Simulația – între legalitate și nelegalitate

Din ce în ce mai des întâlnită în zilele noastre, simulația este dovada faptului că legislația actuală permite, într-o oarecare măsură și limită, existența unei operațiuni juridice care se bazează pe  disimularea voinței reale a părților.

Conform Noului Cod civil, simulația creează o aparență neconformă cu realitatea și constă în încheierea a două acte juridice: unul public și aparent și unul secret, care este cel real. Astfel, actul public creează o situație juridică aparentă, contrară realității, iar actul secret este cel care dă naștere situației juridice reale a părților. Mai mult, pentru a fi valabilă această operațiune juridică, este necesară existența unui acord simulatoriu, care este echivalent cu intenția părților de a ascunde realitatea.

Aparența falsă se poate realiza prin una dintre următoarele forme: fictivitatea, deghizarea sau interpunerea de persoane.

a) Prin această operațiune juridică, se realizează o mascare completă a realității, părțile stabilind că actul public nu va produce niciun efect. De exemplu, cel mai întâlnit caz în practică este acela al unui contract de vânzare, care reprezintă actul public, părțile stabilind prin actul secret că cel dintâi nu va produce efecte. Ne mai putem imagina o altă situație, cea în care actul public este o donație. Însă, o astfel de simulație se poate afla la granița dintre legalitate și nelegalitate. Dacă donatorul își reduce patrimoniul în scopul păgubirii creditorilor, putem vorbi de o fraudă a acestora.

b) Deghizarea poate fi de două feluri: totală sau parțială. În cazul deghizării totale, este vizată însăși natura juridică a actului. Spre exemplu, se încheie un contract secret de donație care este deghizat într-un contract de vânzare, ce reprezintă actul public. Observăm că o astfel de situație se încadrează în limitele legii. Însă, dacă donația este actul public, iar vânzarea este actul secret, ne putem regăsi în situația unei expresii a fraudei fiscale. Astfel, deghizând contractul de vânzare într-o donație, anumite obligații fiscale sunt încălcate (impozitul datorat pentru transferul dreptului de proprietate). În cazul deghizării parțiale, natura reală a actului juridic rămâne neschimbată, fiind ascunse doar anumite elemente obiective, esențiale sau neesențiale. Un exemplu ar fi simulația prețului, părțile stipulând în actul public un preț mai mic față de cel din actul secret. Aceasta este una dintre situațiile în care simulația se află la limita dintre legalitate și fraudă, putându-se încălca anumite obligații impuse de lege.

c) Interpunerea de persoane. Această operațiune juridică nu presupune simularea naturii juridice a actului sau a elementelor obiective, ci a părților. Astfel, sunt implicate trei persoane: interponentul, interpusul și terțul. De pildă, A (interponentul) încheie un contract secret de vânzare cu B (terțul) si ulterior, încheie un contract public de vânzare cu C (interpusul) cu scopul de a-l masca pe adevăratul beneficiar, B. Și sub această formă există posibilitatea de a încălca limitele legii. De exemplu, evitarea unor dispoziții legale care instituie incapacitatea de a cumpăra drepturi litigioase. În situația de mai sus B fiind judecător, iar A îi vinde drepturi litigioase din circumscripția în care B își desfășoară activitatea.

În unele cazuri, simulația este în acord cu legea și bunele moravuri. Un astfel de exemplu ar fi donația făcută în scop caritabil de către o persoană care nu dorește să îi fie cunoscută identitatea. Însă, există împrejurări în care, prin crearea unei situații juridice mincinoase, părțile pot urmări anumite scopuri ilicite sau imorale. În modul acesta, acordul simulatoriu nu mai poate fi ocrotit de lege, concluzia fiind neproducerea de efecte juridice valabile chiar între părți. De asemenea, prin încheierea unei astfel de operațiuni, părților li se pot aplica și sancțiuni de drept penal pentru anumite infracțiuni, cum ar fi evaziunea fiscală, fals sau uz de fals.

Astfel, prin intermediul simulației, părțile pot urmări diverse scopuri, de la cele morale, la cele imorale, de la cele respectabile până la cele nerespectabile și chiar de la cele licite la cele ilicite. Prin urmare, simulația se află pe o linie subțire între legalitate și nelegalitate.


Bibliografie:

a) Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic 2015.

b) Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck 2014

c) Noul Cod civil

 

Anca Păunescu

Anca Elena Păunescu este studentă la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!