Istoricul zilei de 1 Decembrie

Ziua de 1 decembrie 1918 este ziua unirii tuturor provinciilor istorice rom├óne╚Öti cu ÔÇť╚Üara Mam─âÔÇŁ. Acest ideal, ├«nceput de Mihai Viteazul la 1600 ╚Öi continuat ├«n secolul al XIX-lea de revolu╚Ťionarii de la 1848 care, la 1859 au realizat o prim─â unire, cea a Moldovei cu Valahia, a fost finalizat la sf├ór╚Öitul Primului R─âzboi Mondial. Eveniment marcant pentru istoria noastr─â, Primul R─âzboi Mondial a presupus mari sacrificii f─âcute de solda╚Ťii din Armata Rom├ón─â, f─âr─â de care unirea nu s-ar fi realizat, dar ╚Öi de oamenii de r├ónd, persecuta╚Ťi doar pentru c─â erau rom├óni. ├Äntruc├ót faptele ├«ntreprinse de rom├óni nu trebuie uitate, vom proceda la o succint─â prezentare a contextului politic ╚Öi istoric ├«n care s-a realizat unirea de la 1 decembrie 1918.

Pe 24 aprilie 1918, Rom├ónia se afla ├«n situa┼úia incomod─â, dar obligatorie, de a ├«ncheia pace cu Puterile Centrale. Despre aceast─â stare de fapt, Vasile Stoica, vicepre┼čedinte al Consiliului Na┼úional din Transilvania ┼či Bucovina, ├«l informa ├«ntr-o scrisoare din iulie 1918 pe Robert Lancing, secretarul de stat al S.U.A. ├Än acest sens, al cre┼čterii efervescen┼úei na┼úionaliste ├«n Transilvania era informat ┼či premierul francez Georges Clemenceau, de c─âtre ministrul de externe al Fran┼úei, St. Pichon ├«ntr-o minut─â din octombrie. Ministerul de externe englez lua ┼či el cuno┼čtin┼ú─â cu o mic─â ├«nt├órziere, dup─â cum rezult─â dintr-un document al Foreign-Office-ului, de ac┼úiunile rom├ónilor transilv─âneni numi┼úi m─âgulitor „prietenii no┼čtri cei mai de n─âdejde”. ├Än acest timp (luna noiembrie a anului 1918), Transilvania se afla ├«n stare de confuzie ┼či instabilitate.

Autorit─â┼úile ungure┼čti locale, derutate de dezvoltarea mi┼čc─ârii na┼úionale rom├óne┼čti, cer guvernului instruc┼úiuni, a┼ča cum este cazul comitetului suprem al Cara┼č Severinului. Panica ┼či insecuritatea par a fi sentimente dominante ├«n Transilvania dup─â cum rezult─â ┼či din raportul consulului german la Bra┼čov. Acesta vede pentru viitorul Transilvaniei, ┼úin├ónd cont de raportul numeric dintre etnii, dou─â posibilit─â┼úi: fie va reveni Rom├óniei, fie va face parte ca provincie autonom─â dintr-un stat federal, unguresc. Ambiguitatea ├«n ceea ce prive┼čte viitorul statut politic pe care urma s─â-l aib─â Transilvania se men┼úinea chiar ┼či ├«n preajma Adun─ârii de la Alba Iulia.

Consulul general al Germaniei la Budapesta considera c─â ┼či ├«n cazul ├«n care rom├ónii transilv─âneni vor proclama separarea de Ungaria, faptul c─â ei se vor alipi Regatului Rom├óniei r─âm├ónea „problematic”.Oricum, dup─â calculele lui Maximilian Egon von F├╝rstemberg-Stammheim afacerea nu se va ├«ncheia „f─âr─â ciocniri s├óngeroase ├«ntre rom├óni ┼či unguri”.

