Pot fi drepturile potestative exercitate abuziv?

I. Introducere. ├Äntrebarea privind posibilitatea exercit─ârii abuzive a drepturilor potestative a primit r─âspunsuri diferite, dar niciunul dintre acestea nu a pus ├«n eviden╚Ť─â temeiul teoretic al dezbaterii. ├Än locul unei evalu─âri de ansamblu a problemei a fost preferat─â o apreciere punctual─â, referitoare la unul sau la altul dintre drepturile potestative analizate. Prezentul studiu este dedicat tocmai unei abord─âri de ansamblu a acestei probleme, pornind de la elemente esen╚Ťiale ale no╚Ťiunilor de drepturi potestative ╚Öi abuz de drept. Pe aceast─â baz─â teoretic─â se poate explica de ce exist─â o incompatibilitate conceptual─â ├«ntre aceste dou─â no╚Ťiuni ╚Öi care sunt consecin╚Ťele ei practice.

II. No╚Ťiunea de drepturi potestative. Limitele na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei lor

1. No╚Ťiunea de drepturi potestative. Existente ├«n dreptul pozitiv de mult─â vreme, drepturile potestative au fost percepute la nivel practic ├«ntrÔÇĹun mod intuitiv.┬áLegiuitorii ╚Öi practicienii au creat ╚Öi au utilizat aceste drepturi, fiind imposibil s─â se ignore caracterul lor pragmatic.┬áP├ón─â la urm─â, doctrina a elaborat construc╚Ťia teoretic─â a drepturilor potestative[1] ╚Öi a ├«ncercat o tipologie a lor, identific├ónd principalele exemple reglementate ├«n dreptul pozitiv.

Puterea conferit─â unei persoane de a modifica sau de a stinge o situa┼úie juridic─â preexistent─â ori de a recrea o situa┼úie juridic─â printr-un act juridic unilateral constituie, ├«n aceast─â concep┼úie, substan┼úa juridic─â a unui drept potestativ[2]. Spre deosebire de actele juridice care sunt o expresie direct─â a principiului libert─â┼úii de voin┼ú─â, actele unilaterale care constituie o exercitare a drepturilor potestative sunt, ├«n mod direct, expresia puterii juridice a acestor drepturi ┼či, numai ├«n mod indirect, manifestarea libert─â┼úii de voin┼ú─â. Desigur, la r├óndul lor, drepturile potestative sunt efectul unei manifest─âri de voin┼ú─â, respectiv al unui contract (dreptul beneficiarului unui pact de op╚Ťiune, dreptul de denun╚Ťare unilateral─â a unei conven╚Ťii, dreptul la rezolu╚Ťiunea unilateral─â) sau efectul pe care legea ├«l leag─â de anumite fapte juridice (dreptul de op┼úiune succesoral─â). Conturat─â ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu raporturile contractuale, no┼úiunea de drepturi potestative are aplicare ┼či ├«n domeniul raporturilor juridice personale nepatrimoniale[3].

Ceea ce este esen┼úial pentru drepturile potestative este puterea pe care o are titularul lor de a interveni, prin voin┼úa sa unilateral─â, ├«n situa┼úii juridice preexistente ├«n care sunt prezente ┼či interesele altor persoane dec├ót titularul acestor drepturi. Aceast─â voin┼ú─â unilateral─â poate s─â ├«mbrace forma unui act juridic substan┼úial, cu caracter unilateral Cu alte cuvinte, obiectul dreptului potestativ este o anumit─â situa┼úie juridic─â preexistent─â, iar ├«n con┼úinutul dreptului potestativ intr─â prerogativ─â ingerin┼úei ├«n sfera de interes a persoanelor ale c─âror drepturi sau interese sunt incluse ├«n situa┼úia juridic─â respectiv─â. Din aceast─â cauz─â se creeaz─â o leg─âtur─â specific─â ├«ntre titularul unui asemenea drept, numit subiect activ sau potentior ┼či subiectul pasiv care suport─â consecin┼úele exercit─ârii dreptului potestativ[4].

Mai exact, aceast─â leg─âtur─â specific─â se realizeaz─â ├«ntre potentior ┼či to┼úi cei ale c─âror drepturi sau interese sunt incluse ├«n situa┼úia juridic─â, obiect al dreptului potestativ. De obicei este dificil s─â se stabileasc─â de la bun ├«nceput care sunt aceste persoane, motiv pentru care, generic, dreptul potestativ este raportat ├«n primul r├ónd la situa┼úia juridic─â ┼či numai ├«n secundar la a┼ča-numitul subiect pasiv care, de cele mai multe ori, este alc─âtuit din mai multe persoane determinate sau determinabile. Aceast─â caracteristic─â a drepturilor potestative explic─â, ├«n bun─â m─âsur─â, de ce a existat tendin┼úa asimil─ârii lor cu drepturile reale. Totodat─â, aceast─â caracteristic─â determin─â asem─ânarea dintre efectele juridice ale ├«nc─âlc─ârii drepturilor reale ┼či efectele juridice ale ├«nc─âlc─ârii drepturilor potestative. Dac─â dreptul real este ├«nc─âlcat de una dintre persoanele care alc─âtuiesc subiectul pasiv general ┼či nedeterminat, se na┼čte un drept de crean┼ú─â distinct de dreptul real, pe temei delictual, care intr─â ├«n con┼úinutul unui raport juridic obliga┼úional stabilit ├«ntre titularul dreptului real ┼či autorul prejudiciului. ├Än mod asem─ân─âtor, dac─â persoanele ale c─âror drepturi ┼či interese sunt incluse ├«n situa┼úia juridic─â ÔÇô obiect al dreptului potestativ ÔÇô nu se supun ingerin┼úei titularului acestui drept, realizat─â printr-o manifestare unilateral─â de voin┼ú─â, ┼či ├«ncalc─â astfel dreptul potestativ, ┬áse na┼čte, de asemenea, un drept de crean┼ú─â distinct, pe temei delictual, care intr─â ├«n con┼úinutul raportului juridic obliga┼úional dintre potentior ┼či autorul faptei ilicite.

Modificarea, stingerea sau recrearea situaţiei juridice preexistente prin exercitarea unui drept potestativ poate produce efecte juridice pentru viitor sau poate consolida sau infirma efecte juridice anterioare.

├Än┼úelese ├«n acest fel, drepturile potestative sunt, ├«n privin┼úa subiectului activ, o extindere a sferei libert─â┼úii personale ┼či, din punctul de vedere al celor care suport─â consecin┼úele exercit─ârii acestor drepturi, o restr├óngere a sferei libert─â┼úii personale. De aceea, drepturile potestative se pot na┼čte fie cu acordul prealabil al celor care vor suporta ulterior consecin┼úele exercit─ârii acestor drepturi, fie pe baza unei dispozi┼úii a legii care leag─â na┼čterea acestor drepturi de anumite situa┼úii juridice.

Drepturile potestative nu constituie ├«ns─â o no┼úiune nou─â ├«n literatura noastr─â juridic─â de drept privat. No┼úiunea era cunoscut─â ├«nc─â din perioada interbelic─â. S-a precizat astfel c─â drepturile potestative ÔÇťconstau ├«n puterea pe care o persoan─â o are, sub ocrotirea legii, fie de a influen┼úa, printr-o anumit─â manifestare de voin┼ú─â, condi┼úiunea juridic─â a altei persoane sau condi┼úiunea sa proprie, fie de a modifica sau desfiin┼úa unele situa┼úiune sau drepturi existente, fie chiar de a face s─â se nasc─â drepturi noi, situa┼úiuni noi, consecin┼úe juridice noiÔÇŽ ├Än r├óndul acestora se pot a┼čeza: dreptul so┼úului de a cere divor┼úul, al femeii dotale de a cere separa┼úiunea bunurilor, al coproprietarului de a cere diviziunea bunurilor comune, al oric─ârei p─âr┼úi contractante de a cere anularea sau rezolu┼úiunea contractului, etc.ÔÇŁ[5].

