,,Convingerea mea e că relaxarea e aproape la fel de importantă ca studiul pentru a reuşi”.

Astăzi am avut plăcerea de a vorbi cu cea care a trecut, în mod remarcabil, de un examen de admitere dur şi a reuşit să ocupe locul întâi. Mă refer la Angelica-Georgiana Alecu, cea care a susţinut luna aceasta examenul de admitere la Facultatea de Drept, Universitatea de Bucureşti, fiind prima pe listă, ca şi punctaj, din peste 1600 de candidaţi.

Titus Gîrbea: Angelica, se spune că atunci când majoritatea elevilor de liceu optează pentru o facultate, nu optează din proprie conștiință, ci la sugestia familiei, a prietenilor.Tu de ce ai ales Dreptul şi nu orice altă facultate? Varianta de a studia în străinătate ai luat-o în considerare?

Angelica Alecu: Pot spune că mă număr printre norocoșii care au avut libertatea de a alege. Asta a fost, poate, cea mai mare problemă pentru mine. Având în vedere că părinții s-au arătat dispuși să mă susțină indiferent de alegerea mea, m-am trezit în situația de a mă gândi serios la ceea ce doresc să fac mai departe. În mod paradoxal, multă vreme am oscilat între Universitatea Politehnică și Facultatea de Drept, iar prietenii mi-au fost alături și m-au ajutat să văd ce mi se potrivește mai bine. Cu toate astea, am trecut printr-o perioadă agitată când auzeam tot felul de păreri, toate bine intenționate, dar bulversante, pentru că nu reușeau decât să mă facă să îmi pun și mai multe întrebări. În final, am tras linie, am luat în considerare doar observațiile pe care le-am considerat pertinente și mi-am spus „Asta trebuie să fac!”. În ceea ce privește studiile în străinătate, au existat două impedimente. Unul de natură psihologică, deoarece mă simt prea atașată de familie și prieteni, iar altul de natură financiară, pentru că nu am vrut să îmi împovărez părinții cu cheltuieli ce ne-ar fi depășit bugetul.

[su_quote cite=”Angelica Alecu “]Îmi place să cred că am reușit să îmbin utilul cu plăcutul. [/su_quote]

Titus Gîrbea: Cum a fost acest an şcolar pentru tine? Dacă învăţatul ar fi utilul, iar alte activităţi ar înseamna plăcutul, ai putea spune că ai îmbinat utilul cu plăcutul? Sau utilul a fost plăcut şi viceversa?

Angelica Alecu: A fost un an dificil, recunosc. Volumul de informații și cerințele mi s-au părut împovărătoare, dar, pe de altă parte, am fost conștientă tot timpul că orice vis presupune sacrificii. Cu cât acestea sunt mai mari, cu atât și satisfacția din final va fi mai mare. Însă, îmi place să cred că am reușit să îmbin utilul cu plăcutul. E adevărat că ponderea „plăcutului” s-a diminuat, dar niciodată nu a dispărut din ecuație. Convingerea mea e că relaxarea e aproape la fel de importantă precum studiul pentru a reuși. Informațiile au nevoie de timp pentru a se sedimenta, în caz contrar, creierul acționează ca un motor supraîncălzit: fie se blochează, fie nu mai dă randament.

T.G.: Ce impresie ţi-a lăsat examenul de admitere şi cum te-ai pregătit pentru el? Ne poţi spune ceva legat de gradul de dificultate?

A.A.:  Orice examen e dificil pentru că intervine și factorul stres. Indiferent cât de bine ești pregătit, când primești subiectul ai impresia că nu mai știi nimic. Asta a fost și prima mea reacție, deși m-am pregătit pentru examen –zic eu temeinic- din luna noiembrie. Apoi mi-am imaginat că sunt acasă pregătindu-mă pentru admitere și, brusc, întrebările începeau să capete sens. Cât despre subiectele de anul acesta, consider că au respectat gradul de dificultate al anilor precedenți. E adevărat că în ceea ce privește partea de economie existau riscuri mai mari să greșești din neatenție sau să te încurci, dar asta este doar o părere subiectivă. Nu știu dacă mi-au lăsat impresia aceasta din cauză că am rezolvat la sfârșit grilele de economie sau dacă într-adevăr au fost mai grele.

[su_quote cite=”Angelica Alecu “]Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi în ceea ce privește învățatul. Eu am o gândire sistematică și trebuie să spun că, în timpul liceului, nu mi-am petrecut foarte mult timp învățând acasă. […] Cu toate astea, dacă e să afirm ce mi se pare fundamental în învățare, aș numi două lucruri: implicarea și munca.[/su_quote]

T.G.: Cum ai reuşit să-ţi găseşti motivarea pentru a învăţa pentru examenul de admitere? Cine a trecut prin această experienţă ştie că, dacă gramatica şi economia sunt probe la care te mai descurci, adevărata provocare o reprezintă însă partea de vocabular.

