Uniunea Europeană – spațiu de libertate, securitate și justiție

Tratatul de la Lisabona acordă o mai mare importanță creării unui spațiu de libertate, securitate și justiție. El introduce mai multe elemente noi importante: o procedură decizională mai eficientă și mai democratică care vine pe fondul desființării vechii structuri bazate pe piloni și aduce mai multă responsabilitate și legitimitate; mai multe prerogative pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene; și un rol nou pentru parlamentele naționale. Drepturile fundamentale sunt consolidate de o Cartă a drepturilor fundamentale devenită acum obligatorie și de obligația asumată de UE de a adera la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Articolul 3 alineatul (2) din TUE precizează: „Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen.” Acest articol are ca scop enunțarea marilor obiective urmărite de UE.

Titlul V din TFUE – alineatele (67) – (89) – este consacrat spațiul de libertate, securitate și justiție. Pe lângă dispozițiile generale, acest titlu conține un capitol specific consacrat fiecăruia dintre obiectivele următoare:

  • politicile privind controlul frontierelor, azilul și imigrarea;
  • cooperarea judiciară în materie civilă;
  • cooperarea judiciară în materie penală;
  • cooperarea polițienească.

Pe lângă aceste dispoziții, trebuie menționate și alte articole legate indisolubil de crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție. Ne referim, mai ales, la articolul 6 din Tratatul UE, privind Cartea drepturilor fundamentale și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, la articolul 8 din TFUE privind lupta împotriva inegalităților, la articolul 15 alineatul (3) din TFUE privind dreptul de acces la documentele instituțiilor, la articolul 16 din TFUE privind protecția datelor cu caracter personal și la articolele 18-25 din TFUE referitor la nediscriminare și cetățenia Uniunii.

 

CONTROLUL LA FRONTIERE, AZIL ŞI IMIGRAŢIE

Tratatul de la Lisabona atribuie noi competenţe instituţiilor europene, care, de acum înainte, pot adopta măsuri menite:

  • să instituie o gestionare comună a frontierelor externe ale UE; în special datorită consolidării Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe, denumită Frontex ;
  • să creeze un sistem european comun de azil; un astfel de sistem va fi întemeiat pe un statut european uniform şi pe proceduri comune de acordare şi de retragere a azilului;
  • să stabilească norme, condiţii şi drepturi în materie de imigraţie legală.

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ

Tratatul de la Lisabona autorizează instituţiile europene să adopte noi măsuri în ceea ce priveşte:

  • punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce: fiecare sistem juridic trebuie să recunoască drept valabile şi aplicabile deciziile adoptate de sistemele juridice ale celorlalte state membre;
  • accesul efectiv la justiţie;
  • dezvoltarea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor;
  • formarea magistraţilor şi a personalului din justiţie.

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ

Odată cu eliminarea celui de-al 3-lea pilon al UE, întreaga cooperare judiciară în materie penală devine un domeniu în care instituţiile europene pot să legifereze.

Concret, instituţiile europene pot acum să stabilească reguli minime în ceea ce priveşte definirea şi sancţionarea infracţiunilor penale cele mai grave. UE poate să intervină, de asemenea, în definirea unor reguli comune în ceea ce priveşte derularea procedurilor penale, de exemplu în ceea ce priveşte admisibilitatea probelor sau drepturile persoanelor.

Mai mult, Tratatul de la Lisabona intenţionează să întărească rolul Eurojust în UE. Trebuie amintit că misiunea Eurojust este de a contribui la coordonarea unor anchete şi urmăriri penale între autorităţile competente ale statelor membre. În prezent, Eurojust nu deţine decât competenţa de a înainta propuneri: acesta poate solicita autorităţilor naţionale declanşarea unor anchete sau urmăriri penale. De acum înainte, Tratatul de la Lisabona oferă instituţiilor europene posibilitatea de a extinde misiunile şi atribuţiile Eurojust prin procedura legislativă ordinară.

Mai mult, Tratatul de la Lisabona are în vedere posibila creare a unui veritabil Parchet European pornind de la Eurojust. Un astfel de parchet ar deţine competenţe importante, întrucât ar putea ancheta, urmări penal şi trimite în judecată autorii unor infracţiuni. În plus, Parchetul European ar fi în măsură să exercite el însuşi acţiunea publică în faţa instanţelor judecătoreşti competente ale statelor membre.