Pe de alt─â parte, ├«n literatura juridic─â postbelic─â a fost utilizat─â no┼úiunea de drepturi secundare, care are ├«n vedere ÔÇťacele prerogative const├ónd ├«n puterea de a da na┼čtere, prin act unilateral de voin┼ú─â, unui efect juridic ce afecteaz─â ┼či interesele unei alte persoane.ÔÇŁ[6] ├Än sfera acestei no┼úiuni au fost incluse: dreptul de alegere ├«n cazul unei obliga┼úii alternative; dreptul de denun┼úare unilateral─â a unui contract; dreptul de preemp┼úiune; dreptul de a ratifica o gestiune de afaceri; dreptul de a revoca o ofert─â ori de a accepta un contract; dreptul ter┼úilor, ├«n cazul simula┼úiei, de a opta ├«ntre actul aparent ┼či actul real; dreptul de op┼úiune al utilizatorului, ├«n contractul de leasing, ├«ntre mai multe posibilit─â┼úi (achizi┼úionarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea contractului de leasing); dreptul de op┼úiune succesoral─â.

Este u┼čor de observat interferen┼úa dintre modul de definire a drepturilor potestative ┼či modul de definire a drepturilor secundare. Nu mai pu┼úin, este preferabil─â no┼úiunea de drepturi potestative. Pe de o parte, denumirea exprim─â mai bine esen┼úa acestor drepturi ┼či, pe de alt─â parte, teoria drepturilor potestative este mult mai elaborat─â dec├ót succinta referire la drepturile secundare, care a ├«nlocuit pentru o vreme no┼úiunea drepturilor potestative ├«n doctrina juridic─â rom├óneasc─â.

De regul─â, drepturile potestative sunt imprescriptibile, cu excep┼úia cazurilor prev─âzute de lege[7]. Chiar ┼či atunci c├ónd se aplic─â regula, drepturile potestative se sting atunci c├ónd se stinge situa┼úia juridic─â ├«n leg─âtur─â cu care ele au fost recunoscute. De exemplu, ├«n ipoteza dreptului de dob├óndi o cot─â-parte de ┬Ż din dreptul de proprietate asupra zidului desp─âr┼úitor, acest drept potestativ se stinge dac─â piere obiectul propriet─â┼úii. Tot astfel, dac─â se prescrie dreptul care ar urma s─â fie valorificat prin exercitarea dreptului potestativ, acesta din urm─â se stinge ┼či el, ├«ntruc├ót r─âm├óne f─âr─â obiect.

├Än func┼úie de natura situa┼úiei juridice preexistente, drepturile potestative dob├óndesc caracter patrimonial sau caracter personal nepatrimonial. ├Äntr-adev─âr, dac─â exercitarea dreptului potestativ modific─â, stinge sau recreeaz─â o situa┼úie juridic─â preexistent─â de natur─â patrimonial─â, atunci acel drept potestativ dob├ónde┼čte o valoare economic─â ┼či devine el ├«nsu┼či un drept patrimonial[8].

C├ónd situa┼úiile juridice preexistente con┼úin drepturi reale, drepturile potestative sunt, ├«n acela┼či timp, limit─âri ale exercit─ârii acestor drepturi reale (de exemplu, dreptul de preemp┼úiune care limiteaz─â exerci┼úiul dreptului de proprietate este un drept potestativ).

Drepturile potestative patrimoniale nu sunt nici drepturi reale, nici drepturi de crean┼ú─â. Ele nu sunt o categorie intermediar─â ├«ntre drepturile reale ┼či drepturile de crean┼ú─â, pentru c─â nu cuprind, ├«n con┼úinutul juridic, elemente specifice drepturilor reale sau drepturilor de crean┼ú─â[9].

Într-adevăr, drepturile potestative pot fi exercitate în mod direct, dar nu asupra unui bun, ca în cazul drepturilor reale, ci asupra unei situaţii juridice. Efectul exercitării acestor drepturi este suportat numai de persoanele ale căror drepturi sau interese fac parte dintr-o sau sunt legate de o anumită situaţie juridică. Pe de altă parte, pentru exercitarea acestor drepturi potestative, titularii lor nu au nevoie de o acţiune sau o inacţiune specifică din partea unor subiecte pasive, cum se întâmplă în cazul drepturilor de creanţă.

2. Limitele na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor potestative. De╚Öi elaborarea conceptual─â a drepturilor potestative a preocupat, cum am v─âzut, doctrina juridic─â de aproape un secol, totu╚Öi, ├«n mod surprinz─âtor, ┬ánu au fost conturate elementele care ╚Ť─ârmuresc na╚Öterea ╚Öi existen╚Ťa acestor drep┬şturi.┬áTocmai pentru c─â substan╚Ťa juridic─â a drepturilor potestative este pu┬şterea conferit─â unei persoane de a modifica, de a stinge sau de a recrea situa┬ş╚Ťii juridice preexistente, ├«n care sunt incluse drepturile sau interesele altor persoane, ar fi fost firesc s─â fie puse ├«n lumin─â limitele acestei puteri. Este adev─ârat c─â ideea de putere a fost dezb─âtut─â ╚Öi analizat─â de mai multe secole din perspectiva dreptului public pentru configurarea sistemului politic al democra╚Ťiei constitu╚Ťionale, astfel ├«nc├ót chestiunea limitelor constituirii autorit─â╚Ťilor publice ╚Öi a exercit─ârii atribu╚Ťiilor acestora a dob├óndit un loc central ├«n filosofia politic─â ╚Öi ├«n doctrina de drept public.┬áDar drepturile potestative, mai mult dec├ót orice alte drepturi subiective din dreptul privat, sunt elemente de putere, ceea ce trimite imediat la necesitatea contur─ârii limitelor na╚Öterii ╚Öi exercit─ârii acestei puteri.┬á├Än plus, o asemenea discu╚Ťie trebuie s─â fie f─âcut─â nu numai din perspectiva dreptului privat, ci ╚Öi din perspectiva dreptului public, mai ales a dreptului constitu╚Ťional, a dreptului european ╚Öi a dreptului interna╚Ťional al drepturilor omului[10].┬áDiscu╚Ťia este cu at├ót mai necesar─â cu c├ót, nu de pu╚Ťine ori, ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â sunt incluse drepturi fundamentale care nu ar putea fi stinse sau modificate prin simpla exercitare a unui drept potestativ.

Tocmai pentru c─â aceste drepturi presupun o rela╚Ťie de supunere ├«ntre potentior ╚Öi persoanele care au drepturi ╚Öi interese ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â care va fi modificat─â, stins─â sau recreat─â, ├«n mod unilateral, doar prin voin╚Ťa titularului dreptului (potentior), ele au consecin╚Ťe extrem de importante ├«n sfera libert─â╚Ťii persoanei.┬á├Än privin╚Ťa titularului, ele determin─â o extindere a sferei libert─â╚Ťii personale, iar ├«n privin╚Ťa celor care suport─â consecin╚Ťele exercit─ârii lor, ele determin─â o restr├óngere a sferei libert─â╚Ťii personale[11].

Schimbarea echilibrului normal dintre aceste sfere de libertate personal─â nu se poate face ├«n mod nelimitat, nici prin voin╚Ťa legiuitorului, ╚Öi, cu at├ót mai pu╚Ťin, nici prin voin╚Ťa p─âr╚Ťilor.┬áAbsen╚Ťa oric─ârei limit─âri ar pune ├«n pericol libertatea ╚Öi echitatea, ca valori fundamentale nu numai ale dreptului civil, ci ╚Öi ale ├«ntregii organiz─âri sociale ╚Öi politice ├«ntemeiate pe democra╚Ťia constitu┬ş╚Ťional─â.┬áLimitarea este cu at├ót mai necesar─â ├«n situa╚Ťiile ├«n care dreptul potes┬ştativ ├«ng─âduie titularului s─âu s─â exercite o putere ├«n sfera libert─â╚Ťii de voin╚Ť─â a persoanelor care au drepturi ╚Öi interese ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â.

