Impactul noului pachet normativ din domeniul penal asupra sistemului de executare a pedepselor in Romania

Conf. univ. dr. Silviu Gabriel Barbu

chestor Catalin Bejan – director general ANP

Impactul noului pachet normativ din domeniul penal asupra sistemului de executare a pedepselor in Romania – repere generale

Prezentată în cadrul conferinței Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity organizată de Universitatea „Petru Maior”
 

Adoptarea noii legislații penale, în ultimii doi ani, a determinat o modernizare evidentă, o actualizare în special a legislației naționale în materie, provocând în egală măsură numeroase efecte subsecvente în societatea românească. Din perspectivă social-politică, un pachet normativ de o mare anvergură precum cel menționat mai sus (două coduri și două alte legi organice) determină preocuparea guvernanților pentru construirea infrastructurii necesare procesului de implementare a noului cadru normativ. Statul român este pus în fața unei realități aspre, generate de numărul mare de hotărâri ale Curții europene a Drepturilor Omului îndreptate împotriva României pentru condițiile precare din locurile de detenție, condiții care nu par să asigure un standard minimal impus de regulile europene și internaționale în materie. Studiul de față face o trecere sumară în revistă a sistemului penitenciar românesc prin prisma mai multor criterii (o analiză exhaustivă ar cere redactarea unei ample monografii).

Atunci când abordăm problematica executării pedepselor dispuse în temeiul legislației penale, trebuie să plecăm întotdeauna de la scopul pentru care legiuitorul a instituit pedeapsa respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în societate a celor care au greșit. Justiția își manifestă în acest fel rolul său de vindecător social prin aceea că acordă șanse egale celor aflați în detenție pentru a redeveni membri ai comunității.

Este un lucru de acum binecunoscut că legile sunt instrumente create pentru a reglementa prezentul, însă fiecare act normativ trebuie gândit pentru viitor. Este o necesitate obiectivă, cu atât mai necesară dacă ne gândim la influența pe care astfel de legi o au asupra destinelor oamenilor încarcerați.

Este motivul pentru care la elaborarea legislației execuțional penale au fost avute în vedere reglementările internaționale cu privire la drepturile și libertățile fundamentale, practica și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și particularitățile contextului național.

Statul trebuie să își asume această problemă socială, a deținuților și a minorilor internați, prin elaborarea unor politici publice sustenabile și prin implementarea unor strategii realiste și orientate spre rezultate măsurabile.

Cadrul normativ actual creează premisele unei abordări a executării pedepselor neprivative și privative de libertate bazate pe decență și pe respectarea demnității umane, însă fără o investiție majoră în infrastructura penitenciară principiile generoase reflectate în textele actelor normative la care facem trimitere în cuprinsul acestei lucrări vor rămâne inaplicabile.

Pentru Administrația Naționalăa Penitenciarelor, acordarea efectivă a drepturilor prevăzute de lege persoanelor aflate în executarea unor sancțiuni privative de libertate reprezintă o provocare și o responsablitate. Supraaglomerarea generată de subdimensionarea spațiilor de cazare, infrastructura învechită și presiunea exercitată de resursele insuficiente (financiare, materiale și umane) fac din ce în ce mai dificilă implementarea dispozițiilor noului pachet legislativ din perspectiva asigurării unor condiții de detenție în acord cu standardele europene.

Sintagma „condiții de detenție” presupune integrarea în cadrul aceluiași concept a tuturor factorilor care concură la realizarea acelui climat propice dezvoltării unui mediu educațional și suportiv pentru cei aflați în executarea unor sancțiuni privative de libertate. În ultimă instanță, detenția trebuie să constituie un proiect educațional. Din această perspectivă, prin condiții de detenție înțelegem asigurarea unor condiții minime de cazare, a unui regim alimentar sănătos, a igienei personale, accesul la servicii medicale de calitate, o ofertă educațională, de asistare psihologică și socială adaptate nevoilor fiecărui individ, menținerea unei legături continue cu familia și cu comunitatea, pârghii eficiente de reinserție pe piața muncii.

Lucrarea face o trecere în revistă a câtorva dintre cele mai importante drepturi ale persoanelor condamnate, o prezentare a măsurilor concrete adoptate de către administația penitenciară pentru aplicarea acestor prevederi legale, concomitent cu expunerea soluțiilor indentificate pentru soluționarea problemelor supraaglomerării, cele ale extinderii și modernizării infrastructurii penitenciare. De asemenea, sunt prezentate câteva dintre condamnările României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca o consecință a încălcării art.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului1.

Una dintre legile de importanţă deosebită în materia execuţional penală, care a venit să completeze pachetul legislativ penal este Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal2, completată prin O.U.G. nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative3, care a abrogat Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal4, cu modificările și completările ulterioare.