Şi totuşi, Tratatul de la Lisabona nu instituie încă Parchetul European. Aceasta autorizează numai Consiliul să adopte, în unanimitate, un regulament în acest sens. În cazul în care Consiliul nu va reuşi să întrunească unanimitatea, atunci cel puţin nouă state membre vor avea posibilitatea să instituie un Parchet European între ele, în cadrul unei cooperări consolidate.

COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ

La fel ca şi în cazul cooperării judiciare în materie penală, cooperarea poliţienească beneficiază de eliminarea celui de-al 3-lea pilon al UE. Drept urmare, instituţiile europene vor fi în măsură să adopte regulamente şi directive în acest domeniu.

Aplicarea procedurii legislative ordinare se extinde astfel la toate aspectele non-operaţionale ale cooperării poliţieneşti. În schimb, cooperarea operaţională va face obiectul unei proceduri legislative speciale care va necesita unanimitatea Consiliului. Cu toate acestea, Tratatul de la Lisabona prevede şi posibilitatea de a institui cooperări consolidate atunci când nu este întrunită unanimitatea în Consiliu.

Mai mult, Tratatul de la Lisabona prevede consolidarea progresivă a Oficiului European de Poliţie (Europol ). La fel ca şi în cazul Eurojust, Tratatul de la Lisabona autorizează Consiliul şi Parlamentul să dezvolte misiunile şi competenţele Europol în cadrul procedurii legislative ordinare. În prezent, rolul Europol se limitează la facilitarea cooperării între autorităţile statelor membre. În urma Tratatului de la Lisabona, noile sarcini ar putea include şi coordonarea, organizarea şi realizarea unor acţiuni operaţionale.

Obiective

Obiectivele asociate spațiului de libertate, securitate și justiție sunt precizate la articolul 67 din TFUE.

„Uniunea constituie un spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale și a diferitelor sisteme de drept și tradiții juridice ale statelor membre.

Uniunea asigură absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne și dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al imigrării și al controlului la frontierele externe care este întemeiată pe solidaritatea între statele membre și care este echitabilă față de resortisanții țărilor terțe. În înțelesul prezentului titlu, apatrizii sunt asimilați resortisanților țărilor terțe.

Uniunea acționează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire și combatere a criminalității, a rasismului și a xenofobiei, prin măsuri de coordonare și de cooperare între autoritățile polițienești și judiciare și între alte autorități competente, precum și prin recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală și, după caz, prin apropierea legislațiilor penale.

Uniunea facilitează accesul la justiție, în special pe baza principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și extrajudiciare în materie civilă.”

Realizări

A. Principalele elemente noi introduse de Tratatul de la Lisabona

1. Un proces decizional mai eficace și mai democratic

Tratatul de la Lisabona a abolit cel de-al treilea pilon, bazat pe cooperarea interguvernamentală, generalizând, astfel, metoda comunitară în cadrul SLSJ. Adoptarea textelor legislative se face din acest moment, în principiu, în conformitate cu procedura legislativă ordinară descrisă la articolul 294 din TFUE. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată și PE, în calitate de colegiuitor, își spune punctul de vedere în cadrul procedurii de codecizie.

2. Un rol nou pentru parlamentele naționale

Articolul 12 din Tratatul UE și protocoalele nr. 1 și 2 precizează rolul parlamentelor naționale în UE. Parlamentele naționale dispun acum de un termen de 8 săptămâni pentru a examina orice proiect de act legislativ din perspectiva principiului subsidiarității; înainte de expirarea acestui termen nu poate fi luată nicio decizie la nivelul UE în privința proiectului respectiv de act legislativ. În materie de SLSJ, în cazul în care o treime dintre parlamentele naționale solicită acest lucru, propunerea trebuie să facă obiectul unei reexaminări (articolul 7 alineatul (2) din protocolul nr. 2 ).

Curtea de Justiție poate fi sesizată printr-un recurs în anulare în cazul în care un act legislativ încalcă principiul subsidiarității.

