Drepturile eventuale

Drepturile eventuale constituie o tem─â extrem de controversat─â ├«n doctrina de care dispunem, de-a lungul timpului exist├ónd p─âreri diferite ├«n ceea ce prive╚Öte acest subiect. Aceste controverse din jurul drepturilor eventuale s-au datorat ╚Öi legiuitorului rom├ón, care nu a statuat ├«n legisla╚Ťia noastr─â o defini╚Ťie acestei categorii de drepturi.

Exist─â opinii ├«n literatura de specialitate c─â un drept eventual este, cu siguran╚Ť─â, mai pu╚Ťin dec├ót unul afectat de modalit─â╚Ťi (termen, condi╚Ťie, sarcin─â) ╚Öi poate chiar mai pu╚Ťin dec├ót un drept condi╚Ťional, dar este, f─âr─â dubiu, mai mult dec├ót o simpl─â dorin╚Ť─â ap─ârut─â ├«n con╚Ötiin╚Ťa subiectului de drept. Pentru a fi pe ├«n╚Ťelesul tuturor, drepturile eventuale constituie acea categorie de drepturi clasat─â ├«ntre simpla dorin╚Ťa a beneficiarului ╚Öi dreptul propriu-zis, acest drept av├ónd posibilitatea – sau nu – de a se materializa ├«n viitor.

Un exemplu consacrat de doctrin─â ╚Öi ├«n aceea╚Öi m─âsur─â de jurispruden╚Ť─â de drept eventual ├«l reprezint─â v├ónzarea unui bun viitor. Reglementarea legal─â ├«n materie de v├ónzare a unui bun viitor este dat─â de Noul Cod Civil, art. 1658 alin. (1) potrivit c─âruia ÔÇťDac─â obiectul v├ónz─ârii ├«l constituie un bun viitor cump─âr─âtorul dob├ónde╚Öte proprietatea ├«n momentul ├«n care bunul s-a realizat. ├Än privin╚Ťa construc╚Ťiilor, sunt aplicate dispozi╚Ťiile corespunz─âtoare ├«n materie de carte funciar─â.ÔÇŁ Articolul reglementeaz─â un caz concret de drept eventual ├«n care valabilitatea contractului de v├ónzare-cump─ârare nu va fi atins─â de lipsa obiectului contractului, ├«n materialitatea lui, ci va influen╚Ťa numai momentul ├«n care se realizeaz─â transmiterea dreptului de proprietate de la v├ónz─âtor la cump─âr─âtor. ├Än ceea ce prive╚Öte exemplul dat, eventualitatea const─â ├«n fiin╚Ťarea bunului, situa╚Ťie ├«n care, dac─â acesta nu se va materializa, va fi antrenat─â r─âspunderea v├ónz─âtorului fa╚Ť─â de cump─âr─âtorul ├«n cauz─â. ├Än cazul acesta se va ridica ipoteza unui drept eventual de proprietate al cump─âr─âtorului care, la momentul ├«ncheierii acordului de voin╚Ť─â, ╚Öi-a asumat posibilitatea nerealiz─ârii bunului. V├ónzarea unui bun viitor d─â na╚Ötere ├«n patrimoniul cump─âr─âtorului unui drept de crean╚Ť─â ├«mpotriva v├ónz─âtorului, totodat─â, unui drept eventual de proprietate, adic─â a unui drept de proprietate afectat de eventualitatea realiz─ârii bunului. Prin toate aceste considerente afirmate conchidem c─â v├ónzarea unui bun viitor reprezint─â un veritabil drept eventual.