Sunt astfel anumite drepturi potestative care, prin exercitarea lor, pro┬şduc direct ╚Öi imediat efectele ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â, f─âr─â a obliga aceste persoane s─âÔÇĹ╚Öi exprime ulterior voin╚Ťa, pentru realizarea unor efecte derivate.┬áExercitarea lor nu echivaleaz─â cu o ingerin╚Ť─â ├«n sfera libert─â╚Ťii de voin╚Ť─â a acestora.┬áSunt ├«ns─â de imaginat, inclusiv de c─âtre legiuitor, drepturi potestative care, prin exercitarea lor, constituie o ingerin╚Ť─â grav─â ├«n sfera libert─â╚Ťii de voin╚Ť─â a persoanelor care au drepturi ╚Öi interese ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â[12]. Urm├ónd distinc╚Ťia pe care Isaiah Berlin o face ├«ntre libertatea negativ─â ╚Öi libertatea pozitiv─â[13], rezult─â c─â exercitarea unor asemenea drepturi potestative afecteaz─â chiar libertatea pozitiv─â a persoanelor respective, acestea nemai┬şav├ónd posibilitatea s─â analizeze, s─â delibereze ╚Öi s─â decid─â dac─â ├«ncheie sau nu un anumit contract ├«n func╚Ťie de interesul lor.┬áIngerin╚Ťa este cu at├ót mai grav─â ├«n cazul ├«n care drepturile incluse ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â au caracter fundamental, fiind recunoscute ca atare ├«n Constitu╚Ťie, ├«n Conven╚Ťia European─â a Drepturilor Omului ╚Öi ├«n dreptul european.

Problema limitelor na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor potestative este str├óns legat─â de izvoarele acestor drepturi.┬áAstfel, unele dintre ele au ca izvor un fapt juridic ├«n sens restr├óns (o situa╚Ťie juridic─â) de care o prevedere legal─â leag─â na╚Öterea lor, altele au ca izvor chiar voin╚Ťa persoanelor care au drepturi sau interese ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â.┬á├Än acest al doilea caz, de cele mai multe ori, voin╚Ťa acestor persoane este exprimat─â ├«n cadrul unui contract ├«ncheiat cu titularul dreptului potestativ (potentior)[14], de exemplu, pactul comisoriu din care se na╚Öte dreptul la rezolu╚Ťiunea unilateral─â (art.┬á1553 C.┬áciv.).

├Än primul caz, problema limitelor na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor potes┬şta┬ştive este o chestiune de pur drept public, mai exact, este chestiunea con┬şcor┬şdan╚Ťei dintre dispozi╚Ťia legal─â, care instituie un drept potestativ, ╚Öi legea fun┬şdamental─â, dreptul european ╚Öi dreptul interna╚Ťional al drepturilor omului.

├Än al doilea caz, problema acestor limite este, ├«n principal, una de drept privat, dar cu importante aspecte de drept public.┬á├ÄntrÔÇĹadev─âr, principiul libert─â╚Ťii de voin╚Ť─â, cu cea mai important─â manifestare ├«n libertatea de a contracta, are limite ÔÇ×impuse de lege, de ordinea public─â ╚Öi de bunele mora┬şvuriÔÇŁ (art.┬á1169 C.┬áciv.), altfel spus, limite conturate nu numai prin norme de drept privat, ci ╚Öi prin norme de drept public.

A╚Öadar, drepturile potestative, chiar dac─â sunt ├«n substan╚Ťa lor juridic─â, mai mult dec├ót orice alte drepturi subiective civile, o putere, totu╚Öi, nu pot fi nelimitate ├«n aceast─â putere, cu at├ót mai mult cu c├ót se exercit─â, prin voin╚Ťa unilateral─â a titularului lor, asupra unei situa╚Ťii juridice preexistente ╚Öi influen╚Ťeaz─â chiar soarta drepturilor sau intereselor altor persoane ori, mai mult dec├ót at├ót, afecteaz─â libertatea de voin╚Ť─â a acestor persoane.

III. No╚Ťiunea de abuz de drept. Diferen╚Ťa dintre limitele de exercitare a drepturilor subiective civile ╚Öi limitele na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei lor ┬á

3. No╚Ťiunea de abuz de drept. Aceast─â no╚Ťiune a fost conturat─â ├«n teoria dreptului privat ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu limitele exercit─ârii drepturilor subiective civile ╚Öi a celor procesual-civile.

Conform art. 15 C. civ., ÔÇŁNici un drept nu poate fi exercitat ├«n scopul de a v─ât─âma sau a p─âgubi pe altul, ori ├«ntr-un mod excesiv ╚Öi nerezonabil, contrar bunei-credin╚Ťe.ÔÇŁ Per a contrario, exist─â abuz de drept[15] ori de c├óte ori acesta este exercitat fie cu inten╚Ťia de a v─ât─âma sau p─âgubi pe altul, fie ├«ntr-un mod excesiv ╚Öi nerezonabil, contrar bunei-credin╚Ťe. ├Än plus, ├«n art. 1353 C. civ. se precizeaz─â ÔÇŁCel care cauzeaz─â un prejudiciu prin chiar exercitarea drepturilor sale, nu este obligat s─â-l repare, cu excep╚Ťia cazului ├«n care dreptul este exercitat abuzivÔÇŁ. Nici drepturile ╚Öi libert─â╚Ťile constitu╚Ťionale nu pot fi exercitate contrar bunei-credin╚Ťe, cu ├«nc─âlcarea drepturilor ╚Öi libert─â╚Ťilor celorlal╚Ťi, cum se statueaz─â ├«n art. 57din Constitu┼úie.

Rezult─â din cele de mai sus c─â at├ót ├«n Legea fundamental─â, c├ót ╚Öi ├«n Codul civil a fost adoptat criteriul subiectiv cu privire la abuzul de drept, spre deosebire de dispozi╚Ťiile art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, ├«n care era consacrat criteriul obiectiv[16].

Criteriul subiectiv permite caracterizarea unei exercit─âri ca fiind abuzive numai dac─â ea este s─âv├ór┼čit─â cu inten┼úia de a p─âgubi o ter┼ú─â persoan─â sau este contrar─â bunei-credin╚Ťe, ├«n timp ce criteriul obiectiv, mai pu┼úin restrictiv, are ├«n vedere caracterul excesiv al exercit─ârii dreptului, adic─â dincolo de cadrul normal al inconvenientelor pe care le creeaz─â ter┼úilor, inclusiv ├«n forma unor prejudicii minore[17].

Din dispozi╚Ťiile art. 12 ┬áC. pr. civ. rezult─â c─â drepturile procesuale sunt exercitate ├«n mod abuziv c├ónd, nerespect├ónd principiul bunei-credin╚Ťe ╚Öi scopul ├«n vederea c─âruia au fost recunoscute, titularul lor ├«ncalc─â drepturile procesuale ale altei p─âr╚Ťi. Rezult─â c─â, de aceast─â dat─â, legiuitorul a adoptat un criteriu mixt, care ├«mbin─â elementul subiectiv al bunei-credin╚Ťe cu un element┬á obiectiv, respectiv scopul ├«n vederea c─âruia au fost recunoscute drepturile procesuale, prin deturnarea c─âruia sunt ├«nc─âlcate drepturile procesuale ale altei p─âr╚Ťi[18].

Dar aplicarea acestor criterii pentru aprecierea exercit─ârii abuzive a drepturilor subiective civile nu este posibil─â ├«n absen╚Ťa unei premise esen╚Ťiale: distinc╚Ťia dintre limitele interne ╚Öi limitele externe[19] ale exercit─ârii acestor drepturi. Este ├«ns─â de observat c─â aceste criterii pot fi utilizate uneori chiar pentru identificarea limitelor interne ale exercit─ârii drepturilor subiective; a╚Öadar, utilizarea lor poate fi nu numai o opera╚Ťiune ulterioar─â, ci ╚Öi una anterioar─â identific─ârii acestor limite. Altfel spus, de╚Öi ele sunt ├«n principal criterii pentru aprecierea abuzului de drept, adic─â pentru a stabili dac─â exercitarea dreptului s-a f─âcut cu dep─â╚Öirea limitelor interne, ele pot ajuta uneori chiar la identificarea acestor limite interne.