Parlamentele naționale participă la evaluarea Eurojust și Europol (articolele 85 și 88 din TFUE).

3. Mai multe prerogative pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiție poate de acum înainte să fie sesizată fără restricție pentru a se pronunța cu titlu preliminar în privința întregului domeniu de aplicare a SLSJ. La încheierea perioadei de tranziție de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, actele adoptate în cadrul precedentului tratat în materie de cooperare polițienească și judiciară penală vor putea, de asemenea, face obiectul unui astfel de recurs. Același sistem se aplică în privința recursului pentru nerespectarea obligațiilor în fața Curții de Justiție (Protocolul nr.36).

4. Comisia are un rol mai important

Posibilitatea Comisiei de a introduce un recurs împotriva statelor membre pentru nerespectarea dispozițiilor prevăzute în materie de SLSJ constituie o noutate importantă care îi conferă noi prerogative pentru a veghea la aplicarea corespunzătoare a textelor legislative.

5. Intervenția potențială a statelor membre în evaluarea implementării politicilor în materie de SLSJ

Articolul 70 din TFUE dă Consiliului posibilitatea de a adopta, la propunerea Comisiei, măsuri de stabilire a modalităților prin care statele membre, în colaborare cu Comisia, efectuează o evaluare obiectivă și imparțială a implementării politicilor în materie de SLSJ de către autoritățile statelor membre.

B. Rolul programatic al Consiliului European

În paralel cu schimbările survenite în urma tratatelor succesive, rolul Consiliului European trebuie subliniat în mod deosebit în ceea ce privește evoluțiile și progresele înregistrate în diferite domenii ale SLSJ.

Consiliul European de la Tampere, din octombrie 1999, a organizat o reuniune specială dedicată creării unui SLSJ, exploatând la maximum posibilitățile oferite de Tratatul de la Amsterdam.

În noiembrie 2004, Consiliul European a adoptat un nou program cincinal de acțiune, programul de la Haga.

La 10 și 11 decembrie 2009, Consiliul European a adoptat programul de la Stockholm. Acest program multianual pentru perioada 2010-2014 pune în centrul preocupărilor sale interesele și nevoile cetățenilor și ale altor persoane față de care UE are o responsabilitate.

Tratatul de la Lisabona recunoaște și consacră rolul de prim rang al Consiliului European care „definește orientările strategice ale planificării legislative și operaționale în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție” (Articolul 68 TFUE). În iunie 2014, Consiliul European definește aceste aceste orientări pe anii care urmează. Ele sunt aliniate priorităților stabilite în agenda strategică pentru UE, care a fost, de asemenea, adoptată în iunie 2014. Orientările strategice sunt elaborate pe baza progreselor realizate în cadrul Programului de la Stockholm. În 2017 se va proceda la o revizuire de etapă a acestor orientări.

C. Înființarea de organisme specializate pentru administrarea SLSJ: agențiile

Au fost instituite diferite agenții pentru a contribui la monitorizarea politicilor într-un anumit număr de domenii importante ale SLSJ: Europol pentru cooperarea polițienească; Colegiul European de Poliție CEPOL; Eurojust, pentru cooperarea judiciară în materie penală, Agenția UE pentru drepturi fundamentale, care se ocupă cu drepturile fundamentale și discriminarea; Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie; Frontex, responsabilă cu coordonarea controlului frontierelor externe; Biroul European de Sprijin pentru Azil, și foarte de curând Agenția UE pentru gestionarea sistemelor IT de mari dimensiuni în cadrul SLSJ.

PROMOVAREA DREPTURILOR CETĂȚENILOR: O EUROPĂ A DREPTURILOR

În spațiul de libertate, de securitate și de justiție respectul persoanei și al demnității umane, exprimate în Cartă, constituie o valoare esențială. Cetățenii pot să circule liber și să se bucure pe deplin de drepturile lor în acest spațiu fără frontiere interne.

Sistemul de protejare a drepturilor fundamentale este dezvoltat în mod special în ordinea juridică a Uniunii. De exemplu, Uniunea, ca și statele membre, pot să se bazeze pe expertiza Agenției pentru Drepturi Fundamentale. Aderarea Uniunii la Convenția europeană a drepturilor omului, simbol politic puternic, va completa acest sistem de protecție. Prin aceasta se va facilita continuarea dezvoltării în armonie a jurisprudențelor Curții de Justiție a Comunităților Europene și Curții Europene a Drepturilor Omului.

