬á ┼či ├«mpotriva regimurilor rasiste.ÔÇť Aceast─â completare a determinat anumite state, precum Regatul Unit al Marii Britanii, SUA sau Israel s─â nu ratifice o lung─â perioad─â de timp Protocolul Adi╚Ťional I.

Pe de alt─â parte, conflictul armat intern, reglementat de art. 3 comun celor patru Conven├ó╚Ťii de la Geneva, este definit ca fiind acel ÔÇťconflict des─â╚Öurat pe teritoriul uneia dintre statele semnatare ale conven╚Ťiei ├«ntre for╚Ťele sale armate ╚Öi for╚Ťe armate dizidente sau grupuri ├«narmate organizate.ÔÇŁ Prin Protocolul Adi╚Ťional II sunt prev─âzute ├«ns─â acele situa╚Ťii c─ârora nu le sunt aplicabile regulile dreptului interna╚Ťional umanitar ╚Öi anume: ÔÇťsitua┼úiile de tensiune intern─â ┼či tulbur─ârile interne, cum sunt actele de dezordine public─â, actele sporadice ┼či izolate de violen┼ú─â ┼či alte acte analoage, care nu sunt conflicte armate.ÔÇŁ

De asemenea, trebuie men╚Ťionat faptul c─â ├«n momentul de fa╚Ť─â sunt calificate ca f─âc├ónd parte din categoria conflictelor armate ce cad sub inciden╚Ťa normelor de drept interna╚Ťional umanitar ╚Öi conflictele armate destructurate sau de identitate ╚Öi conflictele armate interna╚Ťionalizate.

Av├ónd ├«n vedere cele prezentate anterior, se poate conchide c─â dreptul interna╚Ťional umanitar reprezint─â nu numai o modalitate de limitare a efectelor distructive cauzate de r─âzboi, dar ╚Öi o garan╚Ťie a respect─ârii drepturilor omului ├«n caz de conflict armat.

Related articles