Un alt exemplu de drept eventual ar fi ╚Öi cel rezultat din v├ónzarea bunului altuia, reglementat─â de Noul Cod Civil ├«n cadrul art. 1683 alin. (1) conform c─âruia ÔÇ×Dac─â, la data ├«ncheierii contractului asupra unui bun individual determinat acesta se afl─â ├«n proprietatea unui ter╚Ť, contractul este valabil, iar v├ónz─âtorul este obligat s─â asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul s─âu c─âtre cump─âr─âtor.ÔÇŁ Acestea fiind spuse, suntem pu╚Öi ├«n fa╚Ťa aceluia╚Öi tip de exemplu, respective un act juridic realizat ad validitatem ├«n lipsa bunului ce face obiectul tranzac╚Ťiei. Trebuie men╚Ťionat, totu╚Öi, c─â autori consacra╚Ťi din domeniul dreptului privat definesc bunul ca fiind un lucru esen╚Ťial c├ónd vorbim despre drepturi de orice fel. De exemplu, proprietatea ca drept inerent al omului, este afirmat─â de Declara╚Ťia Drepturilor Omului ╚Öi a Cet─â╚Ťeanului, adoptat─â ├«n 1789, moment ├«n care redevine un drept absolut , perpetuu , sacru ╚Öi inviolabil, moment ├«n care nu se mai face distinc╚Ťia ├«ntre bunuri mobile ╚Öi imobile, dar acestea sunt privite indisolubil fa╚Ť─â de dreptul ├«n sine.

Doctrina atrage aten╚Ťia asupra unei confuzii care se poate isca ├«n ceea ce prive╚Öte acest tip de drepturi eventuale. A╚Öadar, este foarte important a nu se confunda cu modalit─â╚Ťile pentru c─â asumarea procur─ârii de c─âtre vanzator a bunului ce face obiectul contractului ├«n patrimoniul v├ónz─âtorului nu e o condi╚Ťie (modalitate) ci o eventualitate de unde rezult─â c─â d─â na╚Ötere unui drept eventual ├«n patrimoniul cump─âr─âtorului ├«nc─â de la data semn─ârii contractului.

├Än ceea ce prive╚Öte materia succesiunilor, exist─â un exemplu de act, sau mai bine spus pact care va da na╚Ötere unui drept eventual, denumit de doctrin─â – Pactul asupra succesiunii viitoare. Succesiunea reprezint─â, ├«ntr-o prim─â accep╚Ťiune, ÔÇ×o modalitate de dob├óndire sau trasmitere a propriet─â╚Ťii pentru cauz─â de moarte (mortis causa)ÔÇŁ, asem─ânat─â de Codul Civil cu legatul care d─â na╚Ötere acelora╚Öi tipuri de efecte ├«n patrimoniul succesibilului.

Prin pact asupra unei succesiuni nedeschise se ├«n╚Ťelege orice contract sau act unilateral, nepermis de lege, prin care se dob├ónde╚Öte sau se renun╚Ť─â la unul sau mai multe drepturi eventuale din acea mo╚Ötenire nedeschis─â la data ├«ncheierii actului. Un astfel de pact, prohibit de lege prin interpretarea art. 956 NCC, presupune ca cel pu╚Ťin o parte s─â aib─â un interes ├«n gr─âbirea mor╚Ťii lui de cuius, materializ├ónd, ├«n acest caz o dorin╚Ť─â imoral─â din partea mo╚Ötenitorilor. Totu╚Öi aducem ├«n discu╚Ťie acest tip de act juridic pentru c─â prezint─â un interes complet ├«n ceea ce prive╚Öte materia drepturilor eventuale deoarece acest pact asupra unei succesiuni nedeschise, a╚Öa cum reiese din definirea doctrinar─â a succesiunii, are drept scop transmiterea propriet─â╚Ťii asupra unui bun viitor. Av├ónd drept obiect na╚Öterea ├«n patrimoniul mo╚Ötenitorului de drepturi eventuale, p─âr╚Ťile contactante nu pot cunoa╚Öte cu certitudine care vor fi drepturile si obliga╚Ťiile corelative ce urmeaz─â a fi transmise la deschiderea succesiunii, de aici reie╚Öind ideea c─â subiectul ├«n favoarea c─âruia s-ar transmite bunul ar putea exercita un oarecare interes.

