Scurte consideraţii privind depăşirea limitelor mandatului in lumina noului Cod Civil

Articolul este o scurta sinteza cu cele mai utile consideratii ale doctrinei si ale jurisprudentei cu privire la efectele depasirii limitelor mandatului de catre mandatar. 

Din punctul de vedere al modului de determinare a obiectului, conform noului Cod Civil, mandatul poate fi general sau special. Mandatul este general atunci cand s-a dat pentru orice afacere a mandantului ori pentru un gen de afaceri al mandantului. Mandatul este special atunci cand are ca obiect unul sau mai multe acte determinate, fiind necesar ca in contractul de mandat sa se stipuleze cel putin natura actului pentru care se da mandat şi obiectul uneia dintre obligatiile principale; mandatul special este de stricta aplicare si interpretare. [1]

Daca mandatul special dat pentru o operaţiune determinată este folosit cu o altă întindere şi cu o altă destinaţie, acesta va incalca principiul voinţei juridice reale a părţilor si nu va mai produce efecte in patrimoniul mandantului.

Depasirea limitelor mandatului

La incheierea actului pentru care s-a dat mandatul cu reprezentare, mandatarul are indatorirea de a-l reprezenta pe mandant, adica de a incheia actul nu numai pe seama mandantului, ci si in numele acestuia, comunicand tertului cocontractant ca efectele contractului se vor produce in patrimoniul mandantului in virtutea puterii de reprezentare pe care acesta a acordat-o mandatarului. [1] Obsevam astfel ca mandatarul nu trebuie sa-si ascunda puterea de reprezentare, ci este obligat sa ii instiinteze pe terti in privinta existentei acesteia si a efectelor juridice ulterioare.

Dacă mandatarul a tratat în nume propriu, atunci el este debitor direct; dacă mandatarul nu a arătat puterile sale terţilor, răspunderea sa poate fi angajată. [2]

Indeplinirea partiala a obligatiilor

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, neaducerea la îndeplinire a obligaţiilor în integralitatea lor nu valorează depăşire a limitelor mandatului, ci o executare incompletă, necorespunzătoare a acestuia, care nu are ca sancţiune nulitatea actului astfel încheiat, ci rezoluţiunea mandatului cu daune-interese. [3]

Redactarea limitelor mandatului

În exercitarea atribuţiilor sale, mandatarul poate depăşi limitele mandatului, iar terţii pot accepta să încheie astfel de acte, asumându-şi riscurile. S-a considerat că dacă procura dată mandatarului ar fi redactată în termeni incerţi din citirea cărora, terţii ar putea crede că puterile date mandatarului sunt mai mari decât în realitate, mandantul n-ar putea invoca dispoziţiile art. 1309 alin. (1) C. civ. şi n-ar putea respinge obligaţiile excesive contractate de mandatar. [4]

Raspunderea mandantului

Raspundere delictuala fata de terti. Fata de tertul cocontractant aceasta raspundere este extra-contractuala, de natura delictuala, intrucat lipseste vointa mandatarului de a isi asuma obligatii in nume propriu. Prin ipoteza, mandatarul a urmarit ca obligatiile sa se nasca in patrimoniul celui pe care l-a reprezentat fara imputernicire sau in afara limitelor imputernicirii. Or, in absenta vointei juridice de a se angaja fata de tertul contractant, mandatarul nu poate fi raspunzator contractual fata de acesta. Aceasta reprezinta o fapta ilicita ce permite si tertilor prejudiciati, inclusiv tertului cocontractant, sa angajeze raspunderea delictuala a mandatarului culpabil. [1]

Angajare in nume propriu fata de terti. Daca a actionat in limitele imputernicirii, dar nu si-a declinat fata de tert calitatea de reprezentant al mandatului, atunci in principiu mandatarul se angajeaza in nume propriu fata de tert, potrivit art. 1297, contractul incheiat de reprezentant in limita puterilor conferite atunci cand tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezentantul actiona in aceasta calitate, il obliga doar pe reprezentant si pe tert. [1]

Raspundere contractuala fata de mandatar. Incalcarea obligatiei contractuale a mandatarului fata de mandant de a respecta limitele imputernicirii ii permite mandantului sa angajeze raspunderea contractuala a mandatarului. [1]

Dacă mandantul nu este obligat pentru actele încheiate de mandatar peste limitele împuternicirii, cu atât mai mult, faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (delicte civile) săvârşite de mandatar cu prilejul îndeplinirii mandatului, nu vor putea atrage răspunderea mandatului

Aprecierea dacă mandatarul şi-a depăşit sau nu împuternicirea, aparţin instanţei.[4]

Mandatul aparent

Chiar daca nu a fost ratificat de mandant, contractul incheiat de mandatar in absenta imputernicirii sau in afara limitelor sale poate produce efecte in patrimoniul mandantului in cazul in care sunt intrunite conditiile mandatului aparent. Numai tertul poate sa se prevaleze de conditiile mandatului aparent pentru a sustine ca actul juridic pe care l-a incheiat cu mandatarul va produce efecte intre tert si mandant.[1]

Daca prin comportamentul său, reprezentatul l-a determinat pe terţul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta şi că acţionează în limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala faţă de terţul contractant de lipsa puterii de a reprezenta. [art. 1309]

Codul civil român şi Codul civil francez au ca punct comun faptul că validează credinţa persoanelor ce au tras concluzii legitime din observarea unei situaţii de fapt aparente, realitate consacrată în doctrină şi jurisprudenţă sub denumirea de ,,mandat aparent”.

Cei ce s-au întemeiat cu bună-credinţă pe o aparenţă juridică, în particular, pe un mandat aparent, ar urma să sufere un prejudiciu dacă drepturile pe care credeau că le dobândesc dispar în momentul descoperirii situaţiei reale. În această ipoteză, cea mai potrivită formă de reparare a prejudiciului este menţinerea, în favoarea terţilor, a drepturilor pe care s-au întemeiat, prin recunoaşterea consecinţelor respectivei stări de fapt. Mandatul aparent produce efecte ca şi cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare. [2] Este important ca aceasta credinta a tertului in aparenta juridica sa fi fost cauzata de comportamentul mandantului.

Mandatul tacit

Conform art. 2014 C. civ., în absenţa unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat dacă priveşte actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta şi-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct mandantului. Cel în numele căruia s-a încheiat contractul poate să îl ratifice, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.

Bogata jurisprudenţă dezvoltată în jurul acestui subiect credem că evidenţiază utilitatea teoriei, realitate susţinută şi de faptul că aplicaţiile sale continuă să se extindă şi să se nuanţeze în practică.

_________________________________________

[1] Razvan Dinca, Contracte civile speciale in noul Cod civil. Ed. Universul Juridic, 2013.

[2] lect. univ. dr. Flaminia Stârc Meclejan, Aspecte privind teoria mandatului aparent, 2008

[3] Decizia nr. 3476 din 7 noiembrie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a ÎCCJ

[4] Efectele mandatului faţă de terţi, Juspedia

 

Lucian Ungureanu

Lucian este co-fondator al proiectului "ABC Juridic" si student al Facultatii de Drept - Universitatea din Bucuresti.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!