A.A.:  Odată ce îmi fixez un obiectiv, lupt pentru ceea ce îmi doresc până obțin lucrul respectiv, așa că nu am întâmpinat mari dificultăți legate de motivație. Desigur că au existat multe momente când consideram că este inutil să învăț atâtea informații fără de care trăisem liniștită până atunci. Asta s-a întâmplat și în cazul examenului de bacalaureat și în cazul celui de admitere. „La ce-mi folosește mie să știu cum se desparte în silabe nu știu ce cuvânt?” sau “Și dacă nu știu ce înseamnă cuvânul X ce dacă?” sunt doar câteva exemple de manifestări ale frustrărilor mele de moment. Apoi mă linișteam singură și mă gândeam că, dacă asta trebuie să fac pentru a ajunge studentă la drept, merită efortul. Plus că, deși atunci consideram această pregătire inutilă, acum mă bucur că mi-am îmbunătățit vocabularul. A reprezentat un exercițiu solicitant, dar folositor, în final.

[su_custom_gallery source=”media: 3325,3326,3327″ limit=”3″ width=”190″ height=”190″ title=”never”]

T.G.: Am observat că, la bacalaureat, te-au despărţit doar câteva sutimi de media 10, având 9.90. Care consideri că este lucrul fundamental atunci când vine vorba despre învăţare?

A.A: Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi în ceea ce privește învățatul. Eu am o gândire sistematică și trebuie să spun că, în timpul liceului, nu mi-am petrecut foarte mult timp învățând acasă. De regulă, preferam să fiu atentă la școală și plecam cu „lecția învățată”. Acasă îmi făceam temele sau mai citeam ca să fixez noțiunile mai dificile. Cu toate astea, dacă e să afirm ce mi se pare fundamental în învățare, aș numi două lucruri: implicarea și munca. Dacă ești implicat, interesat de ceea ce faci și muncești mult, există șanse mult mai mari de reușită.

T.G. : Se spune că dreptul este matematica ştiinţelor sociale, iar tu ai reuşit să termini un liceu cu profil real şi, cu toate acestea, să obţii aproape nota 10 la bacalaureat la limba română, iar la admitere ai făcut 55 de grile corect din 60, câte erau la prima parte a examenului. Cu aceste rezultate, cum îţi vezi parcursul în cadrul Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti?

A.A.: Matematica a fost pasiunea mea din liceu, în mod paradoxal, din nou. Chiar nu m-aș fi văzut terminând un alt profil decât cel real. Mai exact, nu cred că m-aș fi putut vedea terminând un alt liceu decât Colegiul Național „Mihai Viteazul”. Pentru mine a fost cel mai bun sistem de autoeducare. Matematica nu înseamnă formule memorate pe de rost sau ecuații cu prea multe necunoscute, ci înseamnă disciplină și o gândire rațională. Exact același lucru aștept și de la drept.  Nu consider inclinația spre științele exacte un impediment în a urma această facultate, ci un mare avantaj. Mai mult, am fost întotdeauna atentă și la română, pentru că mi se pare că este de datoria noastră, a tuturor, să știm să vorbim corect limba maternă. Degeaba mintea îți produce idei geniale, dacă nu le poți exprima. Automat pierzi din credibilitate, iar eu nu îmi pot permite așa ceva, pentru că îmi doresc să îmi mențin parcursul la facultate la același nivel cu care m-am obișnuit.

T.G. : Cu ce gânduri începi facultatea şi care sunt năzuinţele tale în legătură cu mediul universitar?

A.A.: Bineînțeles că aștept anii de studenție cu inima deschisă și cu multe aspirații ce sper să se transforme în dorințe împlinite. Așteptările mele sunt legate mai mult de propria persoană, în ideea că sper să mă pot ridica la nivelul cerințelor facultății, să mă pot conforma standardelor. Sunt realistă și îmi dau seama că mediul universitar este cu mult diferit față de cel preuniversitar, unde cu toții am mai avut parte de clemență din partea profesorilor, pentru că  “eram și noi mici”. Știu că urmează multă muncă, dar sunt convinsă că și în această etapă trebuie să știi să îmbini utilul cu plăcutul. Tocmai de aceea, sunt nerăbdătoare să îmi cunosc deopotrivă colegii, dar și profesorii.

T.G.: Majoritatea tinerilor, fie că sunt studenţi la o facultate de drept, fie că aparţin unor alte medii, urmăresc cu plăcere şi pasiune seriale ce vizează domeniul juridic precum celebrul “Suits”, “Better call Saul”, ori “The good wife”. Ai rezervat în program un moment anume în care te relaxezi astfel sau preferi alte activităţi?