Limitele externe sunt configurate ├«n func╚Ťie de prerogativele care formeaz─â con╚Ťinutul dreptului subiectiv civil, sub aspect substan╚Ťial, ╚Öi de sfera abstract─â ├«n care titularul dreptului le-ar putea exercita, dac─â nu ar ├«nt├ólni sferele de exercitare a drepturilor altor persoane. O asemenea situa╚Ťie ideal─â nu poate exista ├«ns─â, tocmai pentru c─â ├«n spa╚Ťiul social sferele de exercitare a drepturilor ╚Öi intereselor diferitelor persoane interfereaz─â, astfel ├«nc├ót, pentru evitarea conflictelor ╚Öi a rezultatelor p─âgubitoare, este necesar─â stabilirea unor limite interne ale acestor drepturi. Numai pe aceast─â cale este posibil─â asigurarea unui echilibru just ├«ntre sferele de exercitare a drepturilor apar╚Ťin├ónd unor persoane diferite. Acest echilibru este o form─â de manifestare a echilibrului necesar ├«n rela┼úiile din interiorul oric─ârei societ─â╚Ťi.

Ca urmare a identific─ârii limitelor interne ╚Öi a limitelor externe, se poate contura diferen╚Ťa dintre┬á exercitarea normal─â a dreptului subiectiv, abuzul de drept ╚Öi inexisten╚Ťa dreptului. P├ón─â la limitele sale interne, adic─â p├ón─â acolo unde se ├«nt├ólne╚Öte cu sferele de exercitare a drepturilor sau intereselor altor persoane, f─âr─â a le ├«nc─âlca, dreptul este exercitat normal. ├Äntre limitele interne ╚Öi limitele externe se ├«ntinde spa╚Ťiul abuzului de drept. Dincolo de limitele sale externe, dreptul nu exist─â[20]. Desigur, aprecierea caracterului exercit─ârii dreptului subiectiv ┬átrebuie s─â ╚Ťin─â seama ╚Öi de criteriul subiectiv, obiectiv sau mixt adoptat de c─âtre legiuitor. Dar, indiferent de criteriul ales, no╚Ťiunea de limite interne are o conota╚Ťie obiectiv─â, determinat─â de coexisten╚Ťa sferelor de exercitare a drepturilor subiective┬á ╚Öi intereselor legitime apar╚Ťin├ónd unor persoane diferite. Tocmai din aceast─â cauz─â, oricare ar fi criteriul adoptat, exercitarea dreptului subiectiv cu dep─â╚Öirea limitelor sale interne are semnifica╚Ťia┬á ├«nc─âlc─ârii sau a restr├óngerii drepturilor subiective ale altor persoane.

4. Diferen╚Ťa dintre limitele na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor subiective civile ╚Öi limitele exercit─ârii lor. Rezult─â din cele de mai sus c─â exist─â o distinc╚Ťie net─â ├«ntre limitele na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor subiective civile, pe de o parte, ╚Öi limitele exercit─ârii acestor drepturi, pe de alt─â parte.

Prima categorie de limite se raporteaz─â la izvoarele raporturilor juridice ├«n con╚Ťinutul c─ârora intr─â drepturile respective, adic─â fie la anumite acte juridice, fie la anumite fapte juridice ├«n sens restr├óns. Dac─â actele juridice nu sunt valabil ├«ncheiate, ele nu pot da na╚Ötere unor raporturi juridice valide. Altfel spus, condi╚Ťiile legale de validitate a actului juridic, cu referire special─â la contract, pot fi privite ╚Öi ca limite ale na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor subiective care se nasc dintr-un asemenea act. Limitele libert─â╚Ťii de voin╚Ť─â, cu cea mai important─â expresie ├«n libertatea contractual─â,┬á a╚Öa cum sunt ele configurate ├«n art. 1169 C. civ., fac parte din aceast─â categorie. ├Än cazul ├«n care drepturile subiective civile se nasc din fapte juridice ├«n sens restr├óns, adic─â din ac╚Ťiuni omene╚Öti ╚Öi evenimente de care legea leag─â aceast─â na╚Ötere, valabilitatea lor este condi╚Ťionat─â de validitatea normelor juridice care stabilesc o asemenea leg─âtur─â. ├Än acest caz, limitele na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor subiective civile sunt chiar limitele puterii legiuitoare a╚Öa cum sunt ele conturate ├«n Constitu╚Ťie, ├«n Conven╚Ťia European─â a Drepturilor Omului ╚Öi ├«n dreptul european.

A doua categorie de limite include limitele interne ╚Öi limitele externe ale┬á exercit─ârii drepturilor subiective civile, ├«n accep╚Ťia precizat─â mai sus, ceea ce presupune c─â aceste drepturi sunt n─âscute ├«n mod valabil ╚Öi au o existen╚Ť─â valid─â. ├Äntr-o ordine logic─â fireasc─â, mai ├«nt├ói se analizeaz─â dac─â na╚Öterea ╚Öi existen╚Ťa drepturilor subiective civile sunt valide, iar apoi se poate discuta despre respectarea limitelor lor de exercitare, inclusiv despre chestiunea abuzului de drept.

Aceast─â concluzie se verific─â ├«n cazul drepturilor subiective civile care nu au caracter potestativ. ├Än cazul drepturilor potestative, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, odat─â ce se stabile╚Öte c─â ele au fost n─âscute ╚Öi exist─â ├«n mod valabil, exercitarea lor este ╚Ť─ârmurit─â numai de limite externe, fiind, prin ipotez─â excluse limitele interne[21]. A╚Öadar, ├«n leg─âtur─â cu aceste drepturi se poate re╚Ťine fie c─â nu exist─â, ├«ntruc├ót nu s-au n─âscut ├«n mod valabil, fie c─â, dincolo de limitele lor externe, nu mai este vorba de o exercitare a prerogativelor care intr─â ├«n con╚Ťinutul lor juridic.

┬áIV.┬áIncompatibilitatea conceptual─â dintre no╚Ťiunea drepturilor potestative ╚Öi no╚Ťiunea abuzului de drept

5. Drepturile potestative nu au limite interne de exercitare. Am v─âzut c─â drepturile potestative au trei elemente definitorii: a) preexisten╚Ťa unei anumite situa╚Ťii juridice ├«n care sunt incluse drepturile sau interesele unei sau ale mai multor persoane, situa╚Ťie care formeaz─â obiectul dreptului potestativ; b) substan╚Ťa juridic─â a acestui drept este puterea pe care o confer─â titularului s─âu de a modifica, de a stinge sau de a recrea situa╚Ťia juridic─â preexistent─â, printr-un act juridic unilateral, ceea ce ├«nseamn─â ingerin╚Ťa ├«n sfera drepturilor ╚Öi intereselor altor persoane; c) aceste persoane, care au drepturi sau interese ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â, trebuie s─â se supun─â ╚Öi s─â accepte modificarea, stingerea sau recrearea acesteia, prin manifestarea de voin╚Ť─â unilateral─â a titularului dreptului potestativ (potentior).

Prin ipotez─â, exercit├óndu-╚Öi dreptul s─âu, titularul dreptului potestativ nu numai c─â ├«ncalc─â sfera de exercitare a drepturilor ╚Öi intereselor legitime incluse ├«n situa╚Ťia preexistent─â ╚Öi apar╚Ťin├ónd altor persoane, dar poate s─â modifice sau s─â desfiin╚Ťeze aceste drepturi ╚Öi interese. Tot prin ipotez─â, singura coliziune posibil─â a sferei de exercitare a dreptului potestativ este cu sferele de exercitare ╚Öi cu substan╚Ťa juridic─â specifice drepturilor ╚Öi intereselor incluse ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â. Dar aceast─â coliziune, ├«n m─âsura ├«n care drepturile potestative s-au n─âscut ├«n mod valabil, nu este nici ilicit─â, nici inechitabil─â. Ca urmare, nu mai exist─â utilitatea unor limite interne care s─â ├«mpiedice exercitarea dreptului potestativ atunci c├ónd atinge sfera de exercitare a drepturilor ╚Öi intereselor incluse ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â ╚Öi care apar╚Ťin altor persoane. Dimpotriv─â, prin ipotez─â, dreptul potestativ are prerogativa ingerin╚Ťei ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â, iar persoanele respective au obliga╚Ťia s─â se supun─â acestei ingerin╚Ťe.

