INTERVIU Cristinel Ioan Murzea, Decanul Facultății de Drept UNITBV, despre perspectivele învățământului juridic

Domnul Cristinel Ioan Murzea este doctor în drept public, prof. univ. și decan al Facultății de Drept din cadrul Universității Transilvania. Am avut plăcerea de a-i adresa câteva întrebari pentru a afla mai multe despre o personalitate importantă a mediului juridic românesc.

Noris Pintilie: Bună ziua, domnule prof.univ.dr. Cristinel Ioan Murzea! Mulțumim pentru timpul acordat pentru a răspunde întrebărilor!

Cristinel Murzea: Bună ziua! Cu mare plăcere.

Domnule profesor Cristinel Murzea, sunteți licențiat în Istorie și Drept. De unde această pasiune pentru istorie și cum ați decis să urmați și dreptul?

Da, am absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie în anul 1980 și Facultatea de Drept în anul 1989, ambele din cadrul Universității București. Pasiunea pentru istorie a devenit o certitudine atunci când am susținut examenul de admitere la liceu, moment în care am constatat că a fost proba de examen la care am excelat, fiind felicitat de comisia de examen, din care făcea parte cel care avea să mă formeze din punct de vedere profesional, un eminent profesor recunoscut pentru experiența sa, respectiv prof. Ion Nicoară.

Destinul a făcut ca la un nou examen pe care l-am susținut, respectiv examenul de bacalaureat, să constat că aș putea susține examenul de admitere și la Facultatea de Drept, dar, la acel moment, decizia mea fusese luată, respectiv urmarea cursurilor în specializarea Istorie, cu predilecție a celor de la specializarea Istorie modernă universală.

La absolvirea Facultății de Istorie-Filosofie, am considerat că venise momentul să susțin examenul de admitere la Facultatea de Drept, întrucat doream să mă conving că traiectoria profesională pe care o alesesem era cea corectă.

Ce a reprezentat pentru dumneavoastră cariera de profesor de istorie în mediul preuniversitar?

O încercare și totodată un moment important în dobândirea abilităților și competențelor profesional-pedagogice necesare unui viitor cadru didactic.

Ce v-a determinat să renunțați la cariera didactică din învățământul preuniversitar pentru a vă îndrepta spre învățământul universitar juridic?

La absolvirea Facultății de Drept eram convins că îmi voi schimba ruta profesională, respectiv alegând să urmez o profesie din domeniul juridic, fiind contactat în acest sens de către organele abilitate, în anul 1990, să intru în magistratură. Cum în acea perioadă avea loc și un amplu proces de reformare a învățământului, cu predilecție a celui universitar, a apărut oportunitatea să desfășor activități didactice în profilul disciplinelor juridice (drept civil, drept comercial etc.) în cadrul noii facultăți cu profil economic ce se năștea în cadrul Universității Transilvania din Brașov. Așa aveam să ajung asistentul distinsului profesor Emil Poenaru, cu care am avut o relație profesională și personală specială, care a făcut să-mi conturez pe deplin orientarea profesională și anume aceea de a redeveni cadru didactic, dar în profilul disciplinelor juridice.

Cum arată, în opinia dumneavoastră, învățământul juridic din 2015 față de cel de la începutul anilor ’90? Credeți că a involuat sau a evoluat?

Mult mai aplicat sub aspectul curriculei universitare în ceea ce privește formarea aptitudinilor profesionale necesare unui absolvent al unui program de studii în profilul științelor juridice. Crearea unor noi direcții de introspecție a realității juridice în plan doctrinar, cât și din perspectiva practicii juridice, materializate în noile discipline juridice, între care menționez, în mod aleatoriu, cu titlu de exemplu: Dreptul Uniunii Europene, Protecția juridică a drepturilor omului, Dreptul afacerilor, Dreptul concurenței, Dreptul insolvenței, Arbitrajul comercial, Dreptul securității sociale, Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Drept execuțional penal, Drept notarial etc. Toate acestea au făcut ca programele analitice, cât și planurile de învățământ să suporte schimbări radicale. La aceasta, desigur, se poate adăuga intrarea în vigoare a noilor coduri care, practic, au schimbat și fizionomia disciplinelor tradiționale din sfera dreptului public, cât și a celui privat, material sau procesual.

Care apreciați că sunt perspectivele învățământului juridic din România? Credeți că ar trebui reformat și, eventual, în ce sens? În aceeași ordine de idei, cum a influențat sau cum ar fi trebuit să influențeze integrarea României în Uniunea Europeană învățământul juridic pentru a-l face cât mai performant?

Învățământul juridic din România se desfășoară sub influența factorilor obiectivi, cât și de natură subiectivă, ce definesc societatea românească în această etapă, el fiind chemat să răspundă noilor provocări pe care le ridică procesul amplu și complex generat de integrarea țării noastre în structurile euro-atlantice, caracterizate prin formele evoluate de manifestare a structurilor democratice manifestate în toate sectoarele de activitate. În opinia mea, s-ar impune definirea mai coerentă a scopului, dar și a finalității programelor de studii masterale, chemate să acopere noi specializări, uneori interdisciplinare, pentru ca absolvenții unor astfel de programe să dobândească aptitudinile necesare exercitării unor noi profesii ce apar în sfera dreptului.

Ce credeți că-i atrage pe absolvenții de liceu spre Facultatea de Drept în condițiile în care accederea la majoritatea profesiilor juridice se face doar ca urmare a promovării unor examene profesionale foarte dure?

