INTERVIU cu Consulul General al României la Milano, dl. George Bologan

Andrei Bănică: Mai întâi de toate, vreau să vă mulţumesc că aţi acceptat invitația noastră de a ne acorda acest interviu, fiind o oportunitate deosebită pentru noi, studenţii, să „aruncăm o privire” în culisele carierei de diplomat.

George Bologan: Mă simt onorat și îmi face plăcere să pot interacționa cu cititorii dumneavoastră, o categorie avizată, responsabilă prin simplul fapt că doresc să afle mai mult decât le oferă simpla lectură de specialitate.

A.B.: Majoritatea studenţilor de la Facultatea de Drept se hotărăsc deseori încă de pe băncile liceului dacă vor urma o carieră în magistratură sau avocatură, însă foarte puţini iau în calcul varianta diplomaţiei. Ce părere aveţi despre acest fapt?

G.B.: Capacitatea de a crea plusvaloare îi determină spre o opțiune sau alta. Cred că este esențial să te identifici cu ceea ce vrei să faci. În acest sens, este suficient să răspunzi în sinea ta la câteva întrebări: Cum ar putea acțiunile și deciziile mele să susțină prioritățile statului?, Cum aș reuși să înțeleg nevoile oamenilor pe care îi reprezint (nu doar cei din comunitatea din afară, ci și a celor din țară, a mediilor intelectuale, economice etc.)? Este important în orice alegere facem să ne evaluăm obiectiv capacitatea de a înțelege rolul propriilor activități.

A.B.: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă românii din Italia şi în ce măsură îi puteţi ajuta pe aceştia?

G.B.: În ultimii ani, asistența consulară acordată cetățenilor români s-a diversificat foarte mult. Este o imagine de arhivă când cetățeanul român venea la consulat doar pentru un serviciu consular, mai precis cerea eliberarea unui document notarial sau de călătorie. Avem o prezență a comunității care ajunge la aproximativ 170.000 de persoane doar în Lombardia și Trentino Alto Adige. Sunt situații precum conflictele de muncă, minorii neînsoțiți, asistența acordată cetățenilor români arestați, accidentele de muncă și de circulație care implică reacția promptă a reprezentanților oficiului consular. La aceste aspecte se adaugă și relația permanentă cu comunitatea românească, organizarea de manifestări, participarea la evenimente, diplomația publică și culturală și, nu în ultimul rând, cea de reprezentare, prin care asiguri și vectorul de influență al țării.

A.B.: Abraham Lincoln spunea că „Diplomaţia este arta de a-i lăsa pe alţii să facă de bună voie ceea ce le spui tu”. Consideraţi că mai este întemaiată această afirmaţie în societatea actuală?

G.B.: Afirmațiile personalităților sunt făcute într-un anumit context și motivate de o viziune proprie asupra realizării unor obiective. Desigur, ele pot fi preluate, adaptate, folosite ca repere. În acest caz, ar trebui să-i definim pe cei la care se referă când spune „alții”, depinde întotdeauna de calitatea receptorului, de structura sa interioară, de capacitatea acestuia de a înțelege când ceea ce spui este un lucru bun, constructiv sau nu. Astăzi, diplomația înseamnă pragmatism, identificare cu interesele statului pe care îl reprezinți și implicare în dinamizarea relațiilor acestuia cu statul gazdă. Un diplomat trebuie să dovedească capacitatea de a media, de a păstra echilibrul și mai ales să dețină arta de a fi „făcător de pace”.

A.B.: În 1996 aţi câştigat o bursă la Colegiul Pontifical Pio Romeno de la Roma, unde aţi studiat filosofie şi teologie. Ce impact a avut asupra dumneavoastră şi cât de mult v-a influenţat cariera această perioadă petrecută la Roma?

G.B.: Da, după un curs făcut la Paris, am decis să mă înscriu pentru o bursă la Roma. A fost o decizie la care a contribuit bunicul meu patern de care eram foarte afecționat. Pentru dumnealui, Roma era sinonimul civilizației, al orgoliului de a fi român, al renașterii naționale prin curentul Școlii Ardelene. Tot dumnealui m-a învățat că viața trebuie să aibă însemnătate. Crescut în acest spirit, mi-am propus, mânat de un elan idealist, recunosc, să mă înscriu pentru bursa pe care apoi am câștigat-o. Am ales profilul pe care l-ați menționat deoarece am considerat că filosofia și teologia mă vor ajuta să explorez universul uman, să deslușesc o parte din „mirarea filosofică” a lumii și să aprofundez ceea ce poate oferi omului un sens în viață.

A.B.: Dacă ați putea să o luați de la început, ați schimba ceva în alegerea dumneavoastră? Dacă „da”, care ar fi motivația practică? Dacă „nu”, de ce?

G.B.: Răspunsul este categoric „da”. Aș mai adăuga că, după licența în teologie, am obținut una și în Comunicări Sociale, specialitatea Jurnalism-Relații Internaționale, la Universitatea LUMSA din Roma, apoi am urmat un master la Universitatea de Stat din Oradea. La Roma am lucrat patru ani ca jurnalist. De fapt, am fost primul jurnalist român acreditat permanent la Sala de presă a Sfântului Scaun.

