Obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale

In opinia prof. univ. dr. Ioan VIDA, stabilitatea este o tr─âs─âtur─â esen┼úial─â a Constitu┼úiei. Revolu┼úionarii francezi de la 1789 cereau ca legea fundamental─â s─â fie stabil─â ┼či superioar─â celorlalte legi.

Asigurarea stabilit─â┼úii Constitu┼úiei este rezultatul interac┼úiunii mai multor factori. Unii ┼úin de procedura de revizuire a Constitu┼úiei, al┼úii de modul ├«n care prevederile constitu┼úionale sunt aplicate, inclusiv de c─âtre instan┼úele judec─âtore┼čti. ├Än ├«ntreg procesul de asigurare a stabilit─â┼úii Constitu┼úiei, Curtea Constitu┼úional─â joac─â un rol deosebit de important, ├«n calitatea sa de garant al suprema┼úiei Constitu┼úiei.

Problema caracterului obligatoriu al deciziilor Cur┼úii Constitu┼úionale a f─âcut obiectul unor ample dezbateri ├«n literatura de specialitate, dar ┼či a unor reac┼úii din partea instan┼úelor de judecat─â. ├Än forma anterioar─â revizuirii din anul 2003, Constitu┼úia Rom├óniei stipula c─â deciziile Cur┼úii Constitu┼úionale sunt obligatorii ┼či au putere numai pentru viitor. Aceast─â prevedere constitu┼úional─â a fost interpretat─â ├«n mod diferit ├«n doctrin─â ┼či ├«n practica instan┼úelor judec─âtore┼čti. Astfel, unele instan┼úe, ├«n special instan┼úa suprem─â, au considerat c─â deciziile Cur┼úii Constitu┼úionale produc efecte juridice doar inter partes litigantes. ├Än sus┼úinerea acestui punct de vedere s-a plecat de la sistemul antebelic de control al constitu┼úionalit─â┼úii legilor, care era un control realizat de ├Änalta Curte de Casa┼úie ┼či Justi┼úie, iar deciziile acesteia produceau efecte doar pentru p─âr┼úile aflate ├«n proces. Acest punct de vedere era evident contrar dispozi┼úiilor noii Constitu┼úii a Rom├óniei, care vedea ├«n controlul constitu┼úionalit─â┼úii o chestiune de ordine public─â, deciziile Cur┼úii Constitu┼úionale urm├ónd s─â produc─â efecte erga omnes.

Solu┼úiile oferite de jurispruden┼úa Cur┼úii Constitu┼úionale au fost avute ├«n vedere la Revizuirea Constitu┼úiei din 2003 ┼či ├«n noul text constitu┼úional s-a prev─âzut c─â: ÔÇťDeciziile Cur┼úii Constitu┼úionale se public─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei. De la data public─ârii, deciziile sunt general obligatorii ┼či au putere numai pentru viitorÔÇŁ. Prin aceast─â proclamare expres─â a caracterului general obligatoriu al deciziilor Cur┼úii s-a pus cap─ât oric─ârei controverse cu privire la efectele deciziilor instan┼úei de contencios constitu┼úional de admitere a excep┼úiilor de neconstitu┼úionalitate.

Potrivit magistratilor-asistenti sefi din cadrul Curtii Constitutionale, Senia Mihaela COSTINESCU si BENKE Karoly, in ceea ce prive┼čte efectele deciziilor Cur┼úii Constitu┼úionale, sediul materiei ├«l constituie dispozi┼úiile art.147 din Constitu┼úie. Din cadrul acestui text constitu┼úional numai alineatul 4 are o aplicabilitate general─â, ├«n sensul c─â acesta ├«┼či g─âse┼čte aplicarea ├«n raport cu toate deciziile Cur┼úii pronun┼úate ├«n exercitarea atribu┼úiilor prev─âzute de Constitu┼úie ┼či Legea nr.47/1992 privind organizarea ┼či func┼úionarea Cur┼úii Contitu┼úionale . Potrivit acestui alineat ÔÇ×Deciziile Cur┼úii Constitu┼úionale se public─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei. De la data public─ârii, deciziile sunt general obligatorii ┼či au putere numai pentru viitorÔÇŁ.

Art.147 alin.(1) din Constitu┼úie stabile┼čte, ├«n privin┼úa legilor ┼či ordonan┼úelor ├«n vigoare, constatate ca fiind neconstitu┼úionale, c─â acestea ÔÇ×├«┼či ├«nceteaz─â efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Cur┼úii Constitu┼úionale dac─â, ├«n acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dup─â caz, nu pun de acord prevederile neconstitu┼úionale cu dispozi┼úiile Constitu┼úiei. Pe durata acestui termen, dispozi┼úiile constatate ca fiind neconstitu┼úionale sunt suspendate de dreptÔÇŁ. Aceast─â prevedere constitu┼úional─â este reluat─â, la nivel legal, prin art.31 alin.(3) din Legea nr.47/1992, iar art.147 alin.(4) din Constitu┼úie, raportat la alin.(1) din acela┼či articol, prin art.31 alin. (1) din aceea┼či lege. Rezult─â, a┼čadar, c─â nici Constitu┼úia, nici Legea nr.47/1992 nu reglementeaz─â expres situa┼úia legilor sau ordonan┼úelor care nu mai sunt ├«n vigoare declarate neconstitu┼úionale, ceea ce ├«nseamn─â c─â a revenit Cur┼úii Constitu┼úionale rolul de a face interpretarea prevederilor art.147 alin.(4) din Constitu┼úie ├«n privin┼úa efectelor deciziilor sale.