Este recunoscut faptul că întotdeauna la facultățile de drept a existat o concurență acerbă, concretizată în numărul tot mai mare de candidați ce au dorit să acceseze acest program de studii. Înainte de 1990, concurența era mare la admiterea la facultățile de drept, fiind materializată prin 30-50 de candidați pe un loc, pentru ca după acest moment sa constatăm că înființarea unui număr mare de programe de studii de drept determină ca această concurență să se translateze spre cea de-a doua etapă în ceea ce privește formarea viitorilor specialiști din domeniul dreptului (magistrați, avocați, notari, executori, diplomați, practicieni în insolvență, mediatori, jurisconsulți etc.).

Pentru a-și crea premisele unei cariere de succes, pe ce ar trebui să se concentreze un student la drept în perioada facultatii?

Pe un program riguros în ceea ce privește pregătirea profesională în care studiul individual și autoperfecționarea profesională să ocupe un loc tot mai mare care să facă viabilă consacrata expresie „per aspera ad astra”.

Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele calități care definesc un bun jurist?

Printre aceste calități ar trebui să se regăsească, în primul rând, o pregătire profesională de excepție și apoi o structură intelectuală desăvârșită, lucru și obiectiv pe care chiar înțeleptul Cicero, acum mai bine de două mii de ani îl afirma în mod concludent: casa juristului trebuie să fie cea mai „luminoasă” casă din cetate.

Ce părere aveți de noua generație, în special de viitorii juriști, sunt aceștia capabili să facă față provocărilor profesionale ce-i așteaptă?

Fiecare generație are atuurile sale, dar în același timp și limitele ce se pot observa în raport cu alte generații. Este evident că tânăra generație este mult mai pragmatică și mult mai aplicată spre sfera inovației în planul demersului cognitiv-juridic, făcându-se, în mod evident, trimitere la ceea ce unii afirmă, în mod întemeiat, că s-a creat o adevarată „generație digitală” care accesează tainele științelor juridice.

În calitate de profesor, predați studenților din anul I disciplina Drept roman. Credeți că studiul acestei discipline mai este de actualitate, mai este necesar astăzi?

Departe de a face o pledoarie ”pro domo”, consider că dreptul roman reprezintă fundamentul teoretic necesar aprofundării dreptului, cu predilecție a celui privat. Un exeget al științei dreptului, respectiv Ihering, afirma că romanii au revoluționat lumea prin inventarea dreptului. Astăzi, când România este parte a Uniunii Europene, constatăm cât de actual este dreptul roman care încă este viu și peren, caci reglementează, prin normele și principiile sale, principalele aspecte ce definesc această structură în toate compartimentele sale la nivel conceptual.

Sunteți implicat și-n managementul universitar, fiind decanul Facultății de Drept din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Care sunt provocările unei astfel de funcții? În această calitate, cum vedeti dumneavoastră viitorul Facultății de Drept?

Funcția de decan implică, în primul rând, o responsabilitate cu privire la tot ceea ce definește o viață universitară în care echilibrul și măsura trebuie să fie comandamentele de ordine, alături de spiritul de echipă și altruismul manifestat față de colegii cadre didactice și mai ales față de studenți.

Viitorul Facultății de Drept ține de cei tineri, care sunt chemați săși depășească mentorii și să probeze, totodată, că pot duce mai departe ceea ce au clădit înaintașii lor. Din acest punct de vedere sunt optimist, având în vedere colectivul de cadre didactice tinere de la Facultatea de Drept din Brașov, care au dovedit o bună pregătire profesională, dar și vizibilitate deosebită în plan național, cu ocazia manifestărilor științifice și a concursurilor profesionale.

Cât de important este pentru un tânăr să aibă un model? Cine a fost modelul dumneavoastră?

Pentru orice tânăr cred că, la un moment dat, modelul este esențial în conturarea personalității sale, dar acest lucru nu este întotdeauna o regulă. Așa cum am arătat mai sus, un model care m-a determinat pe mine în ceea ce privește profesia de jurist și dascăl avea să fie profesorul și omul Emil Poenaru, ctitor de școală juridică în România.

Ne puteți spune câteva cuvinte despre Murzea Cristinel Ioan, omul? Ce pasiuni aveți?

Sunt un om obișnuit și cred că nu mă deosebesc de ceilalți semeni ai mei atât în ceea ce privește calitățile, cât și defectele.

Ca pasiuni, pot enumera, evident, istoria care din profesie s-a transformat într-o activitate complementară. Din tinerețe o mare pasiune a fost sportul, îndosebi fotbalul, sport pe care și astăzi, uneori, îl mai practic. Citesc cu plăcere orice lectură și iubesc animalele, în special pisicile.

Ce părere aveți de Proiectul ABC Juridic și de manualul de educație juridică pe care încercăm să-l realizăm?

Apreciez inițiativa constituirii unui astfel de proiect, atât sub aspectul diseminării informației juridice, cât și al dialogului științific necesar într-un spațiu academic.

Cât privește oportunitatea elaborării unui manual juridic, consider că este imperios necesară inițiativa, având în vedere comandamentul conform căruia formarea unui cetățean implicat activ în viața cetății presupune, în primul rând, însușirea unor noțiuni elementare de drept prin care acesta să devină un factor responsabil în cadrul societății.

De altfel, într-o exprimare sintetică aparținând înțelepților antici – „jus est ars aequi et boni” (Celsus) –, ar fi în afara logicii formarea unui subiect de drept, persoană fizică, în afara unei minime „culturi juridice”.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!