F─âr─â vreun dubiu, pentru a putea fi vorba despre un pact asupra unei mo╚Öteniri viitoare, actul trebuie s─â aib─â ca obiect o mo╚Ötenire nedeschis─â ├«n momentul ├«ncheierii acestuia, av├ónd ├«n vedere, ca o alt─â regul─â sine qua non, existen╚Ťa unui pact. Actul ├«n cauz─â are ├«n vedere conferirea pentru una dintre p─âr╚Ťi de anumite drepturi referitoare la mo╚Ötenirea nedeschis─â ├«nc─â sau poate s─â cuprind─â obliga╚Ťii ce se nasc ├«n patrimoniul aceleia╚Öi persoane. ├Än ceea ce prive╚Öte cea de-a treia condi╚Ťie a pactului asupra unei mo╚Öteniri viitoare, aici intervine partea noastr─â de interes, deoarece dreptul la care se renun╚Ť─â prin intermediul acestuia sau cel care se dob├ónde╚Öte va fi inserat ├«n materia drepturilor eventuale, deoarece reprezint─â acea zon─â intermediar─â ├«ntre vidul juridic ╚Öi dreptul complet, care, prin ├«ntrunirea gradual─â a tuturor condi╚Ťiilor va deveni un drept ├«n adev─âratul sens al cuv├óntului, ├«ntrunind toate elementele necesare. A╚Öa cum se afirm─â ├«nc─â din dreptul roman, de cuius – ├«n cazul dreptului roman pater familias – ÔÇťacesta era considerat ca o persoan─â independent─â care nu se supunea puterii nici unei alte persoane [ÔÇŽ] era singurul proprietar al patrimoniului familieiÔÇť, poate dispune cum dore╚Öte de bunurile aflate ├«n patrimonial s─âu, acestea r─âm├ón├ónd pentru succesibili simple dorin╚Ťe ╚Öi speran╚Ťe care s-ar putea ├«mplini doar dup─â moartea celui ├«n cauz─â.

Aceast─â tipologie de drept eventual ar putea fi perfectat─â, put├ónd deveni un drept complet, abia la moartea lui de cuius, c├ónd s-ar putea fiin╚Ťa bunul, dac─â acesta mai exist─â ├«n patrimoniul s─âu ╚Öi dac─â vor fi ├«ndeplinite condi╚Ťiile legale privitoare la succesiune – se cere ÔÇťca persoana s─â succede, s─â existe ├«n momentul deschiderii succesiuniÔÇŁ ╚Öi ca aceasta s─â fie demn─â.

Dac─â pactul ├«ndepline╚Öte pa╚Öii enun╚Ťa╚Ťi de noi anterior, el va fi sanc╚Ťionat cu nulitatea absolut─â, deoarece asemenea pacte contravin ordinii publice ╚Öi bunelor moravuri, reglementarea fiind enun╚Ťat─â de art. 11 NCC conform c─âruia ÔÇťNu se poate deroga prin conven╚Ťii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaz─â ordinea public sau de la bunele moravuriÔÇŁ. Pactul nu poate fi confirmat nici m─âcar de c─âtre de cuius, ╚Öi nici de p─âr╚Ťi, chiar dup─â deschiderea mo╚Ötenirii. Acestea au posibilitatea , ├«n aceast─â situa╚Ťie, de a reface actul juridic respect├ónd regulile care ├«l guverneaz─â, deoarece de la o norma imperativ─â nu se poate deroga.

Exist─â ├«n practic─â diferite cazuri de drepturi eventuale c─ârora le lipse╚Öte, la un moment dat, unul din subiec╚Ťi. Pentru aceasta, consider─âm pertinent exemplul stipula╚Ťiei pentru altul. Acesta este un procedeu de schimbare a subiec╚Ťilor raportului juridic ╚Öi mai este numit─â ├«n doctrin─â ╚Öi contract ├«n folosul unei ter╚Ťe persoane. Stipula╚Ťia pentru altul este acel ÔÇťcontract prin care o parte, denumit─â stipulant dispune ca cealalt─â parte, denumit─â promitent s─â dea, s─â fac─â sau s─â nu fac─â ceva ├«n folosul unei ter╚Ťe persoane, str─âine de contract, denumite ter╚Ť beneficiarÔÇť. Eventualitatea ├«n ceea ce prive╚Öte una dintre p─âr╚Ťi const─â ├«n faptul c─â ter╚Ťul beneficiar poate s─â nu existe ├«nc─â ├«n momentul ├«ncheierii actului juridic- poate fi vorba despre un copil nen─âscut sau, de ce nu, poate sa nu fie identificat sau identificabil – cazul ├«n care cineva se ofer─â sa gratifice o persoan─â care ajunge la anumite rezultate.