În capitolul V, intitulat ”Drepturile persoanelor condamnate” sunt reglementate principalele drepturi de care beneficiază persoanele aflate în detenție, multe dintre aceste drepturi fiind preluate din vechea reglementare. Astfel, regăsim libertatea conştiinţei, a opiniilor şi libertatea credinţelor religioase (art. 58), dreptul la informație (art. 59), dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal (art. 60), asigurarea exercitării dreptului la asistență juridică (art. 62), dreptul la petiționare și dreptul la corespondență (art. 63), dreptul la convorbiri telefonice (art. 65), dreptul la plimbare zilnică (art. 67), dreptul de a primi vizite și dreptul de a fi informat cu privire la situații familiale deosebite (art. 68), dreptul de a primi, cumpăra și deține bunuri (art. 70), dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri (art. 71), dreptul la asistență diplomatică (art. 74), dreptul la încheierea unei căsătorii (art. 75), dreptul de a vota (art. 76), dreptul la odihnă și repaus săptămânal (art. 77), dreptul la muncă (art. 78), dreptul la învățământ (art. 79). Unele drepturi au o sferă de reglementare mai largă decât în Legea nr. 275/2006, cum sunt dreptul la vizită intimă (care este prevăzut ca un drept distinct față de dreptul la vizită) și dreptul de a fi informat cu privire la situații familiale deosebite (reglementat în contextul dreptului la vizită), în timp ce alte drepturi sunt reglementate pentru prima oară, în acord cu evoluția socio-juridică a societății, așa cum este dreptul la convorbiri on-line (art. 66).

În exercitarea drepturilor prevăzute de art. 58 și art.59 din Legea 254/2013, condamnații pot asculta zilnic emisiunile radio, au acces la publicații și reviste, literatură beletristică și de specialitate. Dreptul la informare este asigurat și prin televizoarele care există în fiecare cameră; unui program zilnic, pot fi vizionate știri, filme, emisiuni sportive și de divertisment.

Acordarea asistenței religioase contribuie la dezvoltarea individuală a persoanelor aflate în executarea unor sancțiuni privative de libertate și la reintegrarea socială a acestora. Libertatea credințelor religioase presupune înlăturarea oricărei îngrădiri și lipsa oricărei discriminări în ceea ce privește opiniile și convingerile religioase. Facilitarea asigurării asistenței religioase în unitățile din administrația penitenciară (garantată de art.29 din Constituția României) se realizează prin protocoalele de colaborare semnate cu majoritatea cultelor religioase recunoscute de lege. Unul dintre cele mai importante este protocolul de asigurare a asistenței religioase ortodoxe încheiat între Administrația Națională și Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române în anul 2013, întrucât peste 80% dintre condamnați sunt de această credință.

Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal prevăzut în art. 60 din Legea 254/2013 rezidă din nevoia de cunoaștere a evoluției situației condamnaților, atât de către aceștia, cât și de către familiile acestora, situație de fapt și de drept care poate influența viața acestora.

Situația juridică vizează introducerea în dosar a mandatelor de executare a pedepselor, în cazul în care sunt mai multe astfel de acte, realizarea contopirilor de mandate, stabilirea stării de recidivă, aplicarea unei grațieri/amnisitii, existența unui proces la o altă instanță națională ori a unui proces la instanțele din străinătate, întreruperea executării pedepsei pe un timp limitat, suspendarea executării pedepsei, liberarea (la termen, condiționată, amanarea liberării), transferarea, sancționarea disciplinară ori recompensarea, acordarea de responsabilități, documentarea cu privire la zilele considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, cuantumul sumelor consemnate pe numele condamnatului, verificare situației medicale, obținerea unor certificate de calificare, a unor diplome de studii sau de absolvire a cursurilor diferitelor școli.5

Unul dintre cele mai importante drepturi și care este cel mai greu de respectat îl reprezintă dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare (art. 80), țara noastră fiind condamnată în repetate rânduri de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg (CEDO), pentru încălcarea acestui drept, în special în ceea ce privește standardul referitor la spațiul individual de 4 m2. La nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor s-a elaborat un Plan de măsuri privind implementarea recomandărilor formulate de CEDO în temeiul aspectelor reţinute în grupul de cauze Bragadireanu6, pe două paliere: măsuri de diminuare a efectelor supraaglomerării prin mecanisme de monitorizare a efectivului de deţinuţi custodiaţi și măsuri care privesc persoanele cu dizabilităţi.

Petenții se plâng la CEDO de tratamentul inuman și degradant la care sunt supuși în timpul detenției. Hotarârea Butiuc contra României7 are în vedere tocmai încălcarea prevederilor art. 3 din Convenție. Mircea Dan Butiuc s-a plâns în special că a trebuit să împartă o celulă de 35 metri pătrați în cadrul Penitenciarului Poarta Albă cu alți 14 deținuți, fără o ventilație corespunzătoare. În plus, acesta a reclamat lipsa de igienă și a încălzirii pe timpul iernii, precum și faptul că celula în care trăia era infestată cu păduchi și gândaci. Nu în ultimul rând, s-a plâns de faptul că, în mod repetat, a fost silit să se dezbrace pentru a fi percheziționat, precum și faptul că a fost supus la intimidări de către personalul de pază și supraveghere.