In opinia prof. univ. dr. Marieta AVRAM, chestiunea de drept ├«n discu╚Ťie este dat─â de men╚Ťiunea din dispozitiv ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ.

Ideea c─â decizia ar fi ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ se reg─âse╚Öte ╚Öi ├«n considerentele deciziei (par. 120-122):

ÔÇ×120. (ÔÇŽ) De asemenea, textul art. 146 lit. e) din Constitu╚Ťie nu confer─â Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale atribu╚Ťia de a constata doar existen╚Ťa conflictelor juridice de natur─â constitu╚Ťional─â, ci pe aceea de a solu╚Ťiona aceste conflicte. Prin urmare, ├«n exercitarea atribu╚Ťiei sale, Curtea aplic─â o procedur─â ├«n dou─â trepte, ╚Öi anume analiza existen╚Ťei conflictului juridic de natur─â constitu╚Ťional─â ╚Öi, ├«n m─âsura unui r─âspuns afirmativ, indicarea conduitei de urmat de c─âtre autorit─â╚Ťile publice implicate ├«n conflict.

121. Astfel, indiferent de autoritatea care a generat conflictul juridic de natur─â constitu╚Ťional─â, aceasta are obliga╚Ťia, ├«n coordonatele statului de drept, s─â respecte ╚Öi s─â se conformeze celor constatate prin decizia Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale. Raportat la cauza de fa╚Ť─â, Curtea constat─â c─â, din adresa Pre╚Öedintelui Rom├óniei prin care a refuzat s─â dea curs propunerii de revocare din func╚Ťia de procuror-╚Öef al Direc╚Ťiei Na╚Ťionale Anticorup╚Ťie a doamnei Laura Codru╚Ťa K├Âvesi, rezult─â, ├«n mod indubitabil, ├«ndeplinirea condi╚Ťiilor referitoare la regularitatea ╚Öi legalitatea procedurii, sens ├«n care este ╚Öi aprecierea Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale. Prin urmare, Pre╚Öedintele Rom├óniei urmeaz─â s─â emit─â decretul de revocare din func╚Ťie a procurorului-╚Öef al Direc╚Ťiei Na╚Ťionale Anticorup╚Ťie, doamna Laura Codru╚Ťa K├Âvesi.

122. Curtea reitereaz─â faptul c─â autoritatea de lucru judecat ce ├«nso╚Ťe╚Öte actele jurisdic╚Ťionale, deci ╚Öi deciziile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, se ata╚Öeaz─â nu numai dispozitivului, ci ╚Öi considerentelor pe care se sprijin─â acesta [a se vedea, ├«n acest sens, Decizia Plenului Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicat─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicat─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicat─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 52]. De asemenea, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitu╚Ťie, deciziile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale se public─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei, Partea I, ╚Öi, de la data public─ârii, sunt general obligatorii ╚Öi au putere numai pentru viitor.ÔÇŁ

├Än╚Ťelegem s─â limit─âm analiza juridic─â doar la aceast─â parte din decizie, referitoare la pretinsul caracter ÔÇ×general obligatoriuÔÇŁ. Aceasta cu at├ót mai mult cu c├ót aceast─â idee este prezentat─â chiar de Curtea Constitu╚Ťional─â ca fiind ÔÇ×un datÔÇŁ, un adev─âr biblic, care nu ar putea fi niciodat─â cercetat ╚Öi pus sub semnul discu╚Ťiei.

Or, tocmai aceast─â men╚Ťiune din decizie este prima chestiune care trebuie s─â fie cercetat─â ╚Öi analizat─â serios, pentru c─â se adevere╚Öte c─â ├«ns─â╚Öi Curtea Constitu╚Ťional─â a s─âv├ór╚Öit o grav─â ╚Öi evident─â eroare atunci c├ónd a stabilit c─â aceast─â decizie este ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ, ├«nc─âlc├óndu-se astfel at├ót Constitu╚Ťia, c├ót ╚Öi art. 36 din propria Lege nr. 47/1992 de organizare ╚Öi func╚Ťionare a Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale.

2. O eroare grav─â ╚Öi evident─â ├«n raport cu prevederile art. 147 din Constitu╚Ťie ╚Öi ale art. 36 din Legea nr. 47/1992

Potrivit art. 147 din Constitu╚Ťie:

ÔÇ×(1) Dispozi╚Ťiile din legile ╚Öi ordonan╚Ťele ├«n vigoare, precum ╚Öi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitu╚Ťionale, ├«╚Öi ├«nceteaz─â efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale dac─â, ├«n acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dup─â caz, nu pun de acord prevederile neconstitu╚Ťionale cu dispozi╚Ťiile Constitu╚Ťiei. Pe durata acestui termen, dispozi╚Ťiile constatate ca fiind neconstitu╚Ťionale sunt suspendate de drept.

(2) ├Än cazurile de neconstitu╚Ťionalitate care privesc legile, ├«nainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat s─â reexamineze dispozi╚Ťiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale.

(3) ├Än cazul ├«n care constitu╚Ťionalitatea tratatului sau acordului interna╚Ťional a fost constatat─â potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excep╚Ťii de neconstitu╚Ťionalitate. Tratatul sau acordul interna╚Ťional constatat ca fiind neconstitu╚Ťional nu poate fi ratificat.

