Interviu cu Cezar Ionașcu, avocatul care a înlocuit profesia cu consultanța vestimentară – II

Continuarea interviului

D.Ș.: O amintire plăcută?

C.I.: Făceam licitații publice și, la un moment dat, eram implicat într-un proiect și mă duceam la locul faptei, pe șantiere, să văd bunul mers al execuției și am oprit mașina. Eram tânăr, aveam 24-25 de ani, eram domnul inginer, înalt, în costum și cu cizme de cauciuc în portbagaj. M-am oprit la o poartă să întreb bătrânii dacă au apă și au ieșit și mi-au dat și de mâncare. Sunt fapte omenești, chestii impresionante.

D.Ș.: O experiență-pilot, învățătură-pilot?

C.I.: Desprinderea mea de lumea asta, mi-am făcut meseria foarte bine acolo unde mi-am făcut-o, fie licitații publice, fie corporație, datorită educației de acasă. Mi s-a zis să iau 10 mereu, dar am simțit timpul din ce în ce mai accelerat spre desprinderea de lumea asta, că eu nu fac parte din lumea asta, că nu e meseria mea. Am făcut-o foarte bine, repet, de nota 10, datorită educației de acasă, dar nu a fost niciodată meseria mea, iar pentru cei care simt chiar și o secundă că se chinuiesc pe drumul ăsta și consideră că trebuie să te chinui pentru cariera ta, nu e adevărat, e invers proporțional cu ceea ce am primit de acasă. Dacă simți că te chinui pentru ceea ce faci, înseamnă că nu muncești.

Aici, urmându-mi pasiunea, de exemplu, muncesc de 10 ori mai mult, dar nu r12294843_1083439328356491_1116345232914917185_nesimt. Momentul-cheie le-a adunat pe toate și m-am ridicat de pe scaun, iar în două ore am părăsit lumea asta, cu totul – mi-am dat demisia. După 12 ani de activitate. Am zis: „eu nu sunt de aici, eu trebuie să livrez lumii altceva”. Și, în momentul în care am început să livrez lumii consultanță vestimentară, consultanță de imagine, totul a venit de la sine. Nu a mai existat momentul în care să sun eu după factura mea sau după plata facturii mele. Toate sunt absolut posibile.

 

 

D.Ș.: Printre clienții dumneavoastră se numără și foști colegi?

C.I.: Da, absolut. Bine, pe foștii mei colegi, prietenii mei, i-am consultat întotdeauna pro bono. Ei știau că îmi place și veneau la mine încă din vremea în care eram colegi, mergeam cu ei la cumpărături, le alegeam hainele, le alegeam ținutele, unora le-am organizat nunțile, botezurile, repet, pro bono. Când părăsești meseria asta de consultanță în afaceri, care e una bănoasă, generos oneroasă, toți îți spun „ești nebun, lasă-te cu prostia pe care o faci”. Cu cât auzi mai multe “nu”-uri în viață, cu atât drumul ăla în viață e al tău, de fapt. Cu cât auzi mai mult “nu”-uri, e bine să te înverșunezi, să tragi spre chestia aia. Mie mi-a reușit.

D.Ș.: În luna martie ați fost unul dintre pilonii unui proiect desfășurat la Facultate. Cum vi s-au părut ținutele studenților, au simț estetic?

C.I.: Să știi că da, m-am uitat, e o chestie care mi se declanșează automat.

D.Ș.…e un defect al meseriei

C.I..: Da, atunci când intru într-o încăpere și văd lucruri bune și lucruri mai puțin bune. Voi sunteți generația care aveți informația la îndemână, mult mai la îndemână decât am avut-o noi, cu o singură mare problemă. Probabil ați mai auzit asta, nu e structurată corespunzător. Și am insistat și în prezentarea mea de atunci că reperele pentru a te îmbrăca corect nu sunt nici vitrina, nici revista Glamour, nici vedeta din carton, ci informații dintr-o sursă corectă. Nu-mi invoc propria sursă, domnideromania, ca o sursă temeinică, dar nu prea știu alta prin zonă.

