Interviu cu Decanul Facultății de Drept a Universității din București, prof. univ. dr. Flavius Antoniu Baias

 

Echipa ABC Juridic are deosebita plăcere de a vă prezenta un interviu inedit cu Decanul Facultății de Drept a Universității din București, prof. univ. dr. Flaviu Antoniu Baias.

 

Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: În primul rând, domnule decan, dorim să vă mulțumim pentru timpul pe care ni-l acordați și pentru disponibilitatea de a vă adresa cititorilor noștri!
Ni se pare potrivit să începem acest interviu prin a vă întreba care este cea mai frumoasă amintire care vă leagă de Facultatea de Drept.

Flavius Antoniu Baias: Mi-e greu să vă spun care este cea mai frumoasă amintire care mă leagă de Facultatea de Drept, pentru că am foarte multe astfel de amintiri.

S-ar putea ca, pentru dumneavoastră, unele dintre ele să nu reprezinte împrejurări care ar fi trebuit să mă determine în mod necesar să le rețin ca amintiri foarte frumoase; lumea a evoluat, generațiile au evoluat și, poate, ceea ce a fost frumos pentru mine și m-a marcat reprezintă împrejurări, întâmplări, fapte care pentru dumneavoastră nu au aceeași semnificație.

Aș putea să vă spun că țin minte, cum probabil vă amintiți  și dumneavoastră, prima zi de studenție, începutul primului an universitar. Ca și acum, acel  moment avea loc în Aula Magna a Facultății de Drept.

Pe urmă, au fost marcante pentru mine primele seminare, cunoașterea profesorilor, a colegilor.

Repet, este greu să fac o ierarhie a amintirilor. Aș putea să vă vorbesc despre o împrejurare care nu mai există astăzi, o activitate care, pentru noi, a fost generatoare nu numai de frumoase amintiri, dar și prilej de a lega prietenii cu colegii noștri, de a ne cunoaște profesorii altfel decât așa cum erau ei la catedră.

Mă refer la ceea ce dumneavoastră probabil nu știți sau poate știți de la părinții dumneavoastră, care au făcut facultatea înainte de 1989, respectiv la așa-numita „practică agricolă”. Timp de două săptămâni, munceam toamna, între 15 septembrie și 1 octombrie, la culesul porumbului sau al strugurilor, și între noi se legau prietenii, aveau loc tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin hazlii care, în felul lor, deși nu se petreceau în facultate, aveau legătură cu aceasta.

Aș putea să vă vorbesc despre două-trei lucruri întâmplate în studenție care mi-au rămas în minte în mod deosebit. Spre exemplu, momentul în care profesorul Gheorghe Beleiu, faimos jurist, faimos profesor, un om de o calitate deosebită, a acceptat să îmi dea un autograf pe cursul său de „Persoane”; evident,  păstrez și acum cursul care are pe prima pagină autograful primit atunci de la profesorul Beleiu…

Dacă ar fi să mă gândesc, cu o oarecare lipsă de modestie, la succesele avute în timpul facultății, îmi aduc aminte de o sesiune de comunicări științifice studențești la care am prezentat o comunicare de dreptul muncii, realizată sub îndrumarea doamnei profesor Sanda Ghimpu și a domnului profesor Alexandru Athanasiu; o păstrez și pe aceasta și-mi amintesc cu plăcere de seriozitatea și bucuria cu care am lucrat la elaborarea ei.

Apoi, un alt moment frumos s-a petrecut când eram în anul al III-lea și am câștigat proba de „Drept civil” la Patrulaterul Facultăților de Drept, ținut în acel an la Cluj. Am fost foarte fericit. O spun acum, după atâția ani, fără a ști cum să  fac partajul meritelor pentru acel succes important din viața mea de student. Dar cred că, în bună măsură, el s-a datorat profesorilor mei – care mi-au insuflat dragostea pentru dreptul civil și m-au făcut să învăț în așa fel încât să câștig acel concurs.

Un alt moment, nu doar frumos, ci și aparte, a fost cel în care mi-am susținut lucrarea de diplomă, în 1985.