(4) Deciziile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale se public─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei. De la data public─ârii, deciziile sunt general obligatorii ╚Öi au putere numai pentru viitor.ÔÇŁ

Ideea fundamental─â care se desprinde din acest text este faptul c─â, ├«n cuprinsul Constitu╚Ťiei, singurul text care se refer─â la faptul c─â deciziile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale sunt general obligatorii este alin. (4) al art. 147 ╚Öi acesta are ├«n vedere, ├«n tot cuprinsul lui, numai deciziile prin care Curtea Constitu╚Ťional─â se pronun╚Ť─â asupra neconstitu╚Ťionalit─â╚Ťii unor acte normative. Prin urmare, numai aceste decizii, potrivit Constitu╚Ťiei, sunt ÔÇ×general obligatoriiÔÇŁ, iar nu toate deciziile/actele pe care Curtea Constitu╚Ťional─â le d─â ├«n exercitarea atribu╚Ťiilor pe care art. 146 din Constitu╚Ťie i le confer─â, care sunt mult mai multe, a╚Öa cum este ╚Öi atribu╚Ťia de la lit. e), ├«n sensul c─â: ÔÇ×solu╚Ťioneaz─â conflictele juridice de natur─â constitu╚Ťional─â dintre autorit─â╚Ťile publice, la cererea Pre╚Öedintelui Rom├óniei, a unuia dintre pre╚Öedin╚Ťii celor dou─â Camere, a primului-ministru sau a pre╚Öedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.ÔÇŁ

Dac─â legiuitorul constituant ar fi dorit ca toate actele pe care Curtea Constitu╚Ťional─â le emite s─â fie ÔÇ×general obligatoriiÔÇŁ, alin. (4) al art. 147 ar fi trebuit plasat ├«n cuprinsul art. 146 din Constitu╚Ťie, imediat dup─â ce enumer─â toate atribu╚Ťiile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, iar nu ├«n finalul art. 147 care se refer─â exclusiv la deciziile prin care Curtea se pronun╚Ť─â asupra neconstitu╚Ťionalit─â╚Ťii unor acte normative. A╚Öadar, numai aceste din urm─â decizii sunt ÔÇ×general obligatoriiÔÇŁ ╚Öi aceast─â calitate a lor este chiar de sorginte constitu╚Ťional─â, iar nu doar legal─â, ├«n sensul c─â numai ├«nc─âlcarea acestor decizii, echivaleaz─â cu o ├«nc─âlcare a Constitu╚Ťiei.

Pe de alt─â parte, Legea nr. 47/1992, ├«n aplicarea Constitu╚Ťiei, precizeaz─â regimul juridic al actelor pe care Curtea Constitu╚Ťional─â le emite ├«n exercitarea atribu╚Ťiilor sale. Textele care intereseaz─â sunt urm─âtoarele:

a) Articolul 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit c─âruia:

ÔÇ×Deciziile, hot─âr├órile ╚Öi avizele Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale se public─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei, Partea I. Deciziile ╚Öi hot─âr├órile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale sunt general obligatorii ╚Öi au putere numai pentru viitor.ÔÇŁ

Se remarc─â faptul c─â acest text extinde, dincolo de Constitu╚Ťie, caracterul ÔÇ×general obligatoriuÔÇŁ al deciziilor Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale asupra celorlalte categorii de acte pe care Curtea Constitu╚Ťional─â le emite ├«n exercitarea atribu╚Ťiilor, cu exceptia avizelor, prelu├ónd formularea din art. 147 alin. (4) din Constitu╚Ťie.

b) ├Än concordan╚Ť─â cu prevederile Constitu╚Ťiei, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede c─â:

ÔÇ×(1) Decizia prin care se constat─â neconstitu╚Ťionalitatea unei legi sau ordonan╚Ťe ori a unei dispozi╚Ťii dintr-o lege sau dintr-o ordonan╚Ť─â ├«n vigoare este definitiv─â ╚Öi obligatorie.ÔÇŁ

A╚Öadar, numai o asemenea decizie este, potrivit Constitu╚Ťiei, ├«nzestrat─â cu cele dou─â calit─â╚Ťi: definitiv─â ╚Öi obligatorie, cu precizarea c─â este ╚Öi singura ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitu╚Ťie.

c) ├Än schimb, ├«n materia solu╚Ťion─ârii conflictului juridic de natur─â constitu╚Ťional─â, 36 din Legea nr. 47/1992, are o redactare diferit─â, expres─â ╚Öi neechivoc─â, stabilind expres c─â:

ÔÇ×Decizia prin care se solu╚Ťioneaz─â conflictul juridic de natur─â constitu╚Ťional─â este definitiv─â ╚Öi se comunic─â autorului sesiz─ârii, precum ╚Öi p─âr╚Ťilor aflate ├«n conflict, ├«nainte de publicarea acesteia ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei, Partea I.ÔÇŁ

Acesta este, în realitate, textul incident în cauză.

Deosebirea de reglementare se impune cu puterea eviden╚Ťei. ├Än mod clar, expres ╚Öi neechivoc, textul este lipsit de sintagma ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ sau ÔÇ×obligatorieÔÇŁ.

Prima concluzie, care se impune cu puterea eviden╚Ťei, este c─â regimul juridic al unei asemenea decizii, at├ót potrivit Constitu╚Ťiei, c├ót ╚Öi potrivit propriei legi de organizare ╚Öi func╚Ťionare a Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, exclude caracterul ei general obligatoriu: decizia prin care se solu╚Ťioneaz─â un conflict juridic de natur─â constitu╚Ťional─â este definitiv─â, dar nu este nici ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ ╚Öi nici ÔÇ×obligatorieÔÇŁ.