11800404_1029019167131841_6988293933939574692_n

„Voi sunteți o castă, voi trebuie să stați în primul rând, publicul stă în sală și acolo, în primul rând, să fiți remarcați după cravata impecabilă și o cămașă apretată”

În lumea ceva mai civilizată, în Europa, sunt foarte multe site-uri de gen, foarte multe publicații, care dau informația corectă. Voi aveți acest noroc, aveți foarte multe repere, ideea e să le structurați corect și, da, simț estetic, l-am văzut la fața locului. E important să fii elegant încă din facultate. Dumitru Răzescu, consultant, pe vremea aia al profesorului Neagu, ne spunea: „Voi sunteți o castă, voi trebuie să stați în primul rând, publicul stă în sală și acolo, în primul rând, să fiți remarcați după cravata impecabilă și o cămașă apretată”. Aveam 19 ani când am auzit lucrul ăsta. Dacă reproduc acum amintirea asta, înseamnă că…

D.Ș.…v-a marcat.

C.I.: Exact.

D.Ș.: Dacă puteți crea acum una-două ținute clasice, la îndemână pentru studenți…

C.I.: A fi student nu înseamnă să te îmbraci neapărat elegant, dar, dacă un student, băieții, fac pasul de la blug la un pantalon din bumbac, deci dacă sar din blug în pantalon din bumbac sau din flanel, că acum e sezonul, respectiv la trenul superior, sar din pulover și bluze pe piele într-o cămașă cu pulover sau cardigan, ar crea un desen elegant, ar fi primii pași spre a cunoaște.Ceea ce înseamnă că imaginea contează, mai ales aici, înainte să transmiți prima informație pe care ai dobândit-o, imaginea ajunge mult mai repede în ochii clientului.

Mai ales în consultanță, trebuie să fii cel puțin echivalentul lui vizual. Cel puțin, dacă nu, cu un pic peste, ca să îi dai nota de încredere pe care el vrea să și-o extragă de la tine.

DȘ: Ce ați sfătui un pre-student în legătură cu facultatea pe care să o aleagă?

C.I.: Nu știu, e o întrebare, deși pare simplă, grea. Nu vreau sa mă erijez într-un sfătuitor, dar e o doză de coerciție pe care fiecare o prinde de acasă, că trebuie să se ducă la facultate, trebuie să fie student. Sunt n exemple în jurul meu, oameni care nu au terminat o facultate și sunt merituoși, sunt geniali. Am cunoscut oameni de succes. Există, dacă îți poți imagina, în România, oameni care și-au făcut averea stând la mese seara. Nu au făcut nimic, doar au stat la mese și au fost platforme de întrevedere intre A și B. Cunosc n persoane. Nu au vreo meserie conform nomenclatorului de meserii, nu înseamnă că au fost mai puțin valoroși.

Facultatea îți deschide mai multe orizonturi. Pentru cineva care se pregătește pentru momentul ăsta, îl văd ca un puști de 18 ani căruia de abia, conform Codului civil, i s-a instituit discernământul absolut. Până acum l-a avut parțial – îți dai seama, într-o zi, împlinește 18 ani și are discernământ absolut, diferențiază binele și răul. Ar fi bine să fie așa, numai că nu o face în nuanțe, ci în alb și negru. Și, atunci, el pleacă urechea în jur și se ia după prieteni, după părinți, după trend, dar nu se ia după el.

În opinia mea, un profil de gen ar trebui să bage picioarele în apă rece, să închidă ochii și să se gândească ce îi place lui să facă în viață, din toate amintirile acelea puține de până la 18 ani, ce îi place să facă, să bată cuie sau să facă gulere de cămăși ori să facă mingi de baschet sau să joace fotbal, dar să meargă pe drumul ăla și să facă orice pentru a ajunge acolo, să nu se ia după ce se cheamă ingerințe externe, cum am făcut eu, probabil cum ai făcut tu, într-o anumită doză – generația mea mai mult, generația ta din ce în ce mai mult. Ei, aș vrea să văd generații care își aleg propriile meserii și le urmează cu mândrie.

D.Ș.: Studentul la Drept, la ce ar trebui să fie atent?