Totu╚Öi, de╚Öi sus╚Ťinem ╚Öi existen╚Ťa cazurilor de lips─â a p─âr╚Ťilor, a consim╚Ť─âm├óntului sau chiar a obiectului ├«n cazul unui raport juridic, cele mai des ├«nt├ólnite drepturi eventuale apar ├«n materia dreptului comercial, fiind vorba de o pluralitate de drepturi eventuale aflat ├«n lipsa obiectului.

După ce am expus cazuri concrete de drepturi eventuale, putem trage concluziile ce se cuvin în ceea ce privește această materie tratată lacunar în toate studiile din domeniu pentru a putea face cât mai înteleasă categoria drepturilor eventuale.

A╚Öadar, drepturile eventuale se claseaz─â ├«ntre un vid juridic, unde nu poate fi vorba despre vreun drept propriu-zis, ╚Öi o posibilitate n─âscut─â ├«n con╚Ötiin╚Ťa subiectelor de drept, ce anticipeaz─â dreptul ├«n deplin─âtatea sa.

Un drept se poate na╚Öte ╚Öi mai apoi poate fi construit etapizat, prin ├«ntrunirea succesiv─â, ├«n timp, a diferitelor elemente constitutive ce nu se materializeaz─â ├«nc─â ├«n momentul exprim─ârii acordului de voin╚Ť─â dintre p─âr╚Ťi. Astfel, dreptul eventual este un┬á drept care are posibilitatea de a se materializa ├«n viitor, beneficiarul neav├ónd posibilitatea, momentan, de a dispune de el, deci nu poate ├«ncheia acte juridice pe baza acestui drept. De asemenea, acest drept nu asigura beneficiarului faptul ca ├«╚Öi va produce ├«n viitor toate efectele, ceea ce genereaz─â un grad ╚Öi mai redus de certitudine. De fapt, dreptul pus ├«n discu╚Ťie, apare ca fiind un drept inexistent, mai degrab─â o simpl─â speran╚Ť─â a beneficiarului, opinie ├«mp─ârt─â╚Öit─â de mul╚Ťi speciali╚Öti.

Acest articol a pornit de la idea conform c─âreia nimic nu ├«mpiedic─â p─âr╚Ťile s─â decid─â c─â na╚Öterea dreptului, ca efect al actului juridic ├«ncheiat, s─â aib─â loc ├«n trepte, ce pot fi considerate etape de constituire, sau prin ad─âugarea ├«n timp a elementelor constitutive ale unui act juridic, sau prin ├«ncheierea unor acte juridice subsecvente, conexe actului juridic principal, ce vor urm─âri soarta juridic─â a celui din urm─â men╚Ťionat precum un antecontract de v├ónzare-cump─ârare urmat de ├«ncheierea actului juridic final de v├ónzare-cump─ârare.

Surse:

Noul Cod civil

A. Iona╚Öcu –┬áDrept civil. Partea general─â, Ed. Didactic─â ╚Öi Pedagogic─â, Bucure╚Öti, 1963

G. Boroi, C. Anghelescu – Curs de drept civil. Partea general─â, Ed. Hamangiu, Bucure╚Öti, 2012

Gh. Beleiu –┬áIntroducere ├«n dreptul civil – Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucure╚Öti, 2007

C. B├«rsan – Drept civil.┬áDrepturile reale principale, Ed. Hamangiu, 2015

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!