Articolul 36 din Legea nr. 47/1992 este, evident, un text special, derogatoriu, ├«n raport cu art. 11 alin. (3), care este un text general, ╚Öi reglementeaz─â expres ╚Öi distinct regimul juridic al unei asemenea decizii. Faptul c─â legiuitorul nu a prev─âzut expres c─â ar fi obligatorie sau general obligatorie o asemenea decizie arat─â inten╚Ťia de a nu extinde textul constitu╚Ťional, respectiv art. 147 alin. (4) din Constitu╚Ťie, respectiv caracterul general obligatoriu, ╚Öi asupra acestei categorii speciale de decizii ale Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, tocmai ├«n considerarea caracterului extrem de sensibil al acestor decizii.

Interpretarea contrar─â, ├«n sensul c─â art. 36 din Legea nr. 47/1992 ar putea fi completat cu prevederile art. 11 alin. (3) din aceea╚Öi lege nu ar putea fi primit─â, pentru c─â, oricum, toate deciziile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale sunt definitive, nefiind supuse vreunei c─âi de atac. Altfel spus, ╚Öi dac─â nu ar fi existat art. 36 din lege, oricum aceste decizii tot ar fi fost definitive, pentru c─â toate deciziile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale sunt definitive. Mai mult dec├ót at├ót, dac─â textul nu ar fi existat, s-ar fi aplicat art. 11 alin. (3) din lege, adic─â abia atunci deciziile ar fi fost ╚Öi ÔÇ×general obligatoriiÔÇŁ. Prin urmare, ra╚Ťiunea existen╚Ťei textului, astfel cum este redactat, nu poate s─â fie alta dec├ót aceea de a ├«nl─âtura caracterul ÔÇ×general obligatoriuÔÇŁ ├«n cazul acestei categorii de decizii, limit├ónd aceste decizii la caracterul definitiv.

Rezult─â c─â, potrivit Constitu╚Ťiei ╚Öi potrivit art. 36 din Legea nr. 47/1992, ├«n rezolvarea unui conflict juridic de natur─â constitu╚Ťional─â, Curtea Constitu╚Ťional─â nu poate pronun╚Ťa o decizie nici ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ ╚Öi nici m─âcar ÔÇ×obligatorieÔÇŁ, ci doar o decizie definitiv─â.

Prin ipotez─â, decizia ├«n discu╚Ťie nu poate s─â fie ÔÇ×generalÔÇŁ obligatorie, pentru c─â obiectul chestiunii asupra c─âruia Curtea Constitu╚Ťional─â s-a pronun╚Ťat este limitat la conflictul punctual dintre p─âr╚Ťile clar determinate, cu privire la o chestiune clar delimitat─â ╚Öi cu privire la o problem─â individual─â, iar nu general─â: revocarea sau nu din func╚Ťie a unei anumite persoane individualizate, revocarea fiind prin ipotez─â un act administrativ individual. Deci, ├«n raport cu obiectul conflictului ╚Öi cu p─âr╚Ťile ├«n conflict, o asemenea decizie nu poate dob├óndi o voca╚Ťie general─â.

Mai mult, o asemenea decizie nu este nici ÔÇ×obligatorieÔÇŁ, pentru c─â nici Constitu╚Ťia ╚Öi nici art. 36 din Legea nr. 47/1992 nu-i confer─â o asemenea for╚Ť─â, a╚Öa cum, ├«n mod eronat, se re╚Ťine ├«n decizie.

Decizia Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale este definitiv─â, ├«n sensul c─â nu exist─â nicio cale de atac ordinar─â sau extraordinar─â ├«mpotriva unei asemenea decizii, prin care o alt─â autoritate public─â s─â verifice legalitatea deciziei. Aceasta nu exclude ca ├«ns─â╚Öi Curtea Constitu╚Ťional─â s─â revin─â, ├«n cazurile ╚Öi condi╚Ťiile prev─âzute de lege, asupra propriei decizii.

├Än concluzie, ├«n aplicarea acestor prevederi constitu╚Ťionale ╚Öi legale analizate, deciziile Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, prin care se solu╚Ťioneaz─â conflicte juridice de natur─â constitu╚Ťional─â nu sunt general obligatorii, ├«n lumina normei speciale instituite de art. 36 din Legea nr. 47/1992, care prevede expresis verbis doar c─â o asemenea decizie este definitiv─â, f─âr─â a se men╚Ťiona c─â este ╚Öi obligatorie. Iar art. 36 din Legea nr. 47/1992 este textul direct aplicabil Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, ├«n timp ce art. 147 alin. (4) invocat de Curtea Constitu╚Ťional─â ├«n decizia sa nu este, ├«n mod evident, aplicabil, pentru c─â decizia nu a fost dat─â cu privire la neconstitu╚Ťionalitatea unui act normativ.

Prin urmare, partea din considerente ╚Öi din dispozitivul Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale care stabile╚Öte c─â Decizia nr. 358/2018 este ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ constituie o grav─â ╚Öi evident─â eroare, care ├«ncalc─â art. 147 alin. (4) din Constitu╚Ťie ╚Öi art. 36 din Legea nr. 42/1992.

3. Calea procedurală în vederea îndreptării erorii din dispozitivul Deciziei nr. 358/2018

Se pune problema de a determina dacă această eroare din decizie poate fi îndreptată și care este calea procedurală.