C.I.: Frumos la terminarea Facultății de Drept,ai foarte multe opțiuni. Ăsta e un lucru foarte bun. Dar, repet, după terminarea facultății, sfătuiesc pe studenți, băieți sau fete, să plece în lume, să nu urmeze neapărat o carieră în ceva. Plecând în lume, pe banii părinților, pe banii lor, fără bani, nu contează, să plece în lumea largă, să călătorească foarte mult, căci au un orizont, un univers destul de mic, oarecum, adică treptele Facultății, biblioteca, colegii. Chiar dacă citesc foarte mult, cărțile te scot în alte universuri până la un moment finit. Să meargă în lume, lumea e cea mai bună școală și acolo primești cele mai bune alegeri, măcar un an, doi, muncind peste tot, de la grăjdar până la castelar. N-are niciun fel de legătură, să le faci pe toate, asta propun eu, nu imediat după terminarea facultății să se ducă să urmeze magistratura, ce face, îi îngustează și mai mult opțiunea. Mă duceam în instanță acum câțiva ani și întâlneam – nu blamez pe nimeni – oameni foarte înguști în viziune.

D.Ș.: Ce ar trebui să primeze pentru un student la Drept, pe timpul Facultății?

C.I.: Supraviețuirea. Asta primează, cred, la toți studenții – descurcăreala”. Facultatea e o altă perioadă.

Contează că unii vin din provincie în București și aici cred că e ca un carusel. Nu e totul chiar așa; să primeze să-și facă viața frumoasă și să-și creeze cât de multe amintiri din facultate, cât de dense, nu contează notele, chiar nu contează notele. Ok, contează să nu fii restanțier sau să nu iei nota cinci că am trecut, nu, dar să insiste și în zonele celelalte, de exemplu, viață, asta ar trebui să primeze.

D.Ș.: Daca ați avea o casă de avocatură, cam cum ar arăta studentul pe care l-ați angaja?

C.I.: Nici asta nu e o întrebare ușoară. Aș vrea să semene cu cel care tocmai s-a întors din lume, că are ochii limpezi, ci nu obedienți, ca să pot să scot ceva din el, să pot să alcătuiesc ceva, pentru că una e să făgăduiești în plastilină și alta e să făgăduiești în oarece piatră. Să îl văd prezent, nu îl vreau promitent, regular, să fie ancorat în realitate, îl vreau cu  inteligența specifică, cu un pic de decență, elegant. Ok, un pic de nesiguranță, e specifică vârstei, nu aș vrea să îl văd infatuat sau plin de el ori cinic, ci aș vrea să îl văd tobă de carte, asta e clar, să mă surprindă cu reacții.

Nu au a face notele, dreptul e o știință care se transformă în fiecare zi. În unele cazuri, voi sunteți mai specializați decât profesorii voștri. Unii dintre ei nu au mai citit din 1980 câte ceva. Na-o pe-asta.

D.Ș.: Între casă de avocatură și multinațională?

C.I.: Să știi că multe case de avocatură prestează la multinațională, oricum ai lua-o…

D.Ș.: Un ultim gând pentru studenții de la Drept?

C.I.: E un moment în care ți se va face o ofertă. O să vadă fiecare student dacă o să-și urmeze profesia. Acel moment e despre compromisul pe care îl faci și te va ajuta toată viața, sau despre curățenie, care presupune riscuri. Nu o să fii un om de mare succes și cu mari averi, dar o să fii un om clean. Ține de fiecare în parte. Atenție mare la alegerile importante.

D.Ș.: Ce activități extra-curriculare le recomandați să desfășoare?

C.I.: Sport, în primul rând, neapărat, sport. „Mens sana in corpore sano” nu e degeaba. Eu, la aproape 40 de ani, fac circuite de nivel militar, încerc să mănânc cât se poate de sănătos, pentru că, în lipsa unei astfel de activități, creierul nu funcționează la adevărata lui capacitate. Am fost sportiv de performantă mulți ani – asta nu mă face mai special în ochii mei, nu trăiesc din amintiri, sunt un om activ și astăzi. Pentru mine, activități extra-curriculare au reprezentat cunoașterea asiduă de noi și noi oameni și accesarea celor mai diverse situații sociale în mod voit, respectiv încercarea cât mai multor joburi. De fiecare dată când se poate, să iasă în afara sferei dreptului.

D.Ș.: Un gând pentru Proiectul ABC Juridic?

C.I.: Să țineți capul sus pentru că faceți o treabă foarte, foarte bună.

Șărban Dragoș-Cristian

Dragoș-Cristian Șărban este student în anul al III-lea la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!