O altă hotărâre care vizează și încălcările art.3 din Convenție este cea din Cauza Pavalache contra României.8

În esența, prin Hotărârea din 18 octombrie 2011 Curtea a constatat și încălcarea art. 3 din Convenție. În octombrie 2002, reclamantul Pavalache Fanel a fost arestat preventiv pentru fapte de corupție și apoi a fost condamnat la pedeapsa de șase ani de închisoare. Reclamantul s-a plâns că fost obligat să stea în celule cu alți detinuți fumători. Acesta a mai sustinut că, condițiile de detenție i-au provocat la 21 decembrie 2002 un infarct și boli cardiovasculare și pulmonare pentru care nu a fost îngrijit în mod corespunzător.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunțată, a analizat princiipile consacrate în jurisprudența anterioară și a reamintit statului că este obligat , în ciuda problemelor logistice și financiare, să își organizeze sistemul penitenciar astfel încât să asigure deținutilor respectarea demnității umane a acestora, inclusiv să ia măsurile pentru a proteja un deținut împotriva efectelor nocive ale tabagismului pasiv în cazul în care, ținând seama de examenele medicale și de recomandările medicilor curanți, starea sa de sănătate impune acest lucru. Pe de altă parte, sub aspectul condițiilor materiale de detenție Curtea a considerat că statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a-i asigura reclamantului condiții de detenție compatibile cu respectarea demnității umane având în vedere în acest sens suprapopularea celulei și neaplicarea unitară a Legii 349/2002 împotriva efectelor tutunului, concluzionând că a intervenit o încălcare a articolului 3 din Convenție.

Pentru evitarea supraaglomerării, au fost adoptate la nivel european mai multe recomandări9. Documentele recomandă statelor membre să ia masuri corpesunzatoare, în ceea ce privește fenomenul supraaglomerării în penitenciare. Printre aceste măsuri se numără revizuirea legislației prin introducerea mai multor pedepse neprivative de libertate, deschiderea penitenciarelor spre lumea exterioară printr-o mai mare pondere a pedepselor privative de libertate executate în regimurile semideschis și deschis, combaterea supraaglomerarii și reducerea populației carcerale, distribuirea cât mai largă a recomandării și a raportului asupra supraaglomerării și creșterii populatiei carcerale (elaborate de Comitetul European pentru Probleme legate de Infracțiuni10).

O situație specială o reprezintă în rândul persoanelor custodiate de Administrația Națională a Penitenciarelor, deținuții cu dizabilități.

Legea nr. 254/2013 asigură cadrul legal care reglementează modul şi locul în care execută pedeapsa astfel de persoane, statuând în art. 47 alin. 3 că Administraţia Naţională a Penitenciarelor dispune măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor cu dizabilităţi. Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc penitenciarele sau spitalele-penitenciar în care vor funcţiona secţii speciale de psihiatrie destinate deţinuţilor cu tulburări psihice grave, inclusiv cele provocate de alcool sau de alte substanţe psihoactive (art. 73 alin. 6, 7, 8). În secţiile speciale de psihiatrie se asigură, de către personal specializat, tratamentul necesar şi desfăşurarea programelor de intervenţie specifică deţinuţilor cu tulburări psihice grave, pentru modificarea pozitivă a personalităţii şi a comportamentului acestora.

Totodată, potrivit art. 94 din lege, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi. Persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi li se asigură condiţii pentru participarea la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase adecvate nevoilor şi personalităţii lor, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor. Activităţile de formare profesională a persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi pot fi organizate de administraţia penitenciarului în colaborare cu personalul specializat din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este cea căreia îi revine sarcina monitorizării persoanelor cu dizabilităţi custodiate de sistemul penitenciar, activitate ce presupune urmărirea situației medicale şi a celorlalte condiții de detenție, pentru a preveni evoluţii negative. În caz de deteriorare bruscă a sănătății mintale a reclamanților (criza), medicul penitenciarului poate face apel imediat la un medic psihiatru din reţeaua publică a Ministerului Sănătății.

În ceea ce privește condițiile de detenție specifice acestui tip de persoane, la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor s-a dispus ca în fiecare unitate să fie amenajată o cameră destinată cazării persoanelor cu dizabilităţi.

Administrația Națională a Penitenciarelor a făcut eforturi deosebite pentru soluționarea problemei supraaglomerării existente în locurile de deținere, iar măsurile pe termen scurt luate în perioada 2012 – 2014 s-au axat în primul rând pe extinderea capacităţii de cazare.