În anul acela, numărul absolvenților era mai mare decât cel din anii precedenți, dar – pentru că învățământul universitar nu devenise încă un învățământ de masă –  mult mai mic decât cel de azi; îmi amintesc, și sper să nu greșesc, că eram vreo 160. Fiecare absolvent își susținea lucrarea de diplomă, în Sala de Consiliu, în fața unei comisii formate din 7-8 profesori de la mai multe materii, iar momentul, încărcat de emoții și de semnificații, avea o anumită solemnitate, era încununarea eforturilor și recunoașterea meritelor sale. Nu voi uita niciodată acel moment. .

Nu vreau să credeți că în studenție n-am avut alt gând decât să învăț. Am știut să mă și distrez, sau, după cum spuneți dumneavoastră astăzi, să ”socializez”!… Am amintiri extrem de frumoase de la serile grupei. În promoția mea au existat doar șapte grupe: cinci la secția „Drept” și două la secția „Drept administrativ”. Nu făceam serile anului, ci serile grupelor. Iar grupa din care am făcut parte, grupa 13, a fost campioană la organizarea unor astfel de manifestări.,

Așadar, am multe amintiri frumoase din perioada studenției – care m-au legat definitiv de Facultatea de Drept.

 

A.E./V.M.: Cu ce probleme vă confruntați cel mai des în exercitarea funcției de conducere a Facultății de Drept? Cum reușiți să puneți în balanță exercitarea funcției administrative și a celei didactice?

F.B.: Evident că funcția de decan a unei facultăți mari, importante, a celei mai mari și mai importante Facultăți de Drept din țară, mă obligă să fiu tot timpul, cum ați spune dumneavoastră astăzi, în „stand by”, adică să fiu pregătit pentru confruntarea cu foarte multe probleme: unele de natură administrativă, altele care țin de latura didactică a activității noastre, de activitatea corpului profesoral..

Cu titlu de simplu exemplu, am fost sesizat recent, de către câțiva studenți, că, deși trecuse mult timp de la încheierea sesiunii și a perioadei de contestații, un coleg de-al nostru nu comunicase rezultatele la examen

Revenind la o abordare mai generală, problemele care pot fi generate de caracterul incomplet, sau, după unele opinii, neadecvat al unor reglementări, altele pot fi generate de modul personal în care unii studenți și unii profesori interpretează reglementările. Altele – subiective, să le spunem –  țin de o posibilă neconcordanță între așteptările profesorilor față de studenți și așteptările studenților față de profesori, față de facultate, între viziunea profesorilor și viziunea studenților asupra a ceea ce înseamnă pregătirea pentru cariera de jurist…

La fel ca și în cazul amintirilor, nu pot să fac nici aici o prezentare a tuturor problemelor și o ierarhie a acestora. În limita posibilităților noastre materiale, umane, financiare și de timp, încercăm să le rezolvăm pe toate, în primul rând, în interesul dumneavoastră, al studenților, după cum cred că știți deja, chiar dacă poate nu reușim întotdeauna.

Pe vremuri, se spunea „Cine nu muncește nu greșește” sau „Numai cine nu muncește nu greșește”. Dincolo de semnificația pe care acest exemplu de înțelepciune populară o avea în „lumea” noastră de dinainte de 1989, cred că putem recunoaște și astăzi adevărul ei simplu: numai dacă te apuci să faci ceva e posibil să faci greșit acel ceva; dacă nu faci nimic… Noi, după cum bine știți, muncim, încercând să ne exercităm cât mai bine funcțiile. Când spun „noi”, mă refer, pe de-o parte, la colegii din conducerea administrativă a facultății și, pe de altă parte, la toți colegii care exercită funcția de cadru didactic în cadrul facultății.

Inevitabil, se întâmplă să mai și greșim. Eu greșesc uneori față de colegii mei, alteori, greșesc față de dumneavoastră, față de studenți. Cauzele pot fi multe, dar vă asigur că printre ele nu se află niciodată reaua-credință.

După cum am spus, mi-e greu să enumăr toate dificultățile care apar aproape în fiecare zi sau să vă dau exemple semnificative.

Deși a doua întrebare mă vizează direct, ea este valabilă pentru toți colegii mei din echipa decanală și, prin extensie, pentru toți colegii mei.

Am în vedere faptul că, în structurile administrative ale facultății (consiliu, departamente, diferite comisii), sunt implicate numeroase cadre didactice. În plus,  multe cadre didactice ale facultății noastre, fiind dată înalta lor competență profesională, îndeplinesc atribuții în diverse structuri instituționale ale statului.