C─â eroarea poate fi ├«ndreptat─â, este ne├«ndoielnic. Curtea Constitu╚Ťional─â ar trebui s─â fie cea dint├ói preocupat─â de ├«ndreptarea acestei erori. ├Än paragraful 122 din considerente, Curtea Constitu╚Ťional─â a invocat art. 147 alin.( 4) din Constitu╚Ťie, dar acest text nu se refer─â la deciziile prin care se solu╚Ťioneaz─â conflictele juridice de natur─â constitu╚Ťional─â, ci la deciziile prin care Curtea se pronun╚Ť─â asupra neconstitu╚Ťionalit─â╚Ťii actelor normative. Este evident─â eroarea Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, pentru c─â textul corect era art. 36 din Legea nr. 47/1992, conform c─âruia decizia este definitiv─â ╚Öi a╚Öa trebuia s─â fie redactat ╚Öi dispozitivul, limit├óndu-se la men╚Ťiunea c─â decizia este definitiv─â. Aceast─â eroare trebuie s─â fie ├«ndreptat─â pentru c─â per se deschide o ÔÇ×cutie a PandoreiÔÇŁ de natur─â s─â genereze noi conflicte juridice.

Care este calea procedural─â?

Potrivit art. 14 din Legea nr. 47/1992:

ÔÇ×Procedura jurisdic╚Ťional─â prev─âzut─â de prezenta lege se completeaz─â cu regulile procedurii civile, ├«n m─âsura ├«n care ele sunt compatibile cu natura procedurii ├«n fa╚Ťa Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale. Compatibilitatea se hot─âr─â╚Öte exclusiv de Curte.ÔÇŁ

Prin urmare, ├«n tot ceea ce prive╚Öte chestiunile de procedur─â, sunt aplicabile ├«n completare dispozi╚Ťiile Codului de procedur─â civil─â.

Av├ónd ├«n vedere faptul c─â, ├«n solu╚Ťionarea conflictului, Curtea Constitu╚Ťional─â, s-a comportat ca o autoritate jurisdic╚Ťional─â, dispozi╚Ťiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 devin aplicabile.

Aceasta ├«nseamn─â c─â se poate recurge la procedura instituit─â de Codul de procedur─â civil─â referitoare la ├«ndreptarea hot─âr├órii, l─âmurirea hot─âr├órii ╚Öi ├«nl─âturarea dispozi╚Ťiilor contradictorii.

Astfel, potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedur─â civil─â:

ÔÇ×(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea ╚Öi sus╚Ťinerile p─âr╚Ťilor sau cele de calcul, precum ╚Öi orice alte erori materiale cuprinse ├«n hot─âr├óri sau ├«ncheieri pot fi ├«ndreptate din oficiu ori la cerere.ÔÇŁ

De asemenea, potrivit art. 443 din Codul de procedur─â civil─â:

ÔÇ×(1) ├Än cazul ├«n care sunt necesare l─âmuriri cu privire la ├«n╚Ťelesul, ├«ntinderea sau aplicarea dispozitivului hot─âr├órii ori dac─â acesta cuprinde dispozi╚Ťii contradictorii, p─âr╚Ťile pot cere instan╚Ťei care a pronun╚Ťat hot─âr├órea s─â l─âmureasc─â dispozitivul sau s─â ├«nl─âture dispozi╚Ťiile potrivnice.

(2) Instan╚Ťa va rezolva cererea de urgen╚Ť─â, prin ├«ncheiere dat─â ├«n camera de consiliu, cu citarea p─âr╚Ťilor.

(3) ├Äncheierea se va ata╚Öa la hot─âr├óre, at├ót ├«n dosarul cauzei, c├ót ╚Öi ├«n dosarul de hot─âr├óri al instan╚Ťei.ÔÇŁ

Este evident─â eroarea grav─â din dispozitivul Deciziei 358/2018, ├«n ceea ce prive╚Öte sintagma ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ.

Av├ónd ├«n vedere prezum╚Ťia potrivit c─âreia ÔÇ×iura novit curiaÔÇŁ, adic─â judec─âtorul este prezumat ├«ntotdeauna c─â ╚Ötie legea, dac─â pornim de la prezum╚Ťia de bun─â-credin╚Ť─â conform c─âreia judec─âtorii Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale cunosc propria lege de organizare ╚Öi func╚Ťionare ╚Öi o respect─â, atunci, aceast─â ├«nc─âlcare a art. 36 din Legea nr. 47/1992 ar trebui calificat─â ca o eroare de redactare a deciziei, ├«n sensul c─â s-a pierdut din vedere art. 36 din propria lege ╚Öi faptul c─â art. 147 alin. (4) invocat ├«n par. 122 din considerente nu este aplicabil. Curtea Constitu╚Ťional─â ar putea ╚Öi ar trebui chiar s─â se autosesizeze ╚Öi s─â dea o hot─âr├óre care s─â constate aceast─â eroare ╚Öi s─â elimine din dispozitiv sintagma ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ.

Dac─â s-ar considera c─â nu a fost o ÔÇ×eroare material─âÔÇŁ, partea interesat─â poate sesiza Curtea Constitu╚Ťional─â cu o cerere ├«ntemeiat─â pe dispozi╚Ťiile art. 443 din Codul de procedur─â civil─â, coroborate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru a se l─âmuri aceast─â chestiune: ce ├«nseamn─â c─â Pre╚Öedintele Rom├óniei ÔÇ×urmeaz─â s─âÔÇŽ.ÔÇŁ emit─â decretul, pe de o parte, ├«n raport cu men╚Ťiunea c─â decizia este ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ, pe de alt─â parte, ╚Öi ├«n raport cu dispozi╚Ťiile art. 36 din Legea nr. 47/1992 ╚Öi ale art. 147 alin. (4), din care rezult─â c─â o asemenea decizie este definitiv─â, dar nu ╚Öi obligatorie?