Condițiile de cazare sunt stabilite prin ordin al ministrului justiției.11 Se statuează că spatiile destinate cazării persoanelor trebuie să respecte demnitatea umana și să întrunească standardele minime sanitare și de igienă, ținându-se cont de condițiile climatice și, în special, de suprafața de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de încălzire și de ventilație.

În cazul camerelor de cazare din penitenciare este necesar să se asigure cel puțin 4 metri pătrați pentru fiecare persoană privată de libertate încadrată în regimul închis sau de maximă siguranță și de cel puțin 6 metri cubi pentru fiecare persoană privată de libertate încadrată în regimul semideschis sau deschis.12

Noul Cod Penal al României intrat în vigoare la 1 februarie 2014 aduce reglementări noi în privința pedepselor neprivative de libertate, adică prestarea muncii neremunerate în folosul comunității și zilele – amendă. În ceea ce privește modalitățile de executare a pedepselor privative de libertate, instituții juridice precum liberarea condiționată și supendarea executării pedepsei sub supraveghere contribuie la îndeplinirea recomandărilor din acest document, dar și la efectele secundare cum ar fi supraaglomerarea penitenciarelor. Noua legislație penală este de natură să aducă un suflu nou în contextul încercării respectării în totalitate a drepturilor condamnaților.

În ceea ce privește măsurile de diminuare a efectelor supraaglomerării, în cursul anului 2012, la nivelul sistemului penitenciar, în baza Deciziei directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 540/2012, a fost constituită comisia pentru dezvoltarea şi implementarea măsurilor destinate extinderii capacităţii de cazare a sistemului penitenciar, care a identificat spaţii care prin lucrări de reparaţii curente puteau fi transformate în spaţii de cazare.

Astfel, prin lucrări de investiţii sau de reparaţii capitale şi reparaţii curente au fost date în folosinţă, locuri noi de cazare: în anul 2012 un număr total de 1.201 noi locuri de cazare (Penitenciarul Iaşi – 200 locuri, Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti – 312 locuri, Penitenciarul Vaslui – 259 locuri, Penitenciarul Găeşti – 370 locuri, Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova – 60 locuri), iar în anul 2013, 1421 locuri de cazare obţinute prin lucrări de reparaţii curente (210 de locuri la Penitenciarul Găeşti, 60 de locuri la Penitenciarul Botoşani, 28 de locuri la Penitenciarul Bistriţa, 60 de locuri la Penitenciarul Craiova, 46 locuri la Penitenciarul Târgşor, 90 de locuri la Penitenciarul Poarta Albă, 25 de locuri la Penitenciarul Miercurea Ciuc, 247 de locuri la Penitenciarul Pelendava, 53 de locuri la Penitenciarul Slobozia, 100 de locuri la Penitenciarul Timişoara, 60 de locuri PMT Craiova, 96 de locuri la Penitenciarul Tulcea) și 346 de locuri la Penitenciarul Vaslui.

În anul 2014 au demarat lucrările de transformare a unui pavilion şcoală în pavilion detenţie la Penitenciarul Găeşti și modernizarea unui pavilion detenţie la Penitenciarul Mărgineni, s-au continuat lucrările la Penitenciarul Codlea, continuarea lucrărilor la curţilor plimbare de la Penitenciarul Iaşi, Penitenciarul Brăila și Secţia Valu lui Traian a Penitenciarului Poarta Albă, s-au realizat proiecte tehnice pentru transformarea a 2 pavilioane administrative auxiliare în spaţii de detenţie la Penitenciarul Giurgiu (200 de locuri de cazare) și transformarea unui atelier de producţie în spaţii de cazare la Penitenciarul Satu Mare (60 de locuri noi de cazare). Anul acesta prin proiecte finanțate din fonduri norvegiene nerambursabile va fi modernizată secţia de tineri din cadrul Penitenciarului Bacău și va fi inaugurat un centru terapeutic pentru femei în cadrul Penitenciarului Gherla (tot din 2015)

Tot în anul 2015 sunt în curs de amenajare noi locuri de detenţie prin lucrări de investiţii, la Penitenciarul Satu Mare – 60 locuri, la Penitenciarul Giurgiu – 200 locuri, la Penitenciarul Craiova – 24 locuri, la Penitenciarul Deva – 200 locuri, fiind de asemenea în plan modernizarea spaţiilor de detenţie existente, prin lucrări de reparații capitale, la penitenciarele Codlea, Mărgineni, Găeşti.

Toate acestea măsuri se reflectă în reducerea deficitului de locuri de cazare din ultimii 3 ani de zile, respectiv de la 14.000 la 11.000 de locuri.

Pe aceeași linie, aceea a diminuării efectelor supraaglomerării se înscrie şi H.G. nr. 196/2015 destinată finanţării studiilor de prefezabilitate pentru 2 noi penitenciare, pentru care este prevăzută suma de 1.000 mii lei. După realizarea studiilor de prefazabilitate, va fi iniţiat un proiect de hotărâre de guvern prin care se vor aproba indicatorii tehnico-economici, trecându-se la construirea efectivă a celor 2 penitenciare.

