La mulți ani, Puterea Judecătorească!

În ziua de 5 iulie se sărbătorește, în fiecare an, ZIUA JUSTIȚIEI, devenită mai mult o sărbatoare iluzorie, timpurile demostrând că există alte subiecte care captează mai mult atenția publică decât reușește să o facă Ziua Justiției.

Găsim azi în spațiul public multe intervenții și editoriale pe tema acestei sărbători, unele mai optimiste si elegante, decent scrise, altele agresive, chiar injurioase și cu tentă catastrofică, respectiv altele care se vor neutre și echidistante. Însă este cam greu sa fie suficientă echidistanță în epoca aceasta și în mediul contemporan care se dovedește a fi tot mai ostil pentru reperele clasice, mediu puternic zguduit de reașezări valorice.

Autoritatea Judecătorească beneficiază de un capitol întreg în Constituție, anume Capitolul VI din Titlul III privind autoritățile publice. Puterea Judecătorească, adică Justiția în limbajul mai restrâns, are alocată Secțiunea 1 din acest capitol 6, mai exact de la articolul 124 (justiția este unică, imparțială, egală pentru toți, se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii) la articolul 130 inclusiv și se referă numai la judecători și la instanțele de judecată, la principii, la statut, la atribuții și la reguli de funcționare.

În contextul aniversării Zilei Justiției, sunt anumite lucruri care trebuie cumva spuse, mai ales în vacarmul haotic și eterogen al vocilor critice, completat cu câteva voci laudative (extrem de puține), precum și cu afirmațiile publice ale celor care pretind că se ocupă de analize neutre și tehnice (însă se vede totuși partizanatul acestora în mare parte orientat spre segmentul așa-numit al deontologilor, promovând de regulă soluții de tip restaurativ și obedient față de anumite modele cu ambalaj aparent democratic și de fapt conținut autocratic/totalitar. Mai există o categorie aparte, un fel de club al bocitoarelor ipocrite (cei care varsă lacrimi de crocodil despre independența Justiției, dar toate acțiunile lor arată exact contrariul), care nu merită descris deloc aici.

În prezent se afirmă public, în mod artificial și exagerat, tot felul de lucruri îngrijorătoare și la limita dezastrului, se lansează numeroase manipulări, vehiculate într-un baleaj de la o extremă la cealaltă a abordărilor ipotetic posibile, unii lansând cu obrăznicie, iar alții cu naivitate, atacuri individuale asupra unor judecători, dar și atacuri josnice împotriva întregului sistem al Justiției, încercând să se accentueze confuzia înfiripată deja între judecători și alte categorii profesionale, pentru a ascunde practic ce înseamnă în realitate Puterea Judecătorească din enumerarea art. 1 alin. 4 din Constituție.

Acești analiști, fie din rea-credință, fie din neștiință (scuzabilă pentru cei care nu sunt juriști) au bătătorit stilul de a amesteca instituția judecătorească denumită Justiție cu Ministerul Public și cu Consiliul Superior al Magistraturii, desi nici procuratura, nici CSM și nici alte instituții care dețin diferite atribuții judiciare nu figurează ca apartenență la Puterea Judecătorească, ci au alte roluri constituționale și legale.

Conf. univ. dr. Silviu Gabriel Barbu
Judecător la Curtea de Apel București

Articolul este preluat de pe site-ul Juridice.ro si poate fi vizualizat în formă integrală accesând urmatorul link: https://www.juridice.ro/689062/la-multi-ani-puterea-judecatoreasca.html