├Än orice caz, nu se poate re╚Ťine c─â Decizia nr. 358/2018 ar avea un caracter ÔÇ×general obligatoriuÔÇŁ de sorginte constitu╚Ťional─â, ├«ntemeiat pe prevederile art. 147 alin. (4) din Constitu╚Ťie, pentru ca acest text este inaplicabil, cu at├ót mai mult cu c├ót textul special, adic─â art. 36 din Legea nr. 47/1992 stabile╚Öte o solu╚Ťie contrar─â, ╚Öi anume c─â decizia este definitiv─â. Or, Curtea Constitu╚Ťional─â nu ar putea, pe cale implicit─â, s─â dea o interpretare extensiv─â art. 147 alin. (4) din Constitu╚Ťie, ├«n sensul c─â acesta s-ar aplica ╚Öi acestor decizii, pentru c─â interpretarea a fost deja dat─â prin art. 36 din Legea nr. 47/1992 ╚Öi, fiind o norm─â de procedur─â special─â, aplicabil─â chiar deciziilor Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, aceasta este ╚Ťinut─â s-o respecte ca atare.

4. Reflec╚Ťii finale asupra naturii juridice a deciziei prin care Curtea solu╚Ťioneaz─â un conflict juridic de natur─â constitu╚Ťional─â

Este necesar s─â se ad├ónceasc─â analiza juridic─â ╚Öi s─â se examineze serios ├«n perspectiv─â aceast─â atribu╚Ťie a Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale, chiar ├«n substan╚Ťa ei, precum ╚Öi natura juridic─â a deciziei pe care o pronun╚Ť─â ├«n exercitarea acestei atribu╚Ťii.

Or, Curtea Constitu╚Ťional─â nu solu╚Ťioneaz─â un asemenea conflict ├«n calitate de ÔÇ×instan╚Ť─â de judecat─âÔÇŁ, pentru c─â nici nu este instan╚Ť─â de judecat─â potrivit Constitu╚Ťiei, deci nu poate impune uneia dintre p─âr╚Ťi o obliga╚Ťie concret─â de a face sau de a nu face. Curtea ├«ndepline╚Öte un rol special, ├«n cadrul acestei proceduri, de mediator/conciliator ├«ntre autorit─â╚Ťile publice aflate ├«n conflictul juridic de natur─â constitu╚Ťional─â. ├Än cazul ├«n care constat─â existen╚Ťa conflictului juridic, poate cel mult s─â recomande o posibil─â cale sau chiar mai multe c─âi alternative de solu╚Ťionare, ├«n limitele constitu╚Ťionale, pe baza propunerilor p─âr╚Ťilor, astfel cum rezult─â din cuprinsul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dar f─âr─â a impune o cale, prin instituirea unei obliga╚Ťii de a face sau de a nu face, exclusiv ├«n sarcina uneia dintre p─âr╚Ťile aflate ├«n conflict. Mai mult, proced├ónd astfel, prin instituirea unei asemenea obliga╚Ťii, practic Curtea Constitu╚Ťional─â poate ajunge s─â ├«mpiedice exercitarea de c─âtre aceast─â autoritate a altor atribu╚Ťii conexe care ├«i revin potrivit Constitu╚Ťiei, ceea ce, ├«n loc s─â rezolve conflictul, ├«l conserv─â ╚Öi chiar ├«l ad├ónce╚Öte.

├Än concluzie, for╚Ťa ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ a Deciziei Cur╚Ťii Constitu╚Ťionale nr. 358/2018 nu este de sorginte constitu╚Ťional─â, ci este doar rezultatul unei grave erori, ├«n contradic╚Ťie at├ót cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constitu╚Ťie, invocate de Curtea Constitu╚Ťional─â, ╚Öi care nu erau aplicabile ├«n cauz─â, c├ót ╚Öi ├«n raport cu art. 36 din Legea nr. 47/1992, norm─â special─â, care consacr─â doar caracterul definitiv al unei asemenea decizii.

Desigur, este de dorit ca ├«ns─â╚Öi Curtea Constitu╚Ťional─â s─â se sesizeze din oficiu ╚Öi s─â dispun─â ├«ndreptarea acestei grave ╚Öi evidente erori din Decizia nr. 358/2018, sau, la sesizarea p─âr╚Ťii interesate, s─â l─âmureasc─â dispozitivul deciziei, ├«n sensul c─â decizia nu poate s─â fie ÔÇ×general obligatorieÔÇŁ. Errare humanum est sed perseverare diabolicumÔÇŽ

Potrivit conf. univ. dr. Silviu Gabriel BARBU, in cadrul controlului aprioric (controlul anterior) reglementat de art.146 lit.a din Constitutie, CCR nu poate sa isi extinda controlul efectiv, cu decizie de constatare a neconstitutionalitatii in sensul formal constitutional, asupra unor prevederi legale aflate in vigoare deja la momentul exercitarii atributiei constituionale de control anterior de constitutionalitate. Ar insemna ca insasi Curtea Constitutionala sa nu respecte Constituia si sa exercite control de neconstituionalitate din oficiu, in sensul art.146 litera d din Constitutie, printr-o aplicare prin aplicare prin analogie ÔÇô inadmisibila- a unor norme juridice de la o procedura judiciara de natura juridica constitutionala la alta procedura similara, dar care are cadru juridic separat si special. Mai mult, in cele doua proceduri sunt titulari diferiti pentru sesizarea Curtii Constitutionale, iar nerespectarea regulilor de sesizare atrage inadmisibilitatea acesteia. Curtea Constitutionala nu se poate sesiza din oficiu, in ipotezele procedurale reglementate de art.146 litera a) si art.146 litera d) din Constitutie. O analiza in simetrie a Legii nr.47/1992 reflecta exact aceeasi concluzie, anume ca imbinarea celor doua proceduri de verificare de constitutionalitate in cadrul aceluiasi dosar/cauza aflata pe rol este inadmisibila si ar fi de natura sa pozitioneze Curtea Constitutionala in afara Constitutiei.