De asemenea, o altă atribuţie stabilită în sarcina comisiei pentru dezvoltarea şi implementarea măsurilor destinate extinderii capacităţii de cazare a sistemului penitenciar a fost verificarea posibilității preluării de imobile de la Ministerul Apărării Naționale sau alte instituţii publice, în vederea transformării acestora în locuri de deţinere. S-a constatat însă că această abordare nu reprezintă o soluţie viabilă fără finanţarea lucrărilor de amenajare a acestora în spaţii de cazare pentru deţinuţi.

A fost analizată şi posibilitatea încheierii de parteneriate public-privat pentru construirea de noi penitenciare. Administraţia Naţională a Penitenciarelor a beneficiat de mai multe oferte de colaborare, propuneri care au fost dezbătute cu potenţiali investitori din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Spania şi Olanda, dar Legea nr. 178/2010 privind parteneriatul public-privat nu reglementează dezvoltarea de proiecte de infrastructură penitenciară.

Modernizarea sistemului penitenciar reprezintă o preocupare constantă a instituțiilor abilitate, a Administrației Naționale a Penitenciarelor, dar și a Guvernului României. Astfel, prin H.G. nr. 1155/2014 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015 – 2020, s-a prevăzut îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie şi creşterea şanselor de reintegrare socială a persoanelor private de libertate, având ca rezultat condiţii de detenţie conforme cu standardele internaţionale; persoane condamnate pregătite pentru reintegrarea socioprofesională/pentru preluarea acestora într-un circuit de asistenţă postdetenţie, realizându-se prin:

a) consolidarea sistemului penitenciar potrivit standardelor internaţionale în materie;

b) dezvoltarea programelor educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din

perioada detenţiei şi informarea opiniei publice;

c) dezvoltarea capacităţii instituţionale şi interinstituţionale în domeniul reintegrării

sociale a persoanelor private de libertate;

d) dezvoltarea capacităţii instituţionale şi interinstituţionale prin introducerea unor

instrumente informatice integrate, de raportare, analiză, măsurare, planificare,

previzionare şi managementul performanţei;

e) asigurarea resurselor umane necesare desfăşurării activităţilor specifice şi formarea

profesională a acestora la nivelul standardelor în materie.

În Planul de acţiune al strategiei menţionate s-a propus modernizarea şi dezvoltarea infra-structurii sistemului penitenciar prin reparaţii curente, capitale şi de investiţii, ţinta de atins până în anul 2020 fiind de 3.000 de locuri de cazare amenajate şi modernizate şi demararea construirii a 4 penitenciare.

Pentru atingerea dezideratului de a oferi locuri de cazare conforme standardelor internaționale, astfel cum sunt acestea recunoscute de CEDO, se impune ca și pe viitor să fie continuate demersurile pentru darea în folosinţă a noi locuri de cazare; evaluarea săptămânală privind evoluţia numărului de persoane private de libertate raportat la capacitatea legală, astfel încât prin transferarea deţinuţilor să se obţină o echilibrare a efectivelor de deţinuţi (74.471 deţinuţi transferaţi în 2013 şi 68.482 în 2014); eliminarea unor deficienţe pe linia asigurării unor condiţii de viaţă decente; monitorizarea cauzelor în care România este parte la CEDO (semestrial se întocmeşte o situaţie statistică, se elaborează note de informare către unităţi cu aceste cazuri pentru a fi avute în vedere în aplicarea normelor regimului penitenciar şi se formulează recomandări), monitorizarea rapoartelor întocmite de instituţii ale statului şi de ONG-uri ca urmare a vizitelor efectuate în penitenciare (semestrial se întocmeşte o situaţie statistică, se elaborează note de informare către unităţi cu aceste cazuri pentru a fi avute în vedere în aplicarea normelor regimului penitenciar şi se formulează recomandări), precum şi a încheierilor judecătorilor delegaţi şi a hotărârilor instanţelor judecătoreşti referitoare la condiţiile de detenție, majorarea timpului petrecut în afara camerei de deţinere prin creşterea ofertei de activităţi socio-educative, culturale, sportive, de ocupare a timpului liber, oferite persoanelor private de libertate.

Menţinerea stării de sănătate a deţinuţilor este o problemă mereu în actualitate care impune respectarea, aplicarea şi supravegherea permanentă a măsurilor igienico-sanitare individuale şi colective în mod unitar la nivelul tuturor unităţilor penitenciare, aspecte care au fost semnalate si de organismele care au efectuat verificări in unităţile penitenciare (CPT, organizaţii neguvernamentale etc.)