Victoria Antantei, care ├«ncepe s─â se contureze ├«n 1918 ├«n Apus, are urm─âri ┼či pe frontul din Balcani. Armata lui Sarrail de la Salonic ├«nainteaz─â ├«n sf├ór┼čit ┼či ating liniile bulgare. Guvernul lui Marghiloman ├«┼či d─â demisia, la 24 octombrie/6 noiembrie 1918. ├Äi urmeaz─â guvernul generalului Coand─â, care proclam─â imediat mobilizarea general─â ┼či, la 28 octombrie/10 noiembrie, Rom├ónia reintr─â ├«n r─âzboi. Un r─âzboi care a doua zi ├«nceteaz─â prin armisti┼úiul semnat la Compiegne. R─âzboiul ├«nceteaz─â ├«n Europa occidental─â, nu ┼či ├«n cea de r─âs─ârit, unde, dup─â armisti┼úiu, la Belgrad, la 31 octombrie/13 noiembrie 1918, opera┼úiunile militare vor mai continua intermitent ├«n Ungaria.

├Änfr├óngerea militar─â aduce cu sine destr─âmarea imperiilor centrale. Primul care se pr─âbu┼če┼čte este, cum era de a┼čteptat, cel austro-ungar. La 18 octombrie, ├«mparatul Carol (Franz Joseph murise ├«n 1916) anun┼ú─â, printr-un manifest, transformarea monarhiei austro-ungare ├«ntr-un stat federal. Era, fapt limpede, mult prea t├órziu. O salvare a imperiului nu mai putea veni dec├ót de la diploma┼úia ├«nving─âtorilor (mai cu seam─â de la cea a Marii Britanii). Dar popoarele din imperiu o iau ├«naintea diploma┼úilor ┼či decid ele ├«nsele asupra destinului lor. La fel ┼či rom├ónii. La 12 octombrie, Partidul Na┼úional Rom├ón din Transilvania adopt─â Declara┼úia de autodeterminare, redactat─â de Vasile Goldi┼č, „├«n virtutea dreptului na┼úional al fiec─ârei na┼úiuni de a dispune de ea ├«ns─â┼či”. ┼×ase zile mai t├órziu, aceast─â Declara┼úie este citit─â ├«n Parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida Voevod, ├«n timp ce, la Viena, Iuliu Maniu concentra 70.000 de solda┼úi transilv─âneni din armata austro-ungar─â, cu care se ├«ndreapt─â spre Transilvania.

Consiliul National Rom├ón Central, ├«nfiin┼úat la 3 noiembrie 1918, din reprezentan┼úi ai Partidului Na┼úional Rom├ón ┼či ai Partidului Social Democrat, preia controlul Transilvaniei, profit├ónd ┼či de rapida dezintegrare a aparatului administrativ maghiar.

├Äntre timp, fapte similare se petrec ├«n Bucovina, unde la 27 octombrie se creeaz─â un Consiliu Na┼úional Rom├ón, sub conducerea lui Iancu Flondor, care formuleaz─â dorin┼úa Bucovinei de unire cu Rom├ónia, proclamat─â ├«n fapt, necondi┼úionat ┼či cu mare ├«nsufle┼úire la Cern─âu┼úi, la 28 noiembrie 1918.

Guvernul lui K├írolyi Mih├íly, format la 31 octombrie la Budapesta ┼či ├«n care ministrul na┼úionalit─â┼úilor este democratul J├íszi Oszkar, ├«ncearc─â s─â intre ├«n negocieri cu Consiliul Na┼úional Rom├ón Central. Negocierile sunt purtate la Arad, ├«ntre 13-15 noiembrie, dar f─âr─â niciun rezultat. ├Än acela┼či timp, guvernul maghiar semneaz─â la 13 noiembrie armisti┼úiul de la Belgrad cu generalul Franchet d’Esperey, ┼čeful armatei din Orient. Se fixeaz─â o linie de demarca┼úie arbitrar─â ├«ntre Ungaria ┼či Transilvania, care l─âsa sub autoritatea Budapestei ora┼če ca Satu Mare, Oradea, Beiu┼č, Arad ┼či regiuni istorice ca Banat (├«ncredin┼úat administra┼úiei s├órbe┼čti), Cri┼čana, Maramure┼č.