Uniunea este un spațiu al valorilor comune împărtășite. Aceste valori sunt incompatibile cu crimele regimurilor totalitare. Memoria crimelor împotriva umanității trebuie să fie împărtășită de către toți, într-o perspectivă a reconcilierii. Uniunea trebuie să joace, în acest sens, un rol de facilitator al acestui proces, în respectul demersurilor proprii ale fiecărui stat.

Aceste valori sunt fundamentale pentru cetățenia europeană, iar respectarea lor reprezintă un criteriu esențial de aderare la Uniune. Cetățenia europeană se adaugă la cetățenia națională și o completează. Ea conferă drepturi și obligații specifice cetățenilor europeni, care trebuie să se respecte concret și efectiv.

→Exercitarea deplină a dreptului la libera circulație

Cetățenia Uniunii permite deplasarea cetățenilor pe teritoriul Uniunii Europene. Cu toate acestea, cetățenii se confruntă cu piedici atunci când decid să trăiască sau să călătorească într-un alt stat membru decât cel de care aparțin prin naționalitate. Aplicarea efectivă a directivei cu privire la libera circulație a cetățenilor reprezintă o prioritate, iar Comisia intenționează să consolideze politica de susținere a punerii sale în aplicare, veghind la transpunerea corectă și la aplicarea de către statele membre a normelor în vigoare. Libertatea de circulație implică și obligații din partea celor care beneficiază de ea. Comisia va examina în ce fel pot contribui autoritățile statelor membre la eficientizarea luptei împotriva abuzurilor față de acest principiu fundamental al Uniunii. Ea va publica orientări pentru a explicita politica sa în domeniu.

→Protecția datelor cu caracter personal și a vieții personale

Uniunea trebuie să răspundă provocărilor generate de intensificarea schimbului de date personale prin respectarea deplină a protejării vieții personale. Dreptul la viață personală și dreptul la protejarea datelor cu caracter personal sunt garantate prin Cartă.

Trebuie să se instituie un regim complet de protecție. Uniunea trebuie să asigure o acțiune globală și reînnoită în ceea ce privește protecția datelor cetățeanului în cadrul Uniunii și în cadrul relațiilor acesteia cu țările terțe. Ea trebuie, de asemenea, să prevadă și să reglementeze circumstanțele în care autoritățile publice, în exercițiul funcțiunii lor legitime pot, dacă este cazul, să traseze limitele necesare în aplicarea normelor respective.

→Participarea la viața democratică a Uniunii

Dreptul de a vota și de a fi candidat la alegerile municipale și europene într-un alt stat membru decât cel de origine reprezintă traducerea politică a cetățeniei europene. Cu toate acestea, exercitarea reală a acestui drept este prea puțin satisfăcătoare și trebuie să fie facilitată prin campanii de comunicare și de informare cu privire la drepturile legate de cetățenia Uniunii.

→Beneficierea de protecție în țările terțe

Orice cetățean al Uniunii care se află într-o țară terță are dreptul la protecție din partea autorităților diplomatice și consulare ale oricărui alt stat membru, în aceleași condiții cu resortisanții statului respectiv. Acest drept fundamental, consacrat în tratate, rămâne, totuși, în mare măsură necunoscut și neaplicat. Prin urmare, trebuie să se realizeze acțiuni de comunicare specifice cu privire la acest drept.

Consolidarea protecției civile

Mecanismul comunitar de protecție civilă trebuie să fie consolidat pentru a sprijini și a completa acțiunile statelor membre în domeniul protecției civile. Se impune dezvoltarea cooperării în materie de analiză de riscuri, cuprinzând aspectele regionale, pentru a permite definirea obiectivelor și acțiunilor comune. În același timp, trebuie consolidată capacitatea de reacție a Uniunii, prin ameliorarea organizării mecanismelor de asistență și a interoperabilității mijloacelor de acțiune. Centrul MIC (Centrul de monitorizare și de informare) trebuie să devină un adevărat centru operațional, care să dispună de capacități de analiză și de planificare.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!