Pentru evitarea oricăror aspecte negative ce vizează acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru deţinuţi, inclusiv materiale şi articole igienico-sanitare precum şi asigurarea unei stări de ordine şi curăţenie corespunzătoare în camerele de detenţie, izolatoare, grupuri sanitare etc. şi alte spaţii conexe sunt necesare, în regim de urgenţă, luarea unor măsuri de natură financiară.

Tot în atingerea dezideratului oferirii unor condiții de detenție cât mai bune, începând cu data de 01.03.2015, femeile condamnate şi persoanele internate din Penitenciarele Târgşor, Gherla, Bacău, Arad, Craiova, Poarta Albă şi Colibaşi, precum şi în Centrul Educativ Târgu Ocna, Centrul Educativ Buziaş şi Centrul de Detenţie Tichileşti beneficiază de apă caldă, în fiecare zi, pentru îmbăiere, conform deciziei directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Se urmăreşte ca măsura să fie extinsă la nivelul întregului sistem penitenciar într-o perioadă de 2 ani, sub rezerva alocării fondurilor bugetare disponibile.

Hrana se prepara zilnic numai din produse agro-alimentare proaspete care au certificat de garanţie şi certificat sanitar veterinar, iar calitatea hranei preparată este verificată zilnic din punct de vedere organoleptic (gust, compoziţie, miros) direct la blocul alimentar înainte de a fi distribuită, de către directorul adjunct economico-administrativ şi un cadru medical, consemnând în registru concluziile verificărilor efectuate. Din fiecare fel de mâncare este prelevată o proba alimentară care se păstrează în condiţii corespunzătoare o perioada de 48 de ore, pentru a putea fi verificată de organele competente în cazul apariţiei unei eventuale toxiinfecţii alimentare.

La prepararea, distribuirea şi servirea hranei se ţine seama de vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declaraţie pe propria răspundere.

În anul 2014 (pentru prima dată de la aprobare) Administrația Națională a Penitenciarelor a înaintat Ministerului justiţiei un proiect de act normativ pentru modificare OG nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, urmare consultării, conform legii si a Societatea de nutriţie romana in sensul păstrării actualelor baremuri calorice pentru deţinuţi ca fiind maximale si instituirea unor baremuri minime.

După aprobarea acestor modificări se va elabora o noua structura a normelor de hrana in care se vor introduce produse alimentare noi (gen fructe, pateu de ficat, brânză topită, etc.) si se va suplimenta raţia de legume şi fructe, astfel încât sa se respecte baremurile calorice noi aprobate.

Introducerea unor noi categorii de alimente cu valoare mare si aport caloric redus, precum si suplimentarea cantitativa a altor produse va impune o recalculare a valorii financiare a normelor de hrană care în prezent este de 4,66 lei/zi (inclusiv TVA).

În ceea ce priveşte locul în care se serveşte masa, sunt 22 de unităţi care nu au săli de mese, hrana fiind servită în camerele de deţinere.

Tot legat de locurile de deținere, se remarcă reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care are ca principală misiune protejarea şi promovarea sănătăţii persoanelor private de libertate. Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor private de libertate este un drept garantat, aceştia având acces la servicii medicale preventive, curative şi de recuperare necesare menţinerii stării de sănătate. In cursul detentiei, orice detiniut ar trebui sa poata avea acces, in orice moment, la un medic sau la un asistent medical/infirmier calificat, fara o intarziere exagerata13. De asemenea, persoanele private de libertate, au acces la serviciile de sănătate din reţeaua naţională, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor judiciară. Serviciile medicale din penitenciare caută să depisteze, să trateze orice afecţiune fizică sau psihică, precum şi deficienţele care pot cauza suferinţe deţinuţilor. În acest scop, fiecare deţinut beneficiază de asistenţă de tip medical şi chirurgical, inclusiv de cea existentă în comunitate.

Având în vedere Recomandarea nr. R (98)7 a Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la aspectele etice și de organizare ale asistenței medicale în mediul penitenicar, serviciile de sănătate din penitenciar ar trebui să dispună de o structură susceptibilă să asigure servicii medicale ambulatorii și îngrijiri medicale în regim de urgență. În această privință, fiecare așezământ penitenciar ar trebui să dispună în permanență de o persoană formată și capabilă să dea acorde îngrijiri medicale și un medic ar trebui să poată fi chemat în orice moment în afara orelor de consultație14.

Sistemul penitenciar se confruntă însă cu un deficit semnificativ de personal medical – gradul de ocupare cu personal medical al reţelei sanitare penitenciare, pentru medici fiind de 40,45% – 8 unităţi penitenciare nu au nici un medic angajat, iar alte 9 unităţi doar un singur medic angajat, 18 unităţi nu au medic dentist angajat, iar asigurarea prin contracte de prestări servicii este fracţionată, existând de asemenea și un deficit mare de specialişti – psihiatri, internişti, cardiologi etc.