Totodată, orice facultate este în egală măsură instituție de educație și de cercetare științifică. Elaborarea de lucrări științifice, participarea la conferințe și congrese, naționale și internaționale, constituie o componentă de bază a activității oricărui cadru didactic universitar.

Și, nu în ultimul rând, lucrul pe care dumneavoastră îl apreciați, multe cadre didactice sunt practicieni de prestigiu (în profesia de avocat, de  judecător, de notar…) – astfel că pot aduce în fața dumneavoastră exemple concludente din viața reală și pot să lege convingător teoria de practică.

Cum reușim să împăcăm exercitarea funcției administrative și a celei didactice, în sensurile extinse pe care le-am sugerat?

Căutând, uneori cu disperare, echilibrul.

După cum vă îndemn cu insistență pe dumneavoastră, pe studenți, să găsiți echilibrul între muncă (efortul de a învăța și de a vă pregăti temeinic pentru viitoarea profesie) și distracție (bucuria de a fi ”tânăr și neliniștit”), tot așa ne străduim și noi să găsim echilibrul între exercitarea funcțiilor administrative, activitatea didactică (predarea și relația cu studenții), activitatea de cercetare științifică, exercitarea unei profesii juridice, viața personală… Sper să observați faptul că viața de student este ceva mai simplă și să vă bucurați de ea!

 

A.E./V.M.: Ce perspective se configurează, în prezent, pentru învățământul superior juridic ? Studentul la Drept de azi trebuie să-și dorească să acceadă doar la una dintre profesiile juridice consacrate (avocat, procuror, notar, judecător) ?

F.B.: Perspectivele învățământului juridic superior, adică ale facultăților de drept, sunt cele pe care le știți și dumneavoastră : aceste facultăți vor exista întotdeauna, așa cum vor exista facultăți de medicină, de construcții, facultăți tehnice (de inginerie) și așa mai departe. Sigur! Există astăzi un anume „apetit” (și îi înțeleg logica) pentru trans-disciplinaritate. Dar nu cred că societatea se va schimba într-atât încât universitățile și facultățile, direcțiile majore în care funcționează astăzi programele de studiu, să se schimbe.

Într-un fel,  a doua întrebare, și anume dacă un student la Drept trebuie să își dorească să acceadă numai într-una dintre profesiile juridice deja consacrate, mi se pare mai interesantă (și oarecum legată de prima întrebare).

Aici, fiecare student trebuie să acționeze după cum îi dictează, evident, rațiunea și plecând de la premisa că acestea sunt profesii juridice de bază, care nu vor dispărea niciodată (vor apărea, poate, altele; dar acestea nu vor dispărea). Dar nu este vorba numai de rațiune. Este vorba și de vocație,  de pasiune… Dacă în cursul celor patru ani de studii, un student la Drept reușește să aibă o imagine clară despre ceea ce ar dori să facă în profesie, nu văd nimic greșit să își dorească, încă din timpul facultății, să devină avocat, judecător, procuror, notar etc.

În orice caz, eu cred că, indiferent de opțiunea profesională pe care, în mod mai mult sau mai puțin surprinzător, ar putea să o aibă un student la drept încă din anul I, important este ca pregătirea lui pe tot parcursul studiilor universitare să acopere toate domeniile dreptului. Nu doar pentru a fi un student cât mai bun, ci și pentru că, indiferent de profesia pe care și-o va alege, în exercitarea ei va fi imposibil să nu se întâlnească și cu elemente pe care le-a presupus studiul altor materii decât cele care formează nucleul-tare, să zicem, al profesiei.

De exemplu: un notar se poate confrunta oricând nu numai cu aspecte de drept civil, precum contracte sau succesiuni, ci și cu elemente de drept fiscal; se poate confrunta, la un moment dat,  din cauza eventualei conduite a părților, chiar cu probleme de drept penal (lucru care, desigur, nu este de dorit).

Cu alte cuvinte, trebuie să fii pregătit să abordezi din perspective multiple o problemă juridică specifică , odată ce ai absolvit facultatea de drept.

Am cunoscut studenți care au intrat la drept cu gândul că vor deveni avocați, venind din liceu cu acest gând, ca urmare  a influenței familiei sau a unei cărți ori a unui film, care s-au menținut „drept” pe această linie și au devenit avocați – unii, chiar avocați de succes.