6. Drepturile potestative nu sunt susceptibile de exercitare abuziv─â, ├«ntruc├ót nu au limite interne. ├Än absen╚Ťa limitelor interne, drepturile potestative pot fi exercitate p├ón─â la limitele lor externe, adic─â p├ón─â la epuizarea prerogativelor care alc─âtuiesc substan╚Ťa lor juridic─â. Ideea echilibrului dintre sferele de exercitare ale drepturilor apar╚Ťin├ónd unor persoane diferite este f─âr─â relevan╚Ť─â. Din punct de vedere conceptual, exist─â o incompatibilitate ├«ntre no╚Ťiunea drepturilor potestative ╚Öi no╚Ťiunea abuzului de drept.

Puterea titularului unui drept potestativ┬á poate fi cenzurat─â numai dac─â dreptul s─âu nu s-a n─âscut ├«n mod valabil ori dac─â nu sunt ├«ndeplinite anumite cerin╚Ťe pentru exercitarea sa[22]sau dac─â manifestarea sa unilateral─â de voin╚Ť─â reprezint─â exercitarea unei prerogative care nu intr─â ├«n con╚Ťinutul juridic al dreptului potestativ, astfel ├«nc├ót ingerin╚Ťa ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â nu mai este legitim─â.

7. Consecin╚Ťe practice. Chiar dac─â abuzul de drept nu este compatibil cu drepturile potestative, nu ├«nseamn─â c─â actele juridice unilaterale prin care se exercit─â acestea sunt ├«n afara oric─ârei cenzuri.

Condi┼úiile de care depinde validitatea actului juridic unilateral au anumite particularit─â┼úi, determinate de diferen┼úa de natur─â juridic─â dintre acest act ┼či contract[23]. Totu╚Öi, ╚Öi actele juridice unilaterale sunt susceptibile de nulitate absolut─â sau de nulitate relativ─â. ├Än primul caz, orice persoan─â interesat─â poate s─â invoce nulitatea pe cale de ac╚Ťiune sau de excep╚Ťie, iar instan╚Ťa este obligat─â s─â invoce din oficiu aceast─â cauz─â de ineficacitate, cum se precizeaz─â ├«n art. 1.247 alin. (2) ╚Öi (3) C. civ. ├Än al doilea caz, legiuitorul a ╚Ťinut seama de propunerile f─âcute ├«n doctrin─â ╚Öi a precizat c─â ÔÇŁNulitatea relativ─â poate fi invocat─â numai de cel al c─ârui interes este ocrotit prin dispozi╚Ťia legal─â ├«nc─âlcat─âÔÇŁ[24]. Ca urmare, oricare dintre persoanele care au drepturi ╚Öi interese incluse ├«n situa╚Ťia juridic─â preexistent─â poate ataca actul juridic unilateral prin care se exercit─â dreptul potestativ nu numai cu o ac╚Ťiune ├«n constatarea nulit─â╚Ťii absolute, ci ╚Öi cu o ac╚Ťiune ├«n anulare.

C├ót prive╚Öte motivele de nulitate, ele trebuie s─â fie analizate nu numai ├«n raport cu condi╚Ťiile generale de validitate a actului juridic, a╚Öa cum sunt reglementate ├«n art. 1.180, 1.181,1.204ÔÇô1.245 C. civ, ci ╚Öi cu normele juridice aplicabile┬á drepturilor potestative. ├Än acest sens, trebuie s─â fie avute ├«n vedere nu numai dispozi╚Ťiile din legile organice ╚Öi din cele ordinare, ci ╚Öi, ├«n primul r├ónd, normele constitu╚Ťionale, cele din Conven╚Ťia European─â a Drepturilor Omului ╚Öi cele din dreptul european, toate ├«mpreun─â contur├ónd limitele na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor potestative, cum am precizat mai sus. Orice ├«nc─âlcare a acestor limite constituie o cauz─â de nulitate. Nulitatea este ├«ntotdeauna absolut─â c├ónd sunt ├«nc─âlcate normele constitu╚Ťionale sau normele din Conven╚Ťia European─â a Drepturilor Omului ori din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Aceast─â idee se verific─â indiferent dac─â izvorul dreptului potestativ este un contract sau un fapt juridic ├«n sens restr├óns.

Ce se ├«nt├ómpl─â ├«ns─â c├ónd actul juridic unilateral prin care se exercit─â dreptul potestativ a fost emis cu ├«nc─âlcarea unor condi╚Ťii precizate ├«n contractul care constituie izvorul s─âu? ├Äntruc├ót ┬áaceste condi┼úii nu au caracter legal, nu se poate pune problema nulit─â┼úii. Nu mai pu┼úin , ├«nc─âlcarea acestor condi┼úii echivaleaz─â cu nerespectarea unor obliga┼úii contractuale.

Pe cale de consecinţă, în măsura în care creditorul a emis actul juridic unilateral prin care se exercită un anumit drept potestativ cu încălcarea condiţiilor prevăzute de părţi în contractul din care se naște acest drept, debitorul are la îndemână nu o acţiune în nulitate, care este considerată ca o acţiune în răspundere civilă delictuală[25], ci o acţiune în răspundere contractuală pentru declararea ineficacităţii acestui act juridic unilateral.

S-ar putea afirma c─â, ├«ntruc├ót a fost ├«nc─âlcat─â o clauz─â contractual─â, au fost ├«nc─âlcate ┼či dispozi┼úiile art. 1.270 alin. (1) C. civ., care instituie principiul for┼úei obligatorii a contractului, ceea ce ar justifica nulitatea actului juridic unilateral prin care se exercit─â un drept potestativ . Dar, dac─â s-ar accepta un asemenea ra┼úionament, nu ar mai fi posibil─â niciodat─â distinc┼úia dintre r─âspunderea contractual─â ┼či r─âspunderea delictual─â, ceea ce ar face inutil─â ├«ns─â┼či ideea de r─âspundere contractual─â. Cea mai important─â distinc┼úie dintre cele dou─â tipuri de r─âspundere civil─â se ├«ntemeiaz─â tocmai pe natura obliga┼úiei ├«nc─âlcate. ├Än cazul r─âspunderii delictuale, este ├«nc─âlcat─â ├«n mod direct obliga┼úia legal─â de a nu p─âgubi pe nimeni ┼či, dac─â este cazul, dispozi┼úiile legale care, ├«ntr-o form─â sau alta, dau expresie acestei obliga┼úii, ├«n timp ce, ├«n cazul r─âspunderii contractuale, este ├«nc─âlcat─â ├«n mod direct o obliga┼úie n─âscut─â din contract, chiar dac─â ├«n mod indirect sunt ├«nc─âlcate ┼či anumite dispozi┼úii legale[26].

A╚Öadar, actul juridic unilateral prin care se exercit─â dreptul potestativ va fi lipsit de efecte, ├«n ipoteza ├«n care ├«ncalc─â o obliga╚Ťie┬á stabilit─â prin acela╚Öi contract din care s-a n─âscut dreptul, ┬ánu pentru c─â este nul, ci pentru c─â ├«ncalc─â o obliga╚Ťie contractual─â.┬á A┼čadar, nu este vorba de o simpl─â inopozabilitate, ci de o cauz─â de ineficacitate care sanc┼úioneaz─â nerespectarea unei cerin┼úe privind formarea actului juridic, dar nu o cerin┼ú─â legal─â, ci una de natur─â contractual─â. Aceast─â cauz─â de ineficacitate a ┬áactului juridic unilateral prin care se exercit─â dreptul potestativ este o form─â particular─â de r─âspundere contractual─â[27].

Va fi, de asemenea, nul actul juridic unilateral prin care se pretinde c─â se exercit─â un drept potestativ, dar, ├«n realitate, aceast─â exercitare este dincolo de limitele externe ale dreptului. Practic, un asemenea act are semnifica╚Ťia unui delict civil propriu-zis.