Se remarcă de asemenea că mijloacele de transport sanitar sunt insuficiente (12 unităţi fără autosanitare), iar cele existenţe au dotare insuficienta şi învechită, infrastructurile tip infirmerii nu sunt dotate, o cameră de infirmerie este doar o altă cameră de detenţie care are un singur rând de paturi, numărul mare de consultaţii faţă de reţeaua sanitară publică – în medie 80 consultaţii/medic faţă de 20 consultaţii/medic realizate în reţeaua sanitară publică.

Totodată, fondurile existente sunt insuficiente pentru realizarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării, pentru încheierea de contracte de service aparatura medicală, incinerare deşeuri medicale, efectuarea analizelor obligatorii pentru deţinuţii care îşi desfăşoară activitatea in sectoare cu risc epidemiologic (bloc alimentar, spălătorie, distribuţie hrană, centrala termica, staţii de aprovizionare cu apa etc.), pentru achiziţia de medicamente uzuale tip necompensat (aspirină, paracetamol, etc.), materiale sanitare şi stomatologice (medicaţia necesară aparatelor de urgenţă este achiziţionată din fondurile obţinute de la CASAOPSNAJ), pentru finanțarea penitenciarelor spital – obligativitatea acestor unităţi de a respecta pe lângă legislaţia sistemului penitenciar pe cea a reţelei sanitare publice care intră de multe ori în contradicţie cu legislaţia de executare a pedepselor.

Îmbunătățiri importante s-au realizat și în ceea ce privește vizita și plimbarea deținuților. Astfel, în anul 2010 a fost introdusă planificarea prealabilă în baza căreia se realizează vizita deţinuţilor, ceea ce a condus la diminuarea reclamaţiilor ce vizau timpii de aşteptare şi durata efectivă a vizitei. În majoritatea unităţilor durata vizitei este de 120 de minute, conform legii (180 minute pentru minori), iar timpul de aşteptare în care sunt incluse măsurile organizatorice (identificare, control etc.) este de 30 – 60 minute.

În ceea ce privește timpul de plimbare deținuților, la nivelul tuturor unităţilor penitenciare sunt întocmite programe zilnice ce includ intervalele de timp dedicate plimbării. În funcţie de regimul de executare, durata plimbării este de 1 oră – deţinuţii din regimurile de maximă siguranţă şi închis care desfăşoară activităţi, 2 ore – deţinuţii din maximă siguranţă care nu desfăşoară activităţi, 3 ore deţinuţi din regimul închis care nu desfăşoară activităţi.

În cazul deţinuţilor din regimul semideschis şi deschis nu este stabilită o durată a plimbării, întrucât camerele de cazare sunt deschise pe timpul zilei şi li se oferă posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în zone din interiorul locului de deţinere stabilite prin regulamentul de ordine interioară şi de a-şi organiza timpul liber avut la dispoziţie.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi-a propus ca în funcţie de alocările bugetare, într-un timp foarte scurt să amenajeze curţile de plimbare astfel încât această activitate să se desfăşoare şi atunci când condiţiile climaterice nu permit (copertine) şi să fie dotate cu apă curentă şi grupuri sanitare.

Un aspect important de subliniat în reducerea numărului de deținuți este cel privind intrarea în vigoare, la data de 01.02.2014, a noului Cod penal și noului Cod de procedură penală, care au introdus în legislația noastră procesul-penală o serie de instituții noi, printre care și modalități de executare a pedepsei sau măsuri preventive alternative detenției, respectiv arestării preventive. Intrarea în vigoare a acestor dispoziții, corelativ cu reducerea limitelor speciale ale unor infracțiuni prevăzute în Codul penal, au condus la punerea în libertate a unor persoane deținute, aflate în executarea pedepselor privative de libertate, dar și la mai puțini inculpați condamnați la pedeapsa închisorii cu executare efectivă sau arestați preventiv.

Astfel, în luna decembrie 2013 erau înregistrați în sistemul penitenciar un număr de 33.434 deținuți, din care 3.447 persoane erau arestate preventiv sau condamnate în primă instanță, în timp ce în decembrie 2014, erau un număr de 30.156, din care 2.514 persoane erau arestate preventiv sau condamnate în primă instanță.

Dacă în perioada 01.02.2013-01.02.2014 au intrat în sistemul penitenciar un număr de 15.536 persoane, în anul următor, după intrarea în vigoare a noilor coduri, 01.02.2014-01.02.2015, numărul acestora s-a redus la 12.415 persoane.

În perioada imediat următoare intrării în vigoare a noului Cod penal, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile – mitior lex au fost înregistrate 123 puneri în libertate și 176 înlocuiri ale pedepsei închisorii cu măsura internării într-un centru de detenţie sau centru educativ.