Așadar, nu există o rețetă.

 

A.E./V.M.: Nu mai este o noutate faptul că, în competiția Hexagonului Facultăților de Drept, a intrat și Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova (Chișinău). Hexagonul a devenit… Heptagon – eveniment pe care îl salutăm și noi. Care sunt motivele care au determinat acest eveniment?

F.B.: Referitor la Hexagon, sper ca cei mai buni studenți din facultatea noastră să intre în fiecare an, generație după generație, în echipele care luptă pentru obținerea Cupei Hexagonului Facultăților de Drept.

Este adevărat că, așa cum spuneți, de câțiva ani de zile, mai exact din 2013, dacă nu mă înșeală memoria, competiției Hexagonului i s-a alăturat și Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova, din Chișinău.

Nu cred că trebuie să explic în mod expres de ce toți decanii facultăților din Hexagon, respectiv Iași, Cluj, Timișoara, Craiova și Sibiu au acceptat această propunere care a venit, trebuie să o spun, de la Facultatea de Drept din București.

Socotesc că explicațiile suplimentare sunt inutile.

Sunt la fel de bucuros că prietenii și colegii noștri de la Chișinău s-au alăturat competiției Hexagonului, după cum sunt foarte bucuros că anul acesta competiția va avea loc la Chișinău, la inițiativa decanului Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, Sergiu Băieșu, ceea ce cred că este un lucru foarte bun.

Nu știu cum va evolua relația noastră, a celor șapte facultăți, dacă vom deveni un „Heptagon” sau nu, sau dacă vom rămâne un „Hexagon” cu un „asociat” important; asta rămâne de văzut, în funcție de felul în care vor evolua lucrurile în viitor.

 

A.E./V.M.: Știm că ați mai abordat subiectul eliminării lucrării de licență și în alte interviuri. Pentru cititorii noștri, vă rugăm totuși să faceți câteva precizări referitoare la temeiurile acestei decizii..

F.B.: În primul rând, decizia de eliminare a lucrării de licență nu este o noutate. Ea a fost prima dată luată în baza unui Ordin al Ministrului Educației din 2007. Implementarea acelui ordin a început în perioada în care era decan regretatul Profesor Viorel Mihai Ciobanu. Motivul, atunci, ca și acum,  a fost nevoia de a stopa un fenomen extrem de nociv, nociv pentru studenți în general, nociv pentru facultate, și care nu putea fi controlat: fenomenul comerțului cu lucrări de diplomă. Curtea și zidurile facultății „găzduiau” oferte clare: „VÂND LUCRĂRI DE LICENȚĂ LA DREPT”. O asemenea chestiune nu putea fi controlată. Chiar în situația în care profesorul coordonator impunea o anumită temă, realitatea era că studentul care dorea să fraudeze putea să o facă. Lucrarea putea fi elaborată de altcineva, după care studentul învăța suficient din ea pentru ca frauda să nu fie identificată. În perioada 2008-2011, renunțarea la lucrarea de diplomă a făcut ca piața redactării acestor lucrări să dispară. Și nimeni nu s-a plâns că nivelul de competență profesională al absolvenților noștri ar fi fost mai scăzut decât înainte. Reintroducerea obligativității lucrării de diplomă, în anul 2011, a generat renașterea acestei piețe.  Asta am văzut-o și am constatat-o eu ex propriis sensibus, cum spun juriștii,. Oricine căuta pe Google „lucrare de licență la drept” avea la dispoziție o mulțime de site-uri care ofereau astfel de lucrări. Din punctul nostru de vedere, soluția adoptată în 2016 de Ministrul Educației, Profesorul Mircea Dumitru, fost și actual rector al Universității din București, de a reveni la sistemul ca orice facultate, în funcție de interesele și de specificul ei, să decidă asupra numărului și tipului de probe prin care studentul își finalizează studiile, este foarte potrivită. La finalul anului IV, studenții noștri susțin un examen de verificare a cunoștințelor foarte serios. Intenționăm, pe de o parte, să menținem caracterul serios al acestui examen, și, pe de altă parte, în funcție de felul în care vor evolua lucrurile, dacă sistemul rămâne ca atare, chiar să-l complicăm puțin; dar, evident, eventualele schimbări vor fi anunțate din timp, astfel încât să nu fie afectate interesele studenților.. Cu ocazia discuțiilor despre renunțarea la lucrarea de licență, am vorbit și despre plagiat… Fenomenul plagiatului la nivelul lucrărilor de diplomă nu era un fenomen major și, teoretic, putea fi controlat prin softuri „anti-plagiat”, dar nu acest fenomen a fost cel care ne-a determinat să renunțăm la lucrarea de diplomă, ci fenomenul „pieței” lucrărilor de diplomă despre care am vorbit.

