Guvernul României – parte a puterii executive

În România, majoritatea populaţiei tinde să confunde Guvernul cu puterea executivă în ansamblul ei, fără a-l include în aceasta şi pe preşedinte care este cealaltă componentă a executivului, alături de prim-ministru. Însă, şeful statului nu are doar un  rol pur onorific, ci puteri reale pe care le poate exercita în raport cu Parlamentul prin intermediul mesajelor, în raport cu puterea judecătorească, dar şi în raport cu Guvernul sau împreună cu acesta în cadrul unui executiv bicefal. Altfel spus, deşi cele două instituţii, şeful de stat şi Guvernul, sunt, în principiu independente una faţă de cealaltă, între ele se stabilesc anumite raporturi de colaborare pe planul politicii interne şi externe a statului.

Prin conţinutul, trăsăturile şi atribuţiile sale Guvernul poate fi considerat una dintre cele mai importante şi distincte instituţii ale statului, având în vedere faptul că ea este cea care organizează şi conduce efectiv societatea. Ca o consecinţă, Guvernul se află cel mai mult şi cel mai direct în legătură cu cetăţeanul. Din această cauză, Guvernul sau „ executivul”  interesează în cea mai mare masură pe cetăţeni, întrucât de activitatea şi eficienţa acestuia se leagă realizarea aspiraţiilor şi intereselor lor.

Constituţia României stabileşte în art. 102 rolul şi structura Guvernului, şi anume: „Guvernul, potrivit programului acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.” În ceea ce priveşte structura, „Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.” Din textul contituţional rezultă că Guvernul are un dublu rol:

  • un rol politic, care constă în realizarea politicii interne şi externe a statului
  • un rol administrativ, care presupune exercitarea conducerii generale a administraţiei publice

Spre deosebire de instituţia preşedintelui care este reglementată în detaliu în Constituţie, în cazul Guvernului, textul constituţional nu stabileşte în mod expres atribuţiile acestuia, lucru realizat de  legea-cadru (Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului ). Tot în Constituţie se prevede procedura de învestire a Guvernului (art. 103), acesta fiind rezultatul voinţei Parlamentului, expresia raportului de forţe politice din cadrul său, a majorităţii parlamentare.

Preşedintele României, în calitatea lui de şef al statului, după consultarea cu partidul care are majoritatea absolută în Parlament sau, dacă nu există o asemenea majoritate, cu partidele reprezentate în Parlament, desemnează un candidat la funcţia de prim-ministru. Acesta din urmă trebuie sa realizeze programul şi lista Guvernului, urmând ca, în termen de 10 zile de la numire să ceară votul de încredere Parlamentului în vederea formării Guvernului. După primirea votului de încredere, Preşedintele numeşte Guvernul, membrii acestuia având obligaţia constituţională de a depune jurământul de credinţă în faţa şefului de stat. În realitate, formarea Guvernului este decisă prin votul de încredere al Parlamentului, de aceea şi retragerea încrederii acordate are ca efect imediat demiterea Guvernului (art. 110 şi art. 113 din Constituţie) .

În ceea ce priveşte atribuţiile Guvernului, acestea pot fi analizate în funcţie de modalitatea lor de reglementare, şi anume:

  • atribuţii prevăzute în Constituţie
  • atribuţii prevăzute de Legea 90/2011

Printre atribuţiile consacrate în legea fundamentală cele mai importante sunt:

  1. exercitarea iniţiativei legislative
  2. negocierea tratatelor internaţionale
  3. numeşte prefectul
  4. organizează alegeri pentru un nou preşedinte în termen de 3 luni de la intervenirea vacanţei acestuia

Legea-cadru stabileşte întregul panou al atribuţiilor exercitate de Guvern pe durata mandatului, dintre acestea amintim: exercitarea conducerii generale a administraţiei publice, conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate din subordinea sa, emite hotărâri pentru organizarea executării legii, ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenţă potrivit art. 115, alin (4) din Constituţie etc.

 În concluzie, în prezent rolul Guvernului a sporit în mod semnificativ prin  creşterea rolului partidelor politice în viaţa politică, partidul fiind cel care creează instituţiile statului, ale Parlamentului şi indirect ale Guvernului, cât şi prin posibilitatea de emitere de ordonanţe, Guvernul devenind astfel un partener important în cadrul procesului legislativ, fiind în măsură să impună, să dea o anumită orientare politicii generale a societăţii.


Bibliografie:

  1. Constituţia României
  2. Instituţii Politice, Ştefan Deaconu, Editura C.H.Beck
  3. Legea 90/2011 privind organizarea şi funcţionare Guvernului
Alexandra Smahon

Alexandra-Gabriela Şmahon este studentă la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!