Rezult─â din cele de mai sus c─â actele juridice unilaterale prin care se exercit─â un drept potestativ nu pot avea semnifica╚Ťia unui abuz de drept ╚Öi nici nu trebuie s─â fie analizate din perspectiva bunei sau relei-credin╚Ťe[28], dar ele sunt supuse cenzurii judec─âtore╚Öti dac─â: a) ├«nsu╚Öi izvorul dreptului potestativ ├«ncalc─â limitele privind na╚Öterea ╚Öi existen╚Ťa sa valabil─â (caz ├«n care dreptul potestativ nu exist─â); b) actele respective ├«ncalc─â anumite cerin╚Ťe legale sau contractuale; c) prerogativa care se exercit─â ┬áprin acele acte este situat─â dincolo de limitele externe ale dreptului.

Opiniile care privesc actele juridice unilaterale prin care se exercit─â drepturile potestative din perspectiva abuzului de drept sau a relei-credin╚Ťe ocolesc esen┼úa problemei. Aceste acte juridice unilaterale, ca orice acte juridice, sunt supuse cenzurii judec─âtore┼čti ├«n m─âsura ├«n care se invoc─â de persoana interesat─â dep─â╚Öirea limitelor na╚Öterii ╚Öi existen╚Ťei drepturilor potestative ori ├«nc─âlcarea unor prevederi legale sau a unor clauze contractuale. Instan╚Ťa nu cenzureaz─â dreptul potestativ ca atare, ├«n exercitarea sa, pentru c─â acesta nu este susceptibil de exercitare abuziv─â, ci verific─â dac─â au fost ├«ndeplinite condi┼úiile necesare pentru na┼čterea acestui drept.