La peste un an de la momentul intrării în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală se observă că instanţele de judecată apelează într-o mai mică măsură la arestarea preventivă în cursul judecăţii. De la intrarea în vigoarea a Noilor Coduri numărul arestaţilor preventiv a scăzut de la 3.055 la 2.472, în procente cu aproximativ 20%; numărul deţinuţilor a scăzut de la 33.009 la 29.902, cu aproximativ 3.100 de deţinuţi, ceea ce reprezintă 10% ceea ce poate însemna că: timpul stat în penitenciar de către un deţinut a scăzut – eficienţa regimul sancţionator mai blând prevăzut de Noul Cod penal; instanţele de judecată au apelat la sancţiuni neprivative de libertate.

Cu toate acestea impactul punerii în aplicare a noilor Coduri asupra sistemului penitenciarelor din România nu poate fi încă cuantificat şi în mod cert nu garantează, pe termen mediu şi lung, scăderea efectivelor de deţinuţi din următoarele motive:

1. Inexistenţa unor date statistice relevante, având în vedere caracterul de noutate al elementelor de impact (introducerea unor noi instituţii juridice şi a unor noi fapte incriminate).

Teoretic însă, includerea unor noi fapte în sfera penală poate conduce la o creştere a numărului de condamnări la pedepse privative de libertate, cu impact asupra gradului de ocupare în cadrul penitenciarelor.

2. Sporirea numărului infracţiunilor sancţionate cu amenda ca pedeapsă unică ori ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii, în condiţiile noul Cod penal, se poate anticipa că va avea un efect pozitiv asupra sistemului execuţional din România. Totuşi, individualizarea pedepsei în fiecare caz concret este şi rămâne o prerogativă suverană a instanţei de judecată, care este chemată să aleagă, în funcţie de toate criteriile şi circumstanţele faptei şi ale făptuitorului, sancţiunea penală adecvată realizării scopului procesului penal.

3. Întrucât noul Cod penal prevede un regim sancţionator în ansamblu mai blând faţă de actualul sistem în vigoare cu privire la un număr semnificativ de infracţiuni, intrarea în vigoare a noilor Coduri va crea premisele formulării şi soluţionării de contestaţii la executare în temeiul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile. Astfel, poate avea loc o scădere a numărului de deţinuţi în cadrul penitenciarelor şi implicit o diminuare a gradului de ocupare a acestora, însă şi în acest caz impactul este necuantificabil.

4. Pe termen lung, situaţia va trebui monitorizată întrucât timpul executat de către un deţinut va putea creşte, fapt ce va genera ca după o perioadă de scădere a numărului de deţinuţi va urma o perioadă de creştere din următoarele motive:

  • Schimbarea regulilor de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracţiuni (când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite) şi recidivă. Precizăm că la finele lunii februarie 2015 sistemul penitenciar custodia 12.710 recidivişti.

  • Aplicarea liberării condiţionate doar în cazul deţinuţilor din regimul semideschis şi deschis.

În concluzie, este greu de apreciat în acest moment dacă noile măsuri legislative vor conduce la o reducere semnificativă a populației carcerale. România se confruntă cu o supraaglomerare îngrijorătoare, ceea ce face presantă nevoia de modernizare a infrastructurii penitenciare. Investițiile în construirea de noi penitenciare nu reprezintă doar nevoia de extindere a capacității de cazare din perspectiva respectării drepturilor fundamnetale ale omului, ci și respectarea angajamentelor pe care țara noastră și le-a asumat prin adoptarea convențiilor și acordurilor internaționale

_________________________________________________________

1 „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

2 Publicată în Monitorul Oficial nr. 514/14 august 2013

3 Publicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 7 februarie 2014

4 Publicată în Monitorul Oficial nr. 627 din 20 iulie 2008

5 Ioan Chiș – „Drept execuțional penal”, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, p.283

6 Publicată în Monitorul Oficial nr.369 din 04 iunie 2010

7 Hotnews.ro

8 www.hotararicedo.ro

9 Recomandarea R(99) adoptată la 30 septembrie 1999 de către Comitetul Miniștrilor al Consiliulului Europei la Strasbourg.

10 Silviu Gabriel Barbu – “Recomandări Europene în domeniul aplicării sancțiunilor penale”, ed. Sitech, Craiova, 2012, p.66

11 Ordinul 433/2010 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate publicat în Monitorul Oficial nr. 103 din 5 februarie 2010.

12 Art. 1 alin.2 și 3 din Ordinul 433/2010.

13 Ioan Chis – “Instrumente international de drept executional penal”, ed. A.N.I., Bucuresti, p.330-340.

14 Silviu Gabriel Barbu – “Recomandari Europene in domeniul aplicarii
sanctiunilor penale”, ed. Sitech, Craiova, 2012, p.49
 
Conf. univ. dr. Silviu-Gabriel Barbu

Conf. univ. dr. Silviu-Gabriel Barbu este coordonatorul științific al Proiectului ABC Juridic.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!