Trebuie observat faptul ca art.146 litera d) enumera expres, la randul sau, titularii dreptului de sesizare si contextul procesual in care sesizarea cu exceptie de neconstitutionalitate se poate face si se poate adresa instantei de control constitutional.

Sesizarea facuta pentru exceptie de neconstitutionalitate (art.146 lit.d) prin intermediul titularilor dreptului de sesizare enumerati insa la art.146 lit.a (cei desemnati de Constitutie pentru sesizare la controlul anterior de constitutionalitate) este in mod evident inadmisbilia si, intr-o practica constanta, CCR a respins astfel de sesizari ca fiind inadmisbile. Rationamentul juridic invers este de asemenea valabil in mod absolut, deoarece Constitutia enumera in cele doua texte cu vocatie procedurala ÔÇô art.146 litera a) respectiv litera d) ÔÇô persoane total diferite si imprejurari total diferite.

Pe de alta parte, trebuie observat faptul ca in art.147 alin.(1) din Constitutie se mentioneaza explicit (interpretarea gramaticala si logica, plus regula ÔÇťspecialia generalibus derogantÔÇŁ) faptul ca numai dispozitiile in vigoare declarate neconstitutionale de catre CCR isi inceteaza efectele juridice in 45 de zile si, pe durata acestui termen, acestea sunt suspendate de drept.

Insa, asa cum am aratat mai sus, cele doua forme de control de constitutionalitate ÔÇô apriori si a posteriori – au natura juridica diferita si mai ales regim juridic separat, urmeaza proceduri diferite, iar Plenul Curtii Constitutionale analizeaza, dezbate si decide pe baza unor reguli juridice de ordin procesual-civil total diferite, deci nu le poate imbina in judecata aceluiasi dosar.

In practica sa judiciara, instanta de control constitutional a fost mereu ferma si consecventa in a respinge ca inadmisibile acele sesizari care exced cadrul juridic expres reglementat de Constitutie si de Legea nr.47/1992 modificata privind organizarea si functionarea CCR.

Prin urmare, insasi Curtea Constitutionala, chiar daca are o autonomie absoluta, nu poate sa-si extinda competentele sale dincolo de regulile de procedura exprese si clare din Constitutie si din lege, deoarece ar insemna sa incalce nsasi Curtea principiul suprematiei Constituiei consacrat expres de art.1 alin.(5) din Legea fundamentala.

Pentru ipoteza concreta de lucru din Decizia 45/2018 este neindoielnic faptul ca se aplica exclusiv prevederile art.147 alin.(2) din Constituie, potrivit carora ÔÇťIn cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii ConstitutionaleÔÇŁ ÔÇô specialia generalibus derogant ; respectiv exceptio est strictissimae interpretationis.

Este, de asemenea, limpede faptul ca, daca instanta constitutionala ar fi ales sa judece in controlul aprioric de constitutionalitate texte de lege care sunt in vigoare, in mod evident ar fi fost insasi Curtea Constitutionala in afara Constitutiei si a legii sale proprii de organizare si de functionare (ar incalca art.1 alin.(5) din Constituie, cum am subliniat mai sus). Nici Constitutia (art.146 in ansamblul sau corelat cu art.147) si nici Legea 47/1992 modificata si republicata nu permit Curtii Constitutionale sa isi amestece competentele in cadrul aceluiasi dosar, aceleiasi proceduri, adica sa constituie LEX TERTIA.

Orice dosar aflat pe rolul Curtii Constitutionale urmeaza linia de procedura constitutionala combinata cu regulile de procedura civila specifice exclusiv acelui obiect dedus judecatii, fara a le putea amesteca sau imbina. Daca ar proceda la o imbinare sau amestecare a procedurilor, obiectele judecatii ÔÇô litis pendentia ÔÇô atunci insasi instanta constitutionala ar incalca Constitutia si legea sa de organizare si functionare, ceea ce in mod sigur nu este acceptat de instanta constitutionala insasi, precum si de catre destinatarii legii si, respectiv, de justitiabilii care se adreseaza forului de control constitutional.

Insa, asa cum am aratat mai sus, din dispozitivul deciziei 45/2018 rezulta clar (asa cum este corect sub aspect procedural) ca obiectul judecatii Curtii Constitutionale se limiteaza la efectuarea controlului ex ante asupra Legii de modificare a Legii nr.303/2004, astfel ca procedura judiciara constituionala s-a derulat in mod corect si judicios in cadrul controlului anterior/aprioric de constitutionalitate, exercitat conform art.146 lit.a din Constitutie, adica instanta constitutionala si-a respectat competentele constitutionale si legale si totul se opreste la aplicarea normelor incidente pentru aceasta competenta speciala a CCR ÔÇô a se vedea art.147 alin.(2) din Constitutie pentru efectele deciziei Curtii Constitutionale.

