Forma de guvernamant, consideratii finale- Concurs SNSPA

Prin formă de guvernământ înţelegem modul în care sunt constituite şi în care funcţionează autorităţile statului, raportându-ne, în mod special, la relaţia dintre şeful de stat şi Parlament. În funcţie de forma de guvernământ, statele se împart în două categorii: monarhii şi republici.
În ceea ce priveşte creionarea statului nostru atipic, interes deosebit prezintă republica, în speţă republica prezidenţială. “Când majoritatea guvernează în sensul interesului general, guvernul primeşte ca nume special numele generic al tuturor guvernămintelor şi se numeşte republică”. (1) Acordăm acest interes republicii întrucât marile oraşe ale lumii, cu o istorie milenară, au fost fondate ca republici (Roma). În ceea ce priveşte statul atipic, este de preferat ca şeful de stat să fie ales direct de către popor, prin urmare se cere egalitatea dintre Preşedinte şi Parlament. Aşadar, toţi cetăţenii cu drept de vot au posibilitatea să aleagă şeful de stat prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, doar că dreptul de vot nu ar trebui exercitat de la vârsta majoratului, ci de la vârsta de 20-21 de ani, întrucât proaspătul major nu are întotdeauna experienţa necesară pentru a face o alegere în cunoştinţă de cauză şi poate cădea pradă influenţelor jocului politic.

În fruntea statului atipic trebuie să stea întotdeauna o personalitate marcantă a vieţii publice, un om erudit, cu o activitate remarcabilă în plan profesional, iar pentru această funcţie considerăm că cea mai potrivită persoană ar fi aceea care se bucură de o veritabilă recunoştinţă atât în plan extern, cât şi în plan intern, un om cu abilităţi de lider, prin urmare ar fi vorba despre un diplomat sau un jurist. Un exemplu de lider este acela care devine mai bun cu fiecare zi care trece, aşa cum spunea John Maxwell în “Totul despre lideri” atunci când făcea referire la moartea lui Theodore Roosevelt: „Când l-au ridicat din pat, au descoperit sub perna sa o carte. Până în ultima clipă, Roosevelt s-a străduit să înveţe şi să se perfecţioneze. Surprinzător era că el citea, în medie, o carte pe zi, chiar şi atunci când era preşedinte”.

În cele din urmă, nu putem evita atunci când facem referire la forma de guvernământ să nu precizăm regimul politic al unui stat atipic- regim democratic ( puterea este deţinută şi exercitată de către demos, adică de întregul popor). Statul democratic şi atipic are următoarea structură: este unitar şi indivizibil, suveran şi independent, de drept, democratic şi social.

Consideraţii finale

În încheierea celor prezentate până aici, trebuie să amintim faptul una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă statele în perioada actuală este aceea a sărăciei care conduce către o vertiginoasă scădere a locurilor de muncă. Pe fondul acestei probleme, oamenii se află în faţa unei teribile drame, al cărei punct culminant este simbolizat de pierderea demnităţii şi dezumanizarea cetăţenilor, ajungându-se în cele din urmă la ceea ce Thomas Hobbes definea ca bellum omnium contra omnes, aşadar războiul tuturor contra tuturor.

Problema de faţă a fost de curând prezentată într-un discurs ţinut la Scampia de către Papa Franceso, acesta menţionând: “ Problema nu e să mâncăm, problema mai gravă e imposibilitatea de a aduce pâinea acasă, de a o câştiga; şi atunci când nu se câştigă pâinea se pierde demnitatea, iar această lipsă a locurilor de muncă ne răpeşte demnitatea! Trebuie să luptăm împotriva acestui lucru, trebuie să ne apărăm demnitatea noastră de cetăţeni, de bărbaţi, de femei, de tineri. Aceasta este drama vremurilor noastre. Nu trebuie să rămânem nepăsători!”.(2) Prin urmare, considerăm că această penurie a locurilor de muncă ar putea fi îndepărtată dacă fixăm bine pilonii amintiţi mai sus: educaţie, finanţe, justiţie.


(1) Aristotel, Politica, Ed. Antet, colecţia Ştiinţe politice, Bucureşti 1996, Cartea a III-a, Capitolul V, p. 86-87

(2) http://w2.vatican.va/content/francesco/it/speeches/2015/march/documents/papa-francesco_20150321_napoli-pompei-popolazione-scampia.html: „Il problema non è mangiare, il problema più grave è non avere la possibilità di portare il pane a casa, di guadagnarlo; e quando non si guadagna il pane, si perde la dignità e questa mancanza di lavoro ci ruba la dignità! Dobbiamo lottare contro di questo, dobbiamo difendere la nostra dignità di cittadini, di uomini, di donne, di giovani. E’ questo il dramma del nostro tempo. Non dobbiamo rimanere zitti!”

Bianca Savu

Bianca Ioana Savu este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "I.C. Brătianu", Piteşti şi doreşte să urmeze cursurile Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!