[1] A se vedea V.Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale I, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004,  pp. 133-137.
[2] Discu┼úia referitoare la drepturile potestative a fost reluat─â, dup─â o lung─â ├«ntrerupere, ├«n literatura juridic─â rom├ón─â, dar pe filiera literaturii juridice franceze de D. Chiric─â, Promisiunea unilateral─â de a vinde ┼či de a cump─âra, ├«n ÔÇťRevista de drept comercialÔÇŁ nr. 9/1999, p. 45; Pactul de preferin┼ú─â, ├«n ÔÇťRevista de drept comercialÔÇŁ nr. 11/1999, p. 31; Denun┼úarea unilateral─â a promisiunii sinalagmatice de v├ónzare-cump─ârare, ├«n ÔÇťDreptulÔÇŁ nr. 3/2001, p. 28; Promisiunea sinalagmatic─â de v├ónzare-cump─ârare ca form─â autonom─â de contract, ├«n ÔÇťStudia universitatis Babe┼č-BolyaiÔÇŁ nr. 2/2000, p. 15. Ulterior, discu┼úia a fost reluat─â de M. Avram, Not─â la dec. nr. 614/2002 a C. S. J., s. civ., ├«n ÔÇťCurierul JudiciarÔÇŁ nr. 6/2002, p. 72 ┼či 73; Actul unilateral de voin┼ú─â (Aspecte teoretice ┼či practice ├«n dreptul rom├ón ┼či ├«n dreptul comunitar), referat prezentat ├«n cadrul seminarului ÔÇťInfluen┼úa dreptului comunitar asupra legisla┼úiei na┼úionale ├«n domeniul dreptului privatÔÇŁ ÔÇô organizat la Facultatea de Drept din Universitatea Bucure┼čti ├«n cooperare cu Institutul Max Planck ┼či Universitatea din Hamburg ÔÇô 9-10 mai 2002; J. Goicovici, Acordul de principiu, ├«n ÔÇťDreptulÔÇŁ nr. 4/2002, pp. 60-62; I. Deleanu, Problema constitu┼úionalit─â┼úii prevederilor art. 494 alin. ultim, teza a doua din Codul civil rom├ón, ├«n ÔÇťDreptulÔÇŁ nr. 6/2002, p. 23, nota 26, p. 26, nota 39; P─âr┼úile ┼či Ter┼úii. Relativitatea ╚Öi Opozabilitatea efectelor juridice. Editura Rosetti, Bucuresti, 2002, pp. 206-212; V. Stoica, Drepturile patrimoniale atipice, ├«n ÔÇťDreptulÔÇŁ nr. 3/2003, pp. 55-58; I. Reghini, Considera┼úii privind drepturile potestative, ├«n ÔÇťPandectele Rom├óneÔÇŁ nr. 4/2003, pp. 236-241; M. Nicolae, Prescrip┼úia extinctiv─â, Editura Rosetti, Bucure┼čti, 2004, p. 446-452. Doctrina francez─â, la r├óndul s─âu, a preluat teoria drepturilor potestative din doctrina german─â (Kann-Rechte) ┼či din doctrina italian─â (diritto potestativo); ├«n acest sens, a se vedea I. Najjar, Avant-Propos ├«n St. Valory, La potestativit├ę dans les relations contractuelles, Presses universitaires dÔÇÖAix-Marseille, 1999. Pentru o analiz─â de ansamblu a drepturilor potestative, a se vedea I. Najjar,Le droit dÔÇÖoption. Contribution ├á lÔÇÖ├ętude du droit potestatif et de lÔÇÖacte unilat├ęral, Librairie generale de droit et de jurisprudence, Paris, 1967, passim; St. Valory, op. cit., passim.┬á A se vedea, de asemenea, F. Hage-Chahine,Essai dÔÇÖune nouvelle classification des droits priv├ęs, ├«n ÔÇŁRevue trimestrielle de droit civilÔÇŁ 1/1982, pp. 736-738; acest autor clasific─â drepturile cu realizare mediat─â, ├«n func┼úie de modul ├«n care subiectul pasiv este supus puterii subiectului activ, ├«n drepturi de crean┼ú─â (├«n cazul acestor drepturi, debitorul r─âspunde cu ├«ntregul s─âu patrimoniu fa┼ú─â de creditor ├«n caz de neexecutare, ceea ce exprim─â o leg─âtur─â de subordonare patrimonial─â a debitorului fa┼ú─â de creditor; drepturilor de crean┼ú─â li se asociaz─â fie o obliga┼úie personal─â, ├«n func┼úie de persoana debitorului, fie o obliga┼úie real─â, ├«n func┼úie de calitatea sa de proprietar al unui lucru), drepturi potestative (├«n cazul acestora, o persoan─â este ┼úinut─â s─â suporte ingerin┼úa unei alte persoane ├«n sfera sa juridic─â, f─âr─â a i se cere ├«ns─â nici o presta┼úie pozitiv─â, ceea ce exprim─â o leg─âtur─â de supunere pur─â ┼či simpl─â) ┼či drepturi injonctive (├«n cazul acestora, o persoan─â este ┼úinut─â s─â s─âv├ór┼čeasc─â un anumit act sau o anumit─â presta┼úie, sub sanc┼úiunea pierderii unui drept sau a priv─ârii de exerci┼úiul unui drept); r─âm├óne ├«ns─â neclar─â situa┼úia drepturilor de uzufruct, de uz, de abita┼úie ┼či de superficie, care, de┼či sunt considerate drepturi cu realizare mediat─â, nu sunt incluse ├«n nici una dintre aceste trei categorii, ├«n timp ce servitu┼úile sunt incluse fie ├«n categoria drepturilor de crean┼ú─â c─ârora le corespunde o obliga┼úie real─â, fie ├«n categoria drepturilor injonctive;┬á├«n realitate, toate dezmembr─âmintele dreptului de proprietate ar trebui s─â fie inclus─â ├«n categoria mai larg─â a drepturilor cu realizare imediat─â; aceste inadverten┼úe demonstreaz─â ├«nc─â o dat─â faptul c─â nici o clasificare nu este la ad─âpost de critic─â ┼či c─â orice criteriu de clasificare ofer─â doar o perspectiv─â par┼úial─â, care trebuie s─â fie asociat─â cu perspectivele oferite de alte criterii de clasificare.
[3] Mai mult, conceptul de potestativitate dep─â┼če┼čte cadrul dreptului privat ┼či intr─â ├«n cadrul dreptului public; ├«n acest sens, a se vedea St. Valory, op. cit., pp. 26-28.
[4] ├Än acest sens, a se vedea St. Valory, op. cit., p. 24; ├«ntr-un sens asem─ân─âtor, a se vedea A. G. Ilie, M. Nicolae (II), Discu┼úii ├«n leg─âtur─â cu natura juridic─â a dreptului de preemp┼úiune, ├«n ÔÇťDreptulÔÇŁ nr. 1/2004, pp. 46-48.
[5] E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, Institutul de Arte Grafice ÔÇťLuptaÔÇŁ N. Stroil─â, Bucure┼čti, 1932, pp. 79-80. Autorul explic─â no┼úiunea de drepturi potestative plec├ónd de la doctrina german─â ┼či italian─â (Rechte des rechtlichen K├Ânnens sau Kann-Rechte; diritti potestativi). A┼čadar, discu┼úiile recente privind drepturile potestative nu fac altceva dec├ót s─â reia leg─âtura cu ideile lui E. Herovanu, cu deosebirea c─â primul a explicat aceast─â no┼úiune ├«ntemeindu-se pe sursele directe (doctrina german─â ┼či doctrina italian─â), ├«n timp ce autorii care au reluat discu┼úia referitoare la aceast─â no┼úiune se ├«ntemeiaz─â pe doctrina francez─â, care la r├óndul ei este reflexul doctrinei germane ┼či al celei italiene.
[6] M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescrip┼úia extinctiv─â ├«n cadrul unei viitoare reglement─âri legale, ├«n ÔÇťStudii ┼či cercet─âri juridiceÔÇŁ nr. 1/1956, p. 258. Ulterior, no┼úiunea a fost preluat─â, f─âr─â alte dezvolt─âri, de al┼úi autori; ├«n acest sens, a se vedea E. Roman, Prescrip┼úia extinctiv─â, ├«n ÔÇťTratat de drept civilÔÇŁ, vol. I, Partea general─â, de T. R. Iona┼čcu ┼č. a., Editura Academiei, Bucure┼čti, 1967, p. 450; P. Cosmovici, Prescrip┼úia ├«n ÔÇťTratat de drept civilÔÇŁ, vol. I, Partea general─â, de P. Cosmovici ┼č. a., Editura Academiei, Bucure┼čti, 1989, pp. 322┬ş-323; Idem, Introducere ├«n dreptul civil, Editura All, Bucure┼čti, 1993, p. 173; Gh. Beleiu, op. cit., p. 233. No┼úiunea drepturilor secundare a fost ├«ns─â utilizat─â, anterior studiului lui M. Eliescu, de S. N. Bratus, Subiectele dreptului civil, Editura de Stat pentru Literatur─â ┼×tiin┼úific─â, Bucure┼čti, 1953, p. 10 ┼či 11 (text ┼či note). Este probabil ca autorii ru┼či s─â fi preluat, la r├óndul lor, no┼úiunea de Kann-Rechte, prin prelucrare ├«n forma drepturilor secundare, din doctrina german─â. ├Än sensul c─â drepturile secundare nu sunt veritabile drepturi subiective civile, ci doar simple facult─â┼úi ori beneficii legale sau conven┼úionale, a se vedea G. Boroi, Drept civil. Partea general─â, Editura All Beck, Bucure╚Öti, 2002, p. 270.
[7] De exemplu, dreptul de opţiune succesorală se prescrie în termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii (art. 1103 alin. (1) C. civ.). Pentru această chestiune, dar cu referire la drepturile secundare, a se vedea G. Boroi, ibidem.
[8] De exemplu, dreptul de dezicere poate fi constituit cu titlu oneros tocmai pentru c─â are o valoare economic─â. Pentru ipoteza constituirii dreptului de dezicere cu titlu oneros, a se vedea M. Avram, Not─â, cit. supra, pp. 68-70.
[9] ├Än sens contrar, a se vedea D. Chiric─â, Promisiunea unilateral─âÔÇŽ, cit. supra, p. 45; cu toate acestea, autorul subliniaz─â c─â dreptul potestativ analizat nu include, ├«n con┼úinutul s─âu juridic, nici atributele drepturilor reale, nici atributele drepturilor de crean┼ú─â.
[10] SÔÇĹa remarcat astfel, ├«n mod judicios, c─â ideea de potestativitate dep─â╚Öe╚Öte cadrul dreptului privat ╚Öi intr─â ├«n cadrul dreptului public; ├«n acest sens, a se vedea St. vALORY, La potestativit├ę dans les relations contractuelles,Presse Universitaire dÔÇÖAixÔÇĹMarseille, 1999, pp.┬á26ÔÇĹ28.
[11] Pentru raportul dintre libertatea ╚Öi siguran╚Ťa omului din perspectiva drep┬ştului civil ╚Öi a conceptelor sale fundamentale, a se vedea V.┬áStoica, op.┬ácit., pp.┬á7ÔÇĹ15.
