INTERVIU cu domnul chestor Tudor Sandu

Am avut deosebita plăcere de a-i adresa câteva întrebări domnului chestor  de poliție SANDU TUDOR – director al Direcției Control Intern din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române- având prilejul să discutăm despre mai multe teme interesante şi de interes. 

Laura Tătaru: Bună ziua și vă mulțumim pentru aprobarea invitației noastre la interviu. Suntem onorați să vă avem alături. V-am solicitat prezența întrucât mulți studenți de la Drept pică din ce în ce mai des în plasa meseriilor juridice ,,populare”, ca să le numim așa. Toți vor să devină avocați sau magistrați, însă puțini sunt conștienți de oportunitatea oferită de Poliția Română. Dvs sunteți o dovadă vie că succesul este garantat. Spuneți-ne de ce ați ales acest drum. Care este povestea din spatele acestui grad înalt?

Tudor Sandu: Vă mulțumesc pentru invitație. Aceasta mă onorează, cu atât mai mult cu cât ea vine pe fondul respectului pentru viața și activitatea polițiștilor. Referitor la aprecierea potrivit căreia mulți studenți de la drept urmăresc să devină magistrați sau avocați, neconștientizând oportunitatea oferită de Poliția Română, opinia mea este că aceasta este exploatată numai de cei care doresc cu toată ființa lor să se angajeze într-o activitate complexă care presupune ordine, disciplină, loialitate, corectitudine și rigoare și mai ales de cei care-și asumă riscurile permanente legate de lupta cu infractorii și mediul infracțional. Un exemplu, în acest sens îl constituie studenții Academiei de Poliție “Alexandru Ioan Cuza” București. Totodată, doresc să evidențiez faptul că simpla apartenență la instituția poliției nu garantează în mod automat și reușita în carieră. În spatele succesului regăsim foarte multe elemente: pregătire, dăruire, pasiune, lucru în echipă, sacrificii, într-un cuvânt, efort continuu. Referitor la alegerea de a fi polițist, totul a pornit de la sistemul educațional, de la principiile de viață și de comportare în societate, de la credința mea în lege și ordine. Realizarea pe plan profesional nu ține de nicio poveste: ea reflectă realitatea construită pe parcursul a zeci de ani de efort pentru autoperfecționare prin studiu, prin implicare, modelare și profesionalizare.

 L.T.: Cum a fost viața dvs de student? Ați avut materii preferate?

S.T.: Viața mea de student a fost una extraordinară pentru că a avut toate ingredientele: profesori minunați, comandanți dedicați, colegi buni camarazi, cu care am petrecut zile și nopți de studiu, săptămâni de aplicații în laboratoare și pe teren, cu tabere de pregătire complexă, dar și cu clipe de destindere, vizionare de spectacole, vizite la muzee și expoziții, excursii și întreceri sportive. M-am aplecat cu atenție asupra tuturor disciplinelor, pentru a înțelege mai bine intercondiționarea fenomenelor, însă cel mai mult m-a atras studiul disciplinelor în domeniul științelor penale.

L.T.: Ați avut sau aveți un model în viață?

S.T.: În fiecare etapă a formării și dezvoltării mele profesionale, au existat și există modele pe care le-am preluat într-o manieră personală adaptată la stilul meu de muncă, la etapa vieții și activității profesionale la un moment dat.

L.T.: Presupunem că parcurgerea ierarhiei din cadrul Poliției Române a fost o peripeție cu multe obstacole. Experiența dvs profesională este vastă. În prezent, sunteți director la Direcția Control Intern din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Ce v-a motivat să nu vă dați bătut?

S.T.: Parcurgerea carierei în Poliția Română nu ține nici pe departe de “peripeție”, ci este un efort permanent de autodepășire, de lucru în echipă,  un examen continuu în lupta cu fenomenul infracțional. Sigur că funcția de director în cadrul acestei direcții importante din Poliția Română presupune foarte multă rigurozitate, principialitate, organizare și coordonare, comunicare în cadrul direcției și cu celelalte structuri din cadrul Poliției Române. Responsabilitățile funcției, precum și competențele profesionale ale colaboratorilor mei, m-au motivat și mă motivează în continuare în realizarea misiunilor încredințate. 

L.T.: Sunt sigură că vă place enorm ceea ce faceți, însă, dacă nu ați fi putut urma domeniul juridic, care ar fi fost domeniul, alternativa care v-ar fi atras?

S.T.: Probabil că aș fi putut fi un foarte bun pedagog, iar domeniul care m-ar fi atras cel mai mult ar fi fost cel al istoriei sau chiar cel legat de comunicare și relații publice.

L.T.: Cum vedeți, în acest moment relația dintre polițist și cetățean?

S.T.: Încrederea cetățenilor în Poliția Română se află la cel mai ridicat nivel din ultimii ani, lucru datorat în principal modernizării și reformelor implementate de conducerea poliției, dar și a eforturilor depuse de fiecare polițist, pentru siguranța cetățeanului și pentru combaterea criminalității.

L.T.: Ce avantaje prezintă meseria dvs? Dar dezavantaje?

S.T.: Avantajele țin de faptul că lucrăm cu o echipă de oameni specializați, adevărați profesioniști cu care acționăm pentru ordinea publică și siguranța cetățenilor. Dezavantajele vin din zona riscurilor şi a anumitor restricţii ce le incumbă statutul polițiștilor, dar și de sacrificiile făcute atât de ei cât şi de familiile acestora. 

L.T.: Considerați că sistemul actual de justiție prezintă carențe? Ce soluții ați propune pentru ameliorarea anumitor probleme cu care se confruntă în zilele noastre statul român?

S.T.: Niciun sistem de justiție nu este perfect, ci perfectibil. Noi, polițiștii, avem obligația să veghem la respectarea legislației în vigoare, să respectăm valorile sistemului  național de justiție și să ne aducem contribuția, în special cei din Poliția Judiciară, la înfăptuirea actului de justiție.

L.T.: Colaborarea cu parchetele, deci implicit cu procurorii, v-a făcut vreodată să simțiți un regret că nu v-ați aflat de partea cealaltă?

S.T.: Nu, pentru că întotdeauna colaborarea cu parchetele, implicit cu procurorii, a fost una în spiritul și litera legii, iar relația procuror – ofițer ce deține calitatea de organ de cercetare penală al Poliției Judiciare este clar definită în actele normative incidente domeniului.

L.T.: Este indubitabil că meseria dvs vă solicită și vă ocupă mult timp. Familia v-a fost alături, v-a susținut?

S.T.:Normal că responsabilitățile funcției solicită și ocupă foarte mult timp, dar întotdeauna lucrez cu plăcere, fiind pasionat de activitatea pe care-o desfășor. În efortul meu, familia mi-a fost alături în permanență.

L.T.: Ce impact a avut evoluția profesională asupra personalității dvs?

S.T.: Un impact deosebit de pozitiv și de constructiv.

L.T.: Ați spus mai devreme că ați ocupat multe funcții de conducere. Ce calități trebuie să ai aibă un adevărat lider?

S.T.: În primul rând să dețină competențe manageriale, să fie un foarte bun profesionist, un fin diplomat și  nu în ultimul rând, să aibă calități psihopedagogice.

L.T.: Ce părere aveți de statutul refugiaților?

S.T.: Referitor la statutul refugiaților, România, stat membru al Uniunii Europene, și-a exprimat poziția prin vocea autorităților. În cadrul Ministerului Afacerilor Interne competențele referitoare la acest domeniu revin în principal colegilor mei din Inspectoratul General pentru Imigrări și  Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, însă și Poliția Română își aduce contribuția în funcție de atribuții, la  respectarea angajamentelor asumate de statul român, precum și la controlarea fenomenului legat de migrația ilegală.

L.T.: În încheiere, ce perspective de viitor ar avea un tânăr ofițer?

S.T.: Pentru fiecare tânăr ofițer de poliție perspectivele sunt determinate  în cea mai mare măsură de implicarea sa, de dorința de a se perfecționa, de a dobândi competențele necesare care să-i permită dezvoltarea carierei și implicit promovarea treptelor ierarhiei profesionale.

L.T.: Vă mulţumesc mult pentru amabilitatea de a ne fi acordat acest interviu! 

S.T.: Şi eu vă mulţumesc!