Matei Bucur Mihăescu- despre carieră, planuri de viitor şi secretul succesului

Echipa ABC Juridic are plăcerea de a aduce în faţa dumneavoastră un interviu interesant cu cel care a fost denumit “copilul minune al muzicii româneşti” şi suntem convinşi că acesta va reprezenta o bună sursă de motivaţie şi inspiraţie pentru toţi tinerii. 

Ştefan Nica: Pentru început, spune-ne de ce ai ales să performezi într-un domeniu precum muzica şi cine te-a îndrumat către acesta?

Matei Bucur Mihăescu:  La vârsta la care am făcut, pentru prima dată, cunoştinţă cu muzica eram un puşti de 4-5 anişori, unicul nepot, adorat, de bunicul său, cunoscutul compozitor de muzică uşoară, din generaţia de aur, Petre Mihăescu.  În casa bunicului meu exista o pianină, la care acesta compunea, pe care, ca orice copil, din curiozitate,  mi-am încercat şi eu…puterile.  Apoi, bunicul meu, constatând, cu mândrie, că ,,promit,, a rugat o profesoară de pian, să se ocupe de mine.  Aşa a început totul.

Ş.N: Ce te-a determinat să alegei pianul? De când ai început să cânţi la acesta  şi la ce vârstă ai realizat prima compoziţie proprie?

M.B.M:  Practic, pianul m-a ales pe mine…cum spuneam, a fost primul instrument muzical pe care l-am cunoscut.  Am fost din acest punct de vedere un norocos deoarece pianul este cel mai complex instrument şi mi-a oferit deschiderea necesară pentru dezvoltarea genei mele muzicale.  Efectiv, am început să cânt la pian la vârsta de 5 ani. Prima compoziţie proprie a fost pe la 7 ani….o Nocturnă al cărui manuscris mi-amintesc că i l-am oferit Zânei, Andreea Marin, când m-a invitat într-una din emisiunile ei şi ştiu că a avut o reacţie foarte nostimă…se lăuda în faţa camerelor de filmat şi a publicului: ,,uite, uite, acum am Nocturna mea!!,,

Ş.N: Cânţi şi la alte instrumente sau te-ai dedicat întru totul pianului? Ce instrumente ai dori să mai aprofundezi?

M.B.M:  Nu  mai cânt la un alt instrument decât la clavecin care, este un precursor al pianului şi de care sunt foarte ataşat pentru că este reprezentantul stilului muzical baroc care este, de asemenea, preferatul meu.  În schimb, cunosc ,,ce poate,, fiecare instrument şi am ales să fiu un maestru al baghetei de dirijor, conducând, de mai bine de şapte ani, propria orchestră, alcătuită din 50 de instrumentişti valoroşi – orchestra CaMMerata.  Alături de orchestra mea am performat în Festivalul Internaţional George Enescu, pe scenele Operei Naţionale Bucureşti şi Teatrului Naţional de Operetă, în stagiune permanentă.

Ş.N: Cât de mare este sacrificiul pentru a avea o cariera de succes în acest domeniu care necesită multă pregătire si exerciţiu?

M.B.M:  Când mă aflam mai la începutul carierei de pianist şi trebuia să adun un palmares umblând din concursuri în concursuri, am fost realmente surprins de stilul asiaticilor care îşi încuiau efectiv elevii în sala de studiu lăsându-i acolo cam 8 ore să repete în continuu aceleaşi pasaje muzicale, până le reuşeau perfect.  Deveneau un fel de mecanisme.  Este adevărat că, din punct de vedere al tehnicii interpretative erau poate cei mai buni performeri dar ,despre mine, s-a spus, de cele mai multe ori, că eram singurul artist de pe scena concursului.  În artă, oricare ar fi aceasta, dacă nu transmiţi publicului trăirile tale ca artist rişti să fii, practic, inexistent.  Şi ca să revin la întrebarea ta, pot spune că nu am avut niciodată un program prestabilit de studiu.  Sigur că înaintea unui recital sau concert de anvergură mă pregătesc mai intens, dar acord cea mai mare importanţă interpretării, feeling-ului.

Ş.N: Ai primit multe distincţii ca semn de preţuire pentru bogata ta activitate. Care dintre ele consideri că reprezintă un punct de referinţă în cariera ta?

M.B.M: Oh, da, pot spune că am primit o serie de distincţii deosebite cum ar fi premii de excelenţă, editarea unui plic personalizat, titlul de ambasador al culturii româneşti, un concurs de interpretare muzicală care îmi poartă numele.  Însă, cea mai importantă distincţie pentru mine o reprezintă aplauzele publicului.

Ş.N: Ai o vârstă foarte fragedă si eşti foarte apreciat. Cum ai reuşit această performanţă?

M.B.M:  Ei, am deja 20 de ani dar, este adevărat, din care, aproape 15 ani de carieră muzicală.  Am muncit mult şi o fac în continuare cu multă pasiune, am avut şi noroc de oameni care au recunoscut talentul meu şi m-au sprijinit în evoluţie.  La rândul meu, sunt un altruist şi caut permanent să descopăr tinere talente muzicale şi să le promovez.  Particip în acest sens, alături de Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, la Campania ,,Valorile cresc valori”.