 

A.E./V.M.: Domnule decan, prin facultate, studenții vorbesc tot mai des despre posibila colaborare dintre facultatea noastră şi Facultatea de Drept a Universității din Würzburg. Ce ne puteți spune despre această inițiativă?

F.B.: Despre Würzburg nu pot să vorbesc fără să aduc în discuție Paris și Valencia. Activitatea internațională a facultății noastre s-a dezvoltat continuu. Bazele acesteia au fost puse de Decanul Corneliu Bîrsan, cu această „bijuterie a coroanei”, care este Colegiul Juridic Franco-Român de Studii Europene. Colegiul a continuat să se dezvolte și în perioada în care a fost decan Profesorul Viorel Ciobanu. Există două explicații pe care, sunt convins, oricine le înțelege: pe de o parte, asocierea noastră cu facultăți din Franța, Universitatea Paris 1 „Panthéon-Sorbonne” și celelalte facultăți din consorțiul care sprijină Colegiul, a fost naturală, în linia dezvoltării noastre istorice și instituționale; practic, România s-a creat ca stat modern pe bazele oferite de relațiile noastre cultural-istorice cu Franța, întregul nostru cadru legislativ, marile coduri, fiind adoptate în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, sub influență franceză. Deci, a fost natural să începem colaborarea internațională cu colegii din Franța. Fiind în ultima perioadă extrem de dinamici în cadrul relațiilor internaționale, am arătat că suntem serioși și interesanți și pentru alte forme de colaborare, cu alte facultăți, alte universități. Două sunt cele pe care vreau să le menționez.

O să încep cu Valencia. Au devenit deja o tradiție cele două săptămâni de cursuri intensive de drept spaniol pe care Universitatea din Valencia le organizează anual în cadrul facultății noastre (de regulă, în lunile martie-aprilie). În fond, este vorba de aceeași lume, lumea europeană a facultăților de drept, astfel că această formă de colaborare este larg răspândită. Colegii spanioli ne-au propus să studiem posibilitatea organizării unei linii de studii în limba spaniolă. Un prim pas va fi crearea unui master de drept european în limba spaniolă, care sperăm să devină funcțional începând cu anul universitar 2018-2019.

În 2015, am luat cunoștință de intenția conducerii Facultății de Drept a Universității din Würzburg de a stabili o colaborare cu facultatea noastră. Am avut o întâlnire, extrem de fructuoasă, cu reprezentanții facultății germane, al cărui prim rezultat este crearea unei școli de vară în limba germană. Prima ediție a acesteia  va avea loc anul acesta, la finalul lunii septembrie. Vor susține cursuri profesori vorbitori de germană de la noi din facultate și profesori de la Würzburg. Se vor asocia și profesori vorbitori de limbă germană de la facultățile din Hexagon. Pasul următor va fi construirea unui master în limba germană. Potrivit dorinței studenților noștri, s-ar putea ca acesta să aibă cursuri predate și în germană și în engleză; urmează să discutăm aceste aspecte cu colegii germani. În orice caz, și acest master, care, cel mai probabil, va avea ca domeniu de studiu dreptul european, va demara tot în toamna lui 2018.

 

A.E./V.M.: Știm că, de ceva vreme, unul dintre proiectele conducerii facultății este renovarea clădirii noastre, a Palatului Facultății de Drept.. Ce ne puteți spune despre acest proiect?

F.B.: După cum știți, o parte a clădirii, „aripa Vasile Pârvan”, a fost renovată în perioada. 2011-2013. Pentru restul clădirii, suntem în faza în care a fost elaborat studiul de fezabilitate a renovării, pe care se va baza proiectul prin care sperăm să accesăm finanțarea din fonduri europene. Probabil că nu mulți studenți știu că Palatul Facultății de Drept are 20.000 de metri pătrați utili, adică 2 hectare (din care au fost renovați 4800 m2, „aripa Pârvan”). Pentru renovarea restului clădirii, potrivit studiului de fezabilitate, ar fi nevoie de aproximativ 17-18 milioane de euro. Natural, suma nu poate fi asigurată din bugetul universității. Prin urmare, singura soluție ar fi să accesăm fonduri europene.