 A.A.: Deși îmi place acest gen de seriale, din păcate, în ultima vreme nu m-am ocupat de asta. Am preferat ca în timpul liber să ies cu prietenii, să citesc sau să văd filme, în loc de seriale. De regulă, îmi place să văd mai multe episoade unul după altul și din lipsă de timp, am ales să mă uit ocazional la câte un film.

T.G.: Ce profesie juridică ai vrea să urmezi?

A.A.: Sincer sunt foarte nehotărâtă în ceea ce privește acest aspect, pentru că nu știu exact ce presupune fiecare profesie în parte. În calitate de necunoscător, aș spune că mi se pare foarte interesantă profesia de avocat, dar voi lăsa anii de facultate să îmi rezolve această dilemă.

[su_quote cite=”Angelica Alecu “]Bucuria a fost foarte mare, pentru că, deși știam că voi obține peste 90 de puncte după ce văzusem baremul, nu mă așteptam să ocup chiar prima poziție.[/su_quote]

T.G.: Cum te simţi ştiind că ai reuşit performanţa de a fi prima admisă din peste 1600 de elevi?

A.A.: E un sentiment foarte plăcut, evident, dar și copleșitor. Ținta mea a fost să ocup unul dintre locurile de la buget, dar nici nu visam să mă văd în capul listei. Chiar și acest interviu este un lucru măgulitor pentru mine. Ca o povestioară amuzantă, o să vă spun că prima dată când am văzut lista am crezut că e în ordine alfabetică, pentru că numele următorilor doi candidați începea cu B, iar al celui de-al patrulea cu C. Abia apoi mi-am dat seama că, într-adevăr, am reușit să obțin cel mai mare punctaj. Bucuria a fost foarte mare, pentru că, deși știam că voi obține peste 90 de puncte după ce văzusem baremul, nu mă așteptam să ocup chiar prima poziție.

Acum, pentru ca a vă forma o imagine cuprinzătoare cu privire la cea care a reuşit performanţa de a intra prima la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, Angelica a acceptat să răspund la ceea ce se numeşte chestionarul lui Proust:

1.Ce înseamnă pentru tine fericirea absolută?- Liniște, echilibru și mulțumire de sine.

2. Care este cea mai mare temere?- Teama de singurătate.

3. Ce figură istorică te-ar identifica? –  Figurile istorice au lăsat ceva în urmă. Până nu ajung la aceeași performanță, nu pot declara că mă identific cu vreuna.

4. Ce personalitate contemporană admiri cel mai mult?- Nu admir personalități, pentru că nu  cunosc decât aparențele. Pot să admir doar oameni cu care intru în contact.

5. Care este defectul tău cel mai mare?- Indecizia.

6. Care este defectul pe care nu îl suporţi la altă persoană?- Ipocrizia.

7. Care este extravaganţa ta principală?- Să fiu diferită.

8. Ai fost nevoită să minţi vreodată? Preferi o minciună albă sau crudul adevăr?-  Da, cu siguranță am mai mințit, dar prefer crudul adevăr.

9. Când şi unde ai fost cea mai fericită?- Sunt fericită de fiecare dată când mă simt iubită și apreciată, nu pot face o clasificare.

10. Dacă ar fi să schimbi un lucru la tine, care ar fi acela?- Aș vrea să fiu mai radicală în anumite situații.

11. Dacă ar fi să schimbi un lucru la familia ta care ar fi acela?- Mi-ar plăcea ca membrii familiei mele să se asculte mai mult reciproc.

12. Care consideri că este cea mai mare realizare personală?- Intrarea la Facultatea de Drept.

13. Dacă ai muri şi ai ştii că te-ai reîncarna ca alt om sau lucru, ce crezi că ai fi?- Cred că bărbat. Ar fi interesant să văd lucrurile din cealaltă perspectivă.

14. Care este bunul tău cel mai de preţ?- Oamenii pe care îi iubesc și care mă iubesc la rândul lor, deși nu îi pot numi „bunuri”.

15. Care consideri că este cea mai mare nefericire în viaţă?- Să nu ai cu cine să împarți bucuriile și necazurile.

16. Ai vreun model din viaţa reală?- Nu îmi plac modelele și șabloanele, prefer să am drumul meu.

17. Ce dispreţuieşti cu adevărat cel mai profund?- Aroganța și prostia.

18. Care este motto-ul tău?- „Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să îți placă? Privește-o de departe.” I.L. Caragiale

T.G.: Mulţumesc pentru amabilitate şi ne vedem în octombrie! Nu rămâne decât să-ţi urez să ai parte de mult succes!

A.A.: Mulţumesc mult şi eu!

Titus Gîrbea

Titus- Constantin Gîrbea este co-fondator al proiectului "ABC Juridic" şi student al Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti.

Related articles
1 Comment
Leave a Comment