Ş.N.: Ce crezi că poţi să mai realizezi, ce obiective ai?

M.B.M:  Am foarte multe proiecte la care lucrez, cu timpul stau mai prost.  Fiind student, la zi, la două universităţi de stat, cu profile total diferite, cu proiectele aferente acestora, cu stagiile de practică, cu sesiunile de examene, cu studiul, cu repetiţiile cu orchestra, cu concertele, cu înregistrările în studiou, încerc să îmi ordonez timpul cât mai eficient.

Ş.N: Alte planuri de viitor ai? De fapt, intrebarea mai directă ar fi: Va trece vreodată muzica pe locul doi?

M.B.M:  Am un proiect care va avea un impact puternic, mai ales asupra opiniei publice, dar e surpriză, nu pot încă să îl devoalez.  Muzica va fi întotdeauna pe locul pe care mi l-a oferit destinul.

Ş.N: Care crezi că este viitorul muzicii clasice, mai ales în rândul tinerilor, într-o societate în care contează mai mult imaginea decât calitatea muzicii? Ce părere ai despre cei care consideră muzica clasică out of fashion?

M.B.M:  Ca să consideri că ceva e ,,out of fashion,, în primul rând trebuie să ai cunoştinţă de respectiva ,,modă,,.  Muzica clasică este însă ,,ever green,, perenă.  Ea nu se va demoda niciodată.  În România şi în întreaga lume se cântă, cu consecvenţă, la cererea publicului, operele marilor compozitori clasici.  Important este să educăm gustul noilor generaţii pentru frumos, pentru elevat, pentru calitate, pentru sunet şi nu pentru zgomot.

Ş.N: Ca tânăr muzician, ce poţi spune despre partea financiară? Un artist se poate susţine financiar la început de carieră?

M.B.M: Oricine munceşte se poate întreţine financiar.  Şi în domeniul muzical, ca şi în alte domenii, ca de exemplu cel juridic, există însă şi o ierarhizare a veniturilor pe măsura valorii.

Ş.N: Despre artistul Matei Bucur Mihăescu ştim deja multe.  Despre tine ca om, ce ne poţi spune,  cum arată o zi normală din viaţa ta?

M.B.M: Ştiu întotdeauna cum începe ziua, cu mama care mă pupă pe frunte, când eram mic îmi şi ciufulea prieteneşte bretonul. Acum nu o mai las pentru că îmi strică freza, nu ştiu întotdeauna cum, sau mai bine spus, când se termină ziua.

Ş.N: Am observat că urmezi şi Facultatea de Ştiinţe Politice. De ce te-ai decis să te înscrii la această facultate? Ai vreun plan de viitor legat de acest profil?

M.B.M: Întotdeauna mi-am dorit să nu rămân unilateral.  Să am o cultură generală, să înţeleg mecanismele care ne guvernează existenţa.   De aceea am hotărât să încerc.  Da, am şi un plan dar, aşa cum ţi-am spus: va fi o surpriză.

Ş.N: Ai participat, atât fizic, cât si spiritual, prin creaţiile tale, pe scena multor ţări din Europa. Ce ţară apreciază cel mai mult acest gen de muzică? În România cum este privit?

M.B.M: Am avut succes fulminant aş spune în Italia, Marea Britanie, Germania.  Sunt ţări cu o tradiţie muzicală de excepţie şi cu omeni care au cultura tradiţiei muzicale.  În România, sălile la concertele de muzică clasică sunt pline-ochi, cum se spune.  Eu, la rândul meu, aduc, când sunt pe scenă, un public numeros.

Ş.N: Ce i-ai îndemna pe cei ce doresc să facă o carieră în muzică?

M.B.M: Să nu ezite să o facă, dacă asta este ceea ce îşi doresc cu adevărat.

Ş.N: Matei Bucur Mihăescu: copilul minune al muzicii româneşti sau un om normal dar cu un uriaş talent înnăscut?

M.B.M: Şi una şi alta.  Îmi place să cred că mi-a fost hărăzit să nu fac umbră Pământului degeaba….să las ceva în urma mea…

Ş.N: Ce aşteptări ai de la proiectul ABC Juridic şi cum vezi munca în acest colectiv?

M.B.M: Este un proiect în care am fost onorat de domnul profesor Silviu Gabriel BARBU să fiu cooptat.  Este un proiect ambiţios, generos, care creşte step by step, un proiect dezvoltat de un grup deschis, format din tineri valoroşi care, ca şi mine, îşi doresc să îşi aducă contribuţia la dezvoltarea culturii educaţionale a generaţiei din care fac parte,  la dezvoltarea  societăţii româneşti…Este o reţetă de succes, so that: follow us!

Ş.N.: Matei, îţi mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu şi îţi doresc să ai parte în continuare de cât mai mult succes!

M.B.M.: Şi eu îţi mulţumesc, Ştefan!

Stefan Nica

Ştefan Cristian Nica este student la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti.

Related articles
1 Comment
  1. Busuioc Violeta April 24, at 16:37

    Sa ai in continuare succes! Sunt oameni care te admira si se bucura de realizarile tale! Asteptam noi proiecte... :-)

Leave a Comment