Faptul ├«i pune ├«n gard─â pe rom├óni. Consiliul Na┼úional decide s─â convoace, la 18 noiembrie/1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare Na┼úional─â a Rom├ónilor din Transilvania ┼či Ungaria. Pentru aceast─â Adunare urmau a fi ale┼či 600 de deputa┼úi pe baz─â de vot universal ┼či 628 reprezentan┼úi ai organiza┼úiilor ┼či societ─â┼úilor culturale. Particip─â la alegeri to┼úi rom├ónii din Transilvania, Banat, Cri┼čana, Maramure┼č. ├Äntr-o atmosfer─â de mare entuziasm popular, timp de 12 zile, sunt ale┼či c├óte 5 reprezentan┼úi de circumscrip┼úie (├«n cadrul stabilit ├«n 1910). Revendic─ârile aleg─âtorilor: unirea cu Rom├ónia, reform─â agrar─â, vot universal.

Cei 1228 de deputa┼úi s-au reunit ├«n sala Cazinoului din Alba Iulia, ├«n timp ce ├«n ora┼č circa 100.000 de oameni (dup─â m─ârturiile din epoc─â) le a┼čteptau hot─âr├órile. Erau reprezentate toate categoriile sociale ┼či ambele biserici ╚Öi participau inclusiv reprezentan┼úi ai tuturor regiunilor istorice rom├óne┼čti.

La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, deputa┼úii decid ├«n unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Cri┼čanei ┼či Maramure┼čului cu Rom├ónia, cu p─âstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea na┼úionalit─â┼úilor ┼či a religiilor. La Alba Iulia, a┼ča cum fusese ├«nainte ┼či la Cern─âu┼úi, la 28 noiembrie, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor rom├ónilor din Austro-Ungaria. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adun─ârii, se constituie Marele Consiliu Na┼úional Rom├ón, format din 200 de membri ale┼či ┼či 50 de membri coopta┼úi. A doua zi, acest Consiliu nume┼čte un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, ├«n frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul trimite o delega┼úie la Bucure┼čti, condus─â de episcopul de Caransebe┼č, Miron Cristea (viitorul patriarh al Rom├óniei) care, la 1/14 decembrie, ├«nm├óneaz─â regelui Ferdinand I declara┼úia de la Alba Iulia. La 11/24 decembrie, regele Ferdinand promulg─â decretul de sanc┼úionare a unirii (totodat─â ┼či a Bucovinei ┼či Basarabiei). Protestele guvernului K├írolyi la Budapesta sunt inutile.

Rezolu╚Ťia Adun─ârii Na╚Ťionale de la Alba-Iulia:

1.┬áAdunarea Na┼úional─â a tuturor Rom├ónilor din Transilvania, Banat ┼či ┼óara Ungureasc─â, aduna┼úi prin reprezentan┼úii lor ├«ndrept─â┼úi┼úi la Alba-Iulia ├«n ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteaz─â unirea acelor rom├óni ┼či a tuturor teritoriilor locuite de d├ón┼čii cu Rom├ónia. Adunarea Na┼úional─â proclam─â ├«ndeosebi dreptul inalienabil al na┼úiunii rom├óne la ├«ntreg Banatul cuprins ├«ntre r├óurile Mure┼č, Tisa ┼či Dun─âre.

2. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

  • Deplin─â libertate na┼úional─â pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra ┼či judeca ├«n limba sa proprie prin indivizi din s├ónul s─âu ┼či fiecare popor va primi drept de reprezentare ├«n corpurile legiuitoare ┼či la guvernarea ┼ú─ârii ├«n propor┼úie cu num─ârul indivizilor ce-l alc─âtuiesc.
  • Egal─â ├«ndrept─â┼úire ┼či deplin─â libertate autonom─â confesional─â pentru toate confesiunile din Stat.
  • ├Änf─âptuirea des─âv├ór┼čit─â a unui regim curat democratic pe toate t─âr├ómurile vie┼úii publice. Votul ob┼čtesc, direct, egal, secret, pe comune, ├«n mod propor┼úional, pentru ambele sexe, ├«n v├órst─â de 21 de ani la reprezentarea ├«n comune, jude┼úe ori parlament.
  • Des─âv├ór┼čit─â libertate de pres─â, asociere ┼či ├«ntrunire, libera propagand─â a tuturor g├óndurilor omene┼čti.
  • Reforma agrar─â radical─â. Se va face conscrierea tuturor propriet─â┼úilor, ├«n special a propriet─â┼úilor mari. ├Än baza acestei conscrieri, desfiin┼ú├ónd fidei-comisele ┼či ├«n temeiul dreptului de a mic┼čora dup─â trebuin┼ú─â latifundiile, i se va face posibil ┼ú─âranului s─â-┼či creeze o proprietate (ar─âtor, p─â┼čune, p─âdure) cel pu┼úin at├ót c├ót o s─â poat─â munci el ┼či familia lui. Principiul conduc─âtor al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivel─ârii sociale, pe de alt─â parte, poten┼úarea produc┼úiunii.
  • Muncitorimei industriale i se asigur─â acelea┼či drepturi ┼či avantagii, care sunt legiferate ├«n cele mai avansate state industriale din Apus.

3. Adunarea Na┼úional─â d─â expresie dorin┼úei sale, ca congresul de pace s─â ├«nf─âptuiasc─â comuniunea na┼úiunilor libere ├«n a┼ča chip, ca dreptatea ┼či libertatea s─â fie asigurate pentru toate na┼úiunile mari ┼či mici, deopotriv─â, iar ├«n viitor s─â se elimine r─âzboiul ca mijloc pentru regularea raporturilor interna┼úionale.

4. Rom├ónii aduna┼úi ├«n aceast─â Adunare Na┼úional─â salut─â pe fra┼úii lor din Bucovina, sc─âpa┼úi din jugul Monarhiei austro-ungare ┼či uni┼úi cu ┼úara mam─â Rom├ónia.

5. Adunarea Na┼úional─â salut─â cu iubire ┼či entuziasm liberarea na┼úiunilor subjugate p├ón─â aici ├«n Monarhia austro-ungar─â, anume na┼úiunile: cehoslovac─â, austro-german─â, iugoslav─â, polon─â ┼či rutean─â ┼či hot─âr─â┼čte ca acest salut al s─âu s─â se aduc─â la cuno┼čtiin┼úa tuturor acelor na┼úiuni.

6. Adunarea Na┼úional─â cu smerenie se ├«nchin─â ├«naintea memoriei acelor bravi rom├óni, care ├«n acest r─âzboi ┼či-au v─ârsat s├óngele pentru ├«nf─âptuirea idealului nostru murind pentru libertatea ┼či unitatea na┼úiunii rom├óne.

7. Adunarea Na┼úional─â d─â expresiune mul┼úumirei ┼či admira┼úiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin str─âlucitele lupte purtate cu cerbicie ├«mpotriva unui du┼čman preg─âtit de multe decenii pentru r─âzboi au sc─âpat civiliza┼úiunea de ghiarele barbariei.

8. Pentru conducerea mai departe a afacerilor na┼úiunei rom├óne din Transilvania, Banat ┼či ┼óara Ungureasc─â, Adunarea Na┼úional─â hot─âr─â┼čte instituirea unui Mare Sfat Na┼úional Rom├ón, care va avea toat─â ├«ndrept─â┼úirea s─â reprezinte na┼úiunea rom├ón─â oric├ónd ┼či pretutindeni fa┼ú─â de toate na┼úiunile lumii ┼či s─â ia toate dispozi┼úiunile pe care le va afla necesare ├«n interesul na┼úiunii.

Răzvan Tîrcu

R─âzvan T├«rcu este student la Facultatea de Istorie, Filosofie ┼či Jurnalism, Universitatea de Stat din Pite┼čti

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!