Faptul ca sunt unele referiri in motivarea decizie la texte in vigoare, asta nu inseamna ca acele texte sunt si declarate neconstitutionale, ci inseamna ca, in demersul de aplicare a art.147 alin.(2) din Constitutie, Parlamentul va trebui sa tina cont de observatiile si criticile din considerentele deciziei Curtii Constitutionale si sa creioneze noile texte de lege in sensul indicat de instanta de control constitutional.

Asadar nici regulile de competenta a CCR cuprinse in art.146 nu se pot aplica intre ele prin analogie, deoarece CCR ar insemna ca se situeaza in mod discretionar si excesiv in afara cadrului constituional si incalca cu stiinta prevederile art.1 alin.(5) prin care se consacra principiul suprematiei Constitutiei : ÔÇťIn Romania, respectarea Constituiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorieÔÇŁ.

Asadar, ramane o simpla problema, anume de interpretare corecta a normelor constitutionale si legale specifice (legea privind organizarea si functionarea CCR) cu privire la comentariile din dispozitivul deciziei CCR nr 45/2018 in privinta textele din Legea nr.303/2004 aflate in prezent in vigoare. Iar interpretarea corecta este aceea conform careia decizia actuala a Curtii Constitutionale se aplica numai pentru Legea de modificare a Legii nr.303/2004, nicidecum nu se aplica direct si pentru Legea 303/2004 aflata in vigoare.

Prin urmare, decizia CCR nr.45/2018 nu produce efecte juridice asupra Legii nr.303/2004 (fapt ce se poate observa explicit in dispozitivul deciziei insasi), iar criticile din motivare constituie elemente esentiale de reper pentru legiuitor cand va proceda la aplicarea deciziei CCR conforma obligatiilor din art.147 alin(2) din Constitutie, dar nu abroga la acest moment nicio dispozitie din Legea 303/2004 in vigoare.

Trebuie observat ca insasi Curtea Constitutionala, in decizia 45/2018, desi a criticat mai multe texte din Legea 303/2004 afirmand in motivare ca se impune modificarea acestora din mai multe considerente constitutionale (nu le comentam aici, desi nu suntem de acord cu multe dintre acele critici, opinia separata formulata de doamna judecator Simona Maya Teodoroiu fiind mult mai corecta din punctul nostru de vedere, pentru a surprinde mult mai bine dinamica normelor constitutionale si semnificatiile profunde ale textelor analizate, cel putin pe unele segmente din lege), totusi, in dispozitivul Deciziei 45/2018 Curtea se refera exclusiv la controlul de constitutionalitate exercitat asupra Legii de modificare si completare a Legii 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, nicidecum asupra Legii nr.303/2004 acum in vigoare.

Prin urmare, CSM si MJ, precum si Guvernul Romaniei, ministerele interesate de forma noii legi trebuie sa astepte solutiile alese de Parlament dupa ce va pune de acord normele in vigoare, dar mai ales normele din legea de modificare care au facut obiectul sesizarii si controlului anterior de constitutionalitate, cu motivarea si dispozitivul deciziei CCR 45/2018.

In opinia av. dr. Cristian Clipa,┬á┬ádecizia Cur┼úii Constitu┼úionale cu nr. 358/30 mai 2018┬áa declan┼čat pasionale ┼či pasionante dezbateri ├«ntre juri┼čti ┼či, totodat─â, numeroase discu┼úii ÔÇô pe alocuri, viscerale ÔÇô ├«n spa┼úiul public, ├«n care s-au angajat nu numai oameni de drept, ci ┼či politicieni, politologi, anali┼čti ai vie┼úii noastre politice ┼či, nu ├«n ultimul r├ónd, jurnali┼čti. Dincolo de argumentele tehnic-juridice ÔÇô de cele mai multe ori, absente ori frivole ÔÇô discu┼úiile purtate ├«n spa┼úiul public au tr─âdat existen┼úa unor vii tensiuni la nivelul societ─â┼úii rom├óne┼čti, profund dezbinat─â ┼či consistent marcat─â de obsedantul subiect al luptei anti-corup┼úie, pe care ÔÇô ├«n realitate ÔÇô toat─â lumea o critic─â; unii spun c─â e prea pu┼úin eficient─â; al┼úii, dimpotriv─â, socotesc c─â, prin instrumentele de ac┼úiune, a devenit periculoas─â pentru drepturile ┼či libert─â┼úile individuale ┼či, ├«n consecin┼ú─â, pentru statul de drept.

Citind opiniile minoritar-dizidente ale celor trei judec─âtori care nu au fost de acord cu ra┼úionamentele celorlal┼úi ┼čase colegi ai lor, mai multe lucruri ne-au surprins ┼či, pe marginea lor, am sim┼úit nevoia de a face c├óteva observa┼úii.

Din capul locului, se impune a fi notat faptul c─â cele trei opinii minoritar-dizidente apar┼úin doamnei judec─âtor Doina Livia STANCIU, domnului judec─âtor Daniel Marius MORAR ┼či domnului judec─âtor Mircea ┼×tefan MINEA.

Articolul complet poate fi citit aici.

Redactia ABC Juridic se raliaza acestor puncte de vedere in privinta obligativitatii deciziilor Curtii Constitutionale.

Pentru documentare completa, cititi sursele complete: sursa 1 si sursa 2 si sursa 3

 

ABC Juridic

ABC Juridic a luat na┼čtere din dorin┼úa de a construi perspective pentru viitorii speciali┼čti ├«n domeniul juridic.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!