Da, aș face aceeași alegere deoarece consider că este esențială cunoașterea naturii și a condiției omului. Din vremea teogoniilor, omul a căutat să înțeleagă originea universului și a zeilor. Nu poți să cunoști lumea fără să cunoști omul, „corola de minuni a lumii” (L. Blaga). Omul este în esența sa o ființă religioasă. Sedimentările istoriei, ale sistemelor filosofice și religioase au determinat și condiționat comportamente umane care modelează și societățile de azi.

În plus, cu o solidă pregătire umanistă, reușești să te înalți deasupra factorilor care conturbă sufletul și, după cum putem vedea, nu sunt puțini. Serviciul diplomatic al unei țări are nevoie de un rezervor uman de specialiști în mai multe domenii. Științele juridice sunt importante, mai ales în cazul serviciului consular, însă într-o echipă este nevoie de mai mulți experți. Erorile și ezitările apar datorită neștiinței și, pentru a ne completa, este nevoie de oameni pregătiți în toate domeniile, îmbinare multidirecțională. Majoritatea planurilor și analizelor strategice pentru a fi elaborate au nevoie de persoane care au o cunoaștere și o gândire profundă.

A.B.: Care sunt îndatoririle si atribuţiile Consulului General al României  şi ce privilegii vin odată cu această titulatură?

G.B.: Îndatoririle unui consul sunt foarte clar stipulate în articolul 5 al Convenției de la Viena privind relațiile consulare, din 24 aprilie 1963, paleta cu atribuții fiind foarte largă (a proteja în statul de reședință interesele statului trimițător și ale cetățenilor săi, persoane fizice sau juridice, în limitele admise de dreptul internațional; a favoriza dezvoltarea relațiilor comerciale, economice, culturale și științifice între statul trimițător și statul de reședință și a promova în orice alt mod relații amicale între ele în cadrul dispozițiilor prezentei Convenții; a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condițiile și evoluția vieții comerciale, economice, culturale și științifice a statului de reședință; a elibera pașapoarte și documente de călătorie cetățenilor statului trimițător, precum și vize și alte documente corespunzătoare persoanelor care doresc să meargă în statul trimițător; a acorda ajutor și asistență cetățenilor, persoane fizice și juridice, ai statului trimițător; a acționa în calitate de notar și de ofițer de stare civilă și a exercita funcții similare, precum și unele funcții de ordin administrativ, în măsura în care legile și regulamentele statului de reședință nu se opun la aceasta; a apăra interesele cetățenilor statului trimițător etc.).

Privilegiile derivă stricto sensu din statutul pe care îl ai în țara de reședință, însă cred că adevăratul privilegiul este de natură emoțională, este sentimentul de împlinire a unei vocații. Cred că este important să te simți util, să îți faci bine treaba și să trăiești satisfacția muncii făcute cu pasiune. Funcția e vremelnică, rămân doar satisfacțiile.

A.B.: Opinia publică majoritară relevă faptul că diplomația presupune multe compromisuri, iar întrepătrunderea vieții profesionale cu cea privată nu este întotdeauna ușor de gestionat. Este valabil și în cazul dumneavoastră?

G.B.: Așa cum afirmam mai devreme, este important să te identifici în viață cu plăcerea a ceea ce faci. Depinde de modul în care ne asumăm responsabilitățile (termenul este mult mai semnificativ decât obligațiile). Nu este ușor să ai o viață privată, mai ales când te implici și te afli într-o misiune de primă linie. Sunt multe renunțări, iar timpul liber este un privilegiu, spre exemplu multe acțiuni de diplomație publică sau culturală având loc în weekend.

A.B.: Ce sfaturi le transmiteţi celor care sunt la început de drum în diplomaţie, pe de o parte, și celor care doresc să meargă pe un astfel de drum, pe de altă parte?

G.B.: Diplomatul de azi trebuie să fie un om de acțiune, proactiv, dar mai ales să dovedească conținut, demnitate și sentiment patriotic. Oricine este diplomat sau dorește să devină, trebuie să se motiveze pe sine; persoanele motivate sunt credibile și își depășesc așteptările făcând mult mai mult decât strictul necesar. Un adevărat diplomat nu poate nesocoti interesele neamului său și nu caută privilegii prin funcția ocupată. Respectul și aprecierile vin din al „șaselea simț”, oamenii își dau seama întotdeauna de valoarea ta.

A.B.: Acum că ne apropiem de finalul interviului, vă voi ruga să ne împărtăşiţi părerea dumneavoastră despre Proiectul ABC Juridic.

G.B.: Vă felicit pentru inițiativă și implicarea activă în aeropagul comunicării electronice. Cred că sunteți un vehicul important de informații cu substanță, aspect important pentru a contribui la formarea unei opinii publice sănătoase. Prin materialele publicate, vă afirmați ca un canal de comunicare util pentru oricine dorește să dobândească cunoștințe juridice, dar și să întâlnească oameni speciali și să lege noi prietenii. În timp ce alte publicații sunt toxice, ABC Juridic oferă o versiune responsabilă și etică consumatorilor de media. Iată că se poate și altfel, iar faptul că sunteți tineri este un motiv de optimism.

A.B.: Domnule Consul, vă mulţumesc pentru timpul acordat și vă doresc mult succes în continuare!

G.B.: Mulțumiri redacției și felicitări celor care vă încurajează! Gânduri de bine tuturor cititorilor!

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!