Eu sper să reușim să facem un proiect convingător pentru responsabilii din România, pentru decidenții din ministerul de resort, în care să arătăm că suntem determinați să folosim într-un scop nobil fondurile pe care le solicităm și că renovarea se impune cu necesitate. Palatul Facultății de Drept va redeveni așa cum a fost el gândit și proiectat inițial, în 1934, de către Decanul Basilescu și arhitectul Petre Antonescu. Dar, în interior, se vor crea condițiile materiale necesare desfășurării unui învățământ modern, interactiv, asistat eficient de noile mijloace IT.

Facultatea de Drept 1936Și sper să văd, cât mai curând, scris, din nou, pe frontonul acestei clădiri istorice  „Facultatea de Drept”.

 

A.E./V.M: Amintirile dumneavoastră din studenție conturează un profil al studentului la Drept. Ce calitate sau ce calități ar completa acest profil?

F.B.: Așa cum am spus și mai înainte, să devii student la Drept poate fi o simplă întâmplare (din păcate, există elevi care, atunci când aleg o facultate pentru continuarea studiilor, fac o opțiune prin eliminare: nu știu matematică, nu știu fizică, chimie, biologie, istorie, geografie, limbi străine… Ce mai rămâne? Româna și un manual subțirel de Economie; deci „Dreptul”… Evident, această ”logică” funcționează doar în cazul fericit, zic eu, în care elevul nu se ferește să susțină un examen de admitere…), dar poate fi și urmarea unui gând, a unei pasiuni – generate de familie, de lecturi, de filme etc.  Poate mai puțin decât în cazul altor profesii, cum ar fi cea de medic sau cea de arhitect, unde e limpede că pasiunea și talentul sunt, indispensabile, dar, oricum, a unei „chemări”…

Un elev de liceu poate să devină student la Drept, poate mai apoi să devină un bun student și, ulterior, un bun jurist fără să dețină calități excepționale, sesizate ca atare de colegii și profesorii din liceu și din facultate. Adică, din punctul meu de vedere, nu este ceva ieșit din comun să fii inteligent, să îți placă să înveți, să vrei să știi cât mai mult, să vrei să fii cât mai bun în meseria ta – indiferent de domeniul pentru care te pregătești.

Ceea ce, însă, mi se pare absolut necesar în cazul celor care se pregătesc să devină juriști este profilul caracterial; un anumit profil caracterial…

Nu știu dacă întotdeauna studenții la Drept vor reuși să slujească dreptatea așa cum spuneau strămoșii noștri latini: fiat justitia pereat mundus. Mai ales atunci când știi că, slujind dreptatea, vei pieri tu…

E dificil, a fost întotdeauna dificil și cred că e mult mai dificil în zilele noastre. Cred însă, în același timp, că, dacă un student la drept învață temeinic (nu doar pentru ca să treacă niște examene, ci pentru ca să devină profesionist adevărat), este onest și va avea tăria de a rămâne onest de-a lungul întregii vieți, viitoarea exercitare a profesiei lui nu va putea fi decât una de succes.

 

A.E./V.M.: În încheiere, un gând pentru studenții Facultății de Drept…

F.B.: Un gând pentru studenți…,

Pe lângă îndemnul indirect care rezultă din răspunsul la întrebarea precedentă, cred că este esențial să găsiți echilibrul între necesitatea de a vă pregăti temeinic pentru viitoarea profesie și necesitatea de a trăi o viață de student de care să vă amintiți cu plăcere – așa cum, prin prima dumneavoastră întrebare a acestui interviu, ați presupus că am trăit și eu.

Vă mulțumesc!

A.E./V.M.: Vă mulțumim și noi, Domnule Decan!

 

Un interviu realizat de Alexandru Enoiu și Vlad Moncea

ABC Juridic

ABC Juridic a luat naştere din dorinţa de a construi perspective pentru viitorii specialişti în domeniul juridic.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment

three + 3 =