[12] Pentru o asemenea situa╚Ťie, a se vedea V. Stoica, Natura juridic─â a dreptului de a stinge crean╚Ťa bancar─â ipotecar─â ╚Öi datoria corelativ─â, conform Legii nr. 77/2016, ├«n┬á ÔÇŁLegea d─ârii ├«n plat─â. Argumente ╚Öi solu╚ŤiiÔÇŁ, volum coordonat de V. Stoica, Editura Hamangiu, Bucure╚Öti, 2016, pp. 3-29.
[[13]] Potrivit lui I. Berlin (a se vedea Cinci eseuri despre libertate, Editura┬áHu┬şmanitas, Bucure╚Öti, 2010, pp.┬á242ÔÇĹ303), sensul negativ al libert─â╚Ťii este implicat ├«n ├«ntre┬şba┬şrea: care este spa╚Ťiul ├«n─âuntrul c─âruia persoana fizic─â sau moral─â ar trebui l─âsat─â s─â fie sau s─â fac─â ceea ce este capabil─â s─â fie sau s─â fac─â f─âr─â imixtiunea altor persoane?┬á Sensul pozitiv al libert─â╚Ťii este implicat ├«n ├«ntrebarea: ce sau cine este la originea controlului sau a imixtiunii care poate determina o persoan─â fizic─â sau moral─â s─â fie sau s─â fac─â ceva, iar nu altceva dec├ót ceea ce vrea ori este capabil─â s─â fie sau s─â fac─â.
[14] Este greu de imaginat o situa╚Ťie ├«n care dreptul potestativ s─â se nasc─â dintrÔÇĹun act unilateral.
[15] S-a apreciat c─â ÔÇťexpresia este antifilozofic─âÔÇŁ (le Marquis de Vareilles-Sommi├Ęres, loc. cit., p. 464 ÔÇô trad. ns), pentru c─â dreptul ├«nceteaz─â acolo unde ├«ncepe abuzul. ├Än aceea┼či ordine de idei, a fost criticat─â maximasummum jus summa injuria, ├«ntruc├ót nu poate exista injusti┼úie acolo unde exist─â drept (loc. cit., p. 465). Pentru partizanii ┼či adversarii teoriei abuzului de drept, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 163, notele 107-110. De asemenea, pentru o concep┼úie de ansamblu a abuzului de drept, a se vedea I. Deleanu, Drepturile subiective civile ┼či abuzul de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, passim. Pentru analiza abuzului de drept ├«n materia propriet─â┼úii, inclusiv cu referire la jurispruden┼úa Cur┼úii Europene a Drepturilor Omului, a se vedea C. B├«rsan, op. cit., pp. 75-82. A se vedea, de asemenea, idem, Limit─ârile dreptului de proprietate reglementate de Conven┼úia european─â a drepturilor omului, ├«n ÔÇťPandectele Rom├óneÔÇŁ nr. 3/2003, pp. 165-197. Pentru abuzul de drept, a se vedea, de asemenea, Fr. Terre, Introduction g├ęn├ęrale au droit, 9e ├ędition, Dalloz, Paris, 2012, p. 422.
[16] Dar, chiar dac─â legiuitorul adoptase, ┬áprin art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, criteriul obiectiv, r─âspunderea pentru abuzul de drept r─âm├ónea o form─â particular─â de manifestare a r─âspunderii civile delictuale, astfel ├«nc├ót nu putea fi angajat─â ├«n absen┼úa vinov─â┼úiei, fie ea ┼či ├«n forma culpei. ├Än acest sens, a se vedea M. Eliescu, R─âspunderea civil─â delictual─â, Bucuresti, 1972, ┬áp. 168 ┼či 169, text ┼či nota 134; C. St─âtescu, Actul juridic ca izvor de obliga┼úii, ├«n ÔÇťTratat de drept civil. Teoria general─â a obliga┼úiilorÔÇŁ, Editura Academiei, Bucure┼čti, 1981, de C. St─âtescu, C. B├«rsan, p. 61 ┼či 186.
Adoptarea legal─â a criteriului obiectiv nu ├«nseamna ├«ns─â c─â disp─ârea distinc┼úia dintre limitele interne ┼či limitele externe. ├Äntr-adev─âr, dispozi┼úia legal─â care consacra acest criteriu nu devenea o limit─â extern─â cu caracter legal, ├«ntruc├ót ea nu preciza unde se afl─â aceast─â limit─â, ci recuno┼čtea numai posibilitatea stabilirii limitelor interne de c─âtre judec─âtor (├«n sens contrar, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 166, text ┼či nota 120).
[17] Pentru criteriile ├«n func╚Ťie de care se poate face aprecierea exercit─ârii abuzive a drepturilor subiective civile, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 164. A se vedea, de asemenea, O┬á Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Partea general─â ├«n reglementarea Noului Cod civil, Editura Universul Juridic, Bucure╚Öti, 2013, p. 128.
[18] ├Äntr-un sens asem─ân─âtor, a se vedea V. M. Ciobanu ┬áComentariu la art. 12 C. pr. civ., ├«n Noul Cod de procedur─â civil─â comentat ╚Öi adnotat, Vol. I ÔÇô art. 1-526, Edi╚Ťia a II-a revizuit─â ╚Öi ad─âugit─â, coordonatori V. M. Ciobanu ╚Öi M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucure╚Öti, 2016, pp. 34 ╚Öi 35, text ╚Öi┬á nota 3. ├Äntr-un sens asem─ân─âtor, a se vedea D. N. Theohari, M. Eftimie, Comentariu la art. 12 C. pr. civ, ├«n Noul Cod de procedur─â civil─â. Comentariu pe articole. Vol. I., art. 1-526, Coordonator, G. Boroi, Editura Hamangiu, Bucure╚Öti, 2013, p. 42.
[19] Pentru aceste no┼úiuni, a se vedea E. Roman, Con┼úinutul raportului juridic civil, ├«n ÔÇťTratat de drept civilÔÇŁ de T. R. Iona┼čcu ┼č.a., Editura Academiei, Bucure┼čti, 1967, p. 205, text ┼či notele 168-172; M. Eliescu, R─âspunderea civil─â delictual─â, Editura Academiei, Bucure┼čti, 1972, p. 165, text ┼či nota 115; V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, cit. supra, pp. 280 ╚Öi 281.
[20] ├Än acest sens, ├«n doctrin─â s-a precizat c─â ÔÇŁNu are semnifica╚Ťia unui abuz de drept nesocotirea┬á (├«nc─âlcarea) unor dispozi╚Ťii legale imperative cu ocazia exercit─ârii unui drept ╚Öi nici uzurparea unui drept, adic─â exercitarea lui de c─âtre o persoan─â care pretinde c─â este titulara lui, f─âr─â ca ├«n realitate s─â aib─â aceast─â calitate. ├Än aceste cazuri este vorba, practic, despre o lips─â a dreptului ╚Öi nu despre o exercitare abuziv─â a luiÔÇŁ.
[21]┬á ├Än sensul c─â anumite drepturi se pot exercita discre╚Ťionar, nefiind susceptibile de abuz de drept, a se vedea, M. Eliescu, op. cit, p. 170; mai toate drepturile avute ├«n vedere de acest autor pot fi calificate ca drepturi potestative.
[22] Preavizul necesar pentru denun╚Ťarea unilateral─â a contractului, conform art. 1.276 alin. (2) ╚Öi art. 1.277 C. civ, este o cerin╚Ť─â legal─â pentru exercitarea dreptului potestativ; ├«n absen╚Ťa ├«ndeplinirii acestei cerin╚Ťe legale, titularul nu are ├«ndrept─â╚Ťirea s─â exercite dreptul de denun╚Ťare unilateral─â; exercitarea este nu abuziv─â, ci pur ╚Öi simplu lipsit─â de temei legal. ├Än sens contrar, a se vedea I Reghini, ╚ś. Diaconescu, op. cit., p. 377, nota 3.
[23] Pentru specificul acestor condi┼úii, a se vedea R.E. de Munagorri, LÔÇÖacte unilateral dans les rapports contractuels, T. II, Librairie Generale de Droit et de Jurispruence, Paris, 1996, pp. 161-352; M. Avram, ÔÇŁActul juridic unilateral ├«n dreptul privatÔÇŁ, Editura Hamangiu, Bucure╚Öti 2006, p. 44-73, 80-84. Pentru condi┼úiile privind validitatea actului juridic unilateral de op┼úiune, a se vedea I. Najjar, op. cit., pp. 241-293.
[24] A se vedea Gh. Beleiu, Drept civil rom├ón. Introducere ├«n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. a VIII-a, Editura ÔÇ×Universul JuridicÔÇť, Bucure┼čti, 2003, p. 237; V. Stoica, Declara╚Ťia unilateral─â de rezolu╚Ťiune, ├«n revista ÔÇŁDreptulÔÇŁ nr. 8/2006, p. 61-64.
[25] M. Eliescu, op. cit.,  p. 64; L. Mihai, V. Stoica, În legătură cu incidenţa răspunderii civile delictuale în raporturile dintre părţile la un contract, în Revista română de drept nr. 9/1983, p. 9.
[26] Pentru aceast─â problem─â, a se vedea C. St─âtescu, Fapta ilicit─â cauzatoare de prejudicii, ca izvor de obliga┼úii (R─âspunderea civil─â delictual─â), ├«n C. St─âtescu, C. B├«rsan, ÔÇŁTratat de drept civil. Teoria general─â a obliga╚ŤiilorÔÇŁ, Editura Academiei, Bucuresti, 1981 pp. 148 ╚Öi 149.
[27] În acest sens, a se vedea V. Stoica,  loc. cit. pp. 64 și 65.
[28]┬á├Än acest sens,cu referire la declara╚Ťia unilateral─â de rezolu╚Ťiune, a se vedea V. Stoica, ┬áloc. cit., p. 66.
├Än sensul c─â abuzul de drept ╚Öi reaua-credin╚Ť─â sunt relevante ├«n cazul declara╚Ťiei unilaterale de rezolu╚Ťiune, ┬áa se vedea St. Valory, op. cit., p. 455-457, 490-494┬á; J. Ghestin, C. Jamin, M. Billiau,┬áTraite de droit civil. Les effets du contrat, 3e ├ęditionÔÇŁ, Librairie G├ęn├ęrale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2001, p. 663-669; Ph. Malaurie, L. Ayn├Ęs, Cours de droit civil, t. VI, Les obligations, vol II., Contrats et quasi-contrats, 11eme edition ┬áEdition Qujas, Paris, 2001, p. 295, text ┼či notele 4 ┼či 5; F. Terr├ę, Ph. Simler, Y. Lequette, Droit civil. Les obligations, 8e edition, Dalloz, Paris, 2002, p. 644 ┼či 645; Ph. Delebecque, F.-J. Pansier, Droit des obligations, t. I, Contrats et quasi-contrats, 3e ├ędition, Edition Litec, Paris 2003, p. 320; C. Larroumet, Droit civil, t. III, Les obligations. Les contrats, 5e ├ędition, Edition Economica, Paris, 2003, p. 822; Ph. Malinvaud, ┬áDroit des obligations. 8e Edition, Edition Litec, Paris 2003, p. 358; M. Fabre-Magnan, Les obligations 1re ├ędition, Presses Universitaires de France, Paris, 2004 ,p. 564, text ┼či nota 1.


Prof. univ. dr. Valeriu Stoica 
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Founding Partner┬áSTOICA & Asocia╚Ťii

Preluat de pe: juridice.ro

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!