Profesiile juridice- “Alegi ce vrei, dar ştii ce alegi?”

Aşa cum menţionam într-un articol precedent pe tema complexităţii şi dinamismului profesiei de antreprenor, tot în acea zi, am putut urmări împreună cu mai mulţi colegi studenţi ai Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti, cea de-a doua ediţie a conferinţei “Dreptul privat şi profesiile juridice: Alegi ce vrei, dar ştii ce alegi?”, care a reuşit să ofere o imagine clară asupra profesiilor juridice şi să probeze încă o dată că, la fel antreprenoriatului, profesiile juridice au dinamisul şi complexitatea lor. Am fost cu toţii încântaţi să-i avem alături pe domnul profesor şi avocat Traian Briciu, directorul INPPA, pe doamna judecător Mirela Stancu, domnul profesor şi avocat Gheorghe Piperea, pe domnul Dragoș Costescu, notar public, domnul executor judecătoresc Bogdan Dumitrache şi pe domnul Andrei Săvescu.

În cele ce urmează, ne vom raporta pentru început doar la două dintre profesiile juridice prezentate, anume: practician în insolvenţă şi judecător, la care au făcut referire domnul profesor Piperea şi doamna judecător Mirela Stancu.

Despre profesia de practician în insolvenţă a vorbit domnul profesor Gheorghe Piperea, acesta făcând referire la piaţa practicienilor în insolvenţă, la concurenţa în domeniu, la examenul de admitere şi, la final, acesta a oferit un sfat tinerilor participanţi la conferinţă, aspiranţi la profesia de practician în insolvenţă.

i) În ceea ce priveşte piaţa practicienilor în insolvenţă, s-a afirmat că aceasta este una de 150-170 de milioane de euro, ce se încasează de către practicieni. ii) Legat de concurenţa în domeniu, aceasta este una acerbă, existând 10-15 firme mari care concentrează toată activitatea, încât pentru unii este imposibil să profeseze individual. Piaţa practicienilor în insolvenţă însumează 3.500 de persoane în toată ţara, iar dintre aceştia lucrează 500-600, unii fiind în acelaşi timp notari, avocaţi, auditori, întrucât profesia de practician în insolvenţă este una liberală şi se poate cumula cu alte profesii. Având în vedere aceste lucruri, domnul profesor Piperea a concluzionat că această profesie nu este ofertantă pentru un debutant. iii) Conform propriilor afirmaţii, examenul de intrare în profesie este elaborat în proporţie de 60% de către domnul Piperea, tot acesta spunând că examenul este unul sever, gradul de promovabilitate fiind de 20% în ultimii 10 ani.

Pentru acest examen se selectează candidaţii cu vocaţie: jurişti/ economişti cu experienţă practică de 3 ani. Mai există o variantă excepţională de acces în profesie, destinată celor care anterior au practicat o profesie juridică, respectiv avocaţi cu vechime de 10 ani, judecători cu vechime de 5 ani, aceştia intrând în profesie printr-o cerere. Există menţiunea că judecătorii nu pot fi practicieni în insolvenţă în circumscripţia în care se află instanţa la care au profesat.

Parafrazându-l pe Lenin, sfatul pe care domnul profesor a ţinut să-l ofere studenţilor din sală ce vor o carieră ca practicieni în insolvenţă a fost: “Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi şi veţi ajunge practicieni în insolvenţă”.

În ceea ce priveşte profesia de magistrat, respectiv cea de judecător, prezentarea făcută de către doamna judecător Mirela Stancu a fost foarte interesantă, punând audienţa pe gânduri. În expunerea făcută s-au pus în lumină şi anumite părţi nefavorabile ale profesiei, doamna judecător afirmând: “ Dificultatea profesiei de magistrat, din perspectiva unui judecător, e faptul că nu o să aveţi recunoaşterea faptului a ceea ce sunteţi. Nimeni nu o să-ţi spună <Bravo!> pentru efortul depus”.

Pe parcursul discuţiei, doamna judecător a atins şi tema examenului de admitere în profesia de magistrat, susţinând că: “ Duritatea examenului de admitere atenuează cealaltă parte, cea a profesiei, care urmează după Institutul Naţional al Magistraturii. După euforia de la examenul de la Institut urmează partea dificilă, după 2 ani vine o perioadă de stagiu, urmată de adevăratul examen de intrare în magistratură, în urma căruia se repartizează judecătorii la instanţe”. S-a subliniat necesitatea obţinerii unei note cât mai mari la acest ultim examen, întrucât de acesta depinde repartizarea la o instanţă dintr-o zonă bună sau la alta dintr-o zonă mai puţin bună a ţării, putând fi mai aproape de familie sau mai departe. Nu trebuie uitat faptul că urmează 5 ani în magistratură, la judecătoria unde se face repartizarea, în caz contrar restituindu-se taxele de şcolarizare de la Institutul Naţional al Magistraturii.

Abordând o problemă destul de controversată, anume vârsta la care unele persoane îmbrăţişează profesia de magistrate, domnul profesor Piperea şi-a exprimat punctul de vedere, la care toată lumea a aderat: “Resimt o problemă ce vine din INM- se construiesc acolo judecători, dar devin prea devreme, nu poţi da pe mâna unui copil de 25 de ani încredinţarea unui copil când el poate nu are copii”. Tot domnul profesor a concluzionat: “Trebuie adoptat sistemul ca judecătorii să fie cooptaţi din rândul avocaţilor pledanţi”.

În legătură cu profesia de avocat, doamna judecător Mirela Stancu, care a fost avocat o perioadă, a afirmat: „Dacă avocatura e o profesie liberală, profesia de judecător îţi dă libertatea de gândire şi trebuie să ne supunem legii şi adevărului din cauză. Ca magistrat trebuie întotdeauna să te pui în pielea avocatului ca să-i preţuieşti munca. Nu e plăcere mai mare să văd în faţa mea un avocat bun, care pledează bine şi care cunoaşte perfect dosarul”.

Titus Gîrbea

Titus- Constantin Gîrbea este co-fondator al proiectului "ABC Juridic" şi student al Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment