Analiză privind răspunderea magistraților

Pentru a analiza condițiile și situațiile în care se poate angaja răspunderea magistraților, trebuie să plecăm de la legea 303/2004, în care se reglementează statutul judecătorilor si procurorilor în România. Prin această lege, în titlul IV, este reglementată și răspunderea magistraților. În temeiul respectivei legi sunt reglementate domeniile de răspundere precum și cauzele care atrag sancționarea judecatorilor. Așadar, în articolul 94 al legii 303/2004 se prevede că Judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar și penal, în condițiile legii.

În ce privește răspunderea penală, este de notorietate deja că unii judecători și procurori au fost condamnați pentru săvârșirea unor diferite categorii de infracțiuni, inclusiv infracțiuni de corupție si asimilate acestora referitoare la exercitarea atribuțiilor de serviciu. Așadar, condamnarea unor judecători și procurori reprezintă dovada indubitabilă că judecătorii care încalcă legea penală sunt trași la răspundere. Legat de răspunderea contravențonală, legea nu exclude magistrații de la aplicarea legii contravenționale, astfel încât, dacă judecătorul, spre exemplu, încalcă legislația rutieră în ce privește regimul de viteză aplicabil pe anumite sectoare de drum, acestuia i se întocmește un proces-verbal de contravenție și i se aplică sancțiunile contravenționale prevăzute de lege.

Referitor la răspunderea civilă, orice judecător sau procuror poate fi chemat în judecată civilă, pentru fapte cauzatoare de prejudicii care nu au legătură cu desfășurarea activității de judecător. Legea nr. 303/2004 reglementează și răspunderea civilă a judecătorilor și procurorilor  pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Astfel, în articolul 96, prin alin. (1) și (7) se statuează că:

(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

Concluzia care se trage din aceste dispoziții legale este aceea că judecatorii pot răspunde civil, printr-o sancțiune de natură pecuniară, pentru eroriile judiciare comise de aceștia.

În privința răspunderii disciplinare, legea nr. 303/2004, în articolul 98, prevede că magistrații răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei, enumerarea faptelor care constituie abateri disciplinare realizându-se în art. 99 de la lit. a) până la lit. t).

Art. 99 lit. a) stabilește ca fiind  abateri “manifestările ce aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale, ori prestigiului justiţiei săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu.” Conţinutul acestei abateri îl reprezintă standardele de conduită impuse magistraţilor. Pentru existenţa acestei abateri disciplinare se cere ca magistratul, în exercitarea funcţiei sau în afara exercitării acesteia, să  încalce standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăieşte sau să se implice în activităţi ce prejudiciază reputaţia instanţelor ori a parchetelor sau a sistemului de drept în ansamblu său. În concret, sunt puse în discuţie acele situaţii în care, prin acţiunile sale, magistratul aduce atingere valorilor morale şi sociale unanim acceptate de comunitatea în care îşi desfăşoară activitatea. Spre exemplu, pot intra în sfera acestei abaterii disciplinare: conduita agresivă (limbaj, violenţe fizice) a judecătorului/procurorului de natură a contraria sau indigna opinia publică, frecventarea unor locuri cunoscute ca având o reputaţie îndoielnică, legături cu persoane care au o proastă reputaţie (infractori notorii, interlopi etc), implicarea în controverse publice, denigrarea unor persoane etc.

Un alt exemplu de abatere ar fi situația de la art. 99 lit. b). Conform acestui text de lege reprezintă abatere încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii. Noțiunea sensului de incompatibilitate reiese din prevederile art. 5 alin. (1) al legii 303/2004 : Funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, așa cum acestea sunt definite de legislația în vigoare. Așadar, putem trage concluzia că funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată, cu excepția unei funcții didactice din învățământul superior. Implicarea unui judecător, în mod direct sau indirect, în orice altă activitate menită sa îi aducă un venit reprezintă o abatere disciplinară a acestuia.

În ceea ce privește sancțiuniile, proporțional cu gravitatea abaterilor, acestea pot fi: avertismentul, diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 25% pe o perioadă de până la un an, mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de la un an la 3 ani la o altă instanță sau la un alt parchet, chiar de grad imediat inferior; suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni; retrogradarea în grad profesional; excluderea din magistratură.

Răspunsul la întrebarea “Cine se ocupă de controlul activității magistraților și de sancționarea acestora? “ este cuprins tot  în legea 303/2004, care prevede la art. 101 următoarele: Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 100 se aplica de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice. În concret, de acest aspect se ocupă Inspecția Judiciară, care reprezintă o structură autonomă în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. În cadrul acestei structuri funcționează Direcția de inspecție judiciară pentru judecatori și Direcția de inspecție judiciară pentru procurori. Aceastea au atribuții de analiză, control si verificare în domeniile specifice de activitate ale instanțelor, precum și cu privire la activitatea profesională și conduita judecătorilor și procurorilor, atribuții realizate prin intermediul inspectorilor judiciari. Organizarea Inspecției Judiciare și statutul inspectorilor judiciari este reglementata prin prevederile legii 317/2004.

Secţia disciplinară, tot în cadrul C.S.M., se compune din 6 membri ai acestui Consiliu, se pronunţă prin sentinţă, stabilind o sancţiune disciplinară sau, dacă nu se întrunesc suficiente probe,  declarând ca fiind exclusă existența faptei imputate.  Motivaţia sentinţei se depune în termen de treizeci de zile de la luarea deciziei. Se admite recursul la Curtea de Casaţie în secţiile reunite civile.

Un exemplu practic poate fi reprezentat de acţiunea disciplinară exercitată la data de 17.01.2014 împotriva judecătorului Ş.I.V. din cadrul Judecătoriei F., pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) şi t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea că, judecătorul nu s-a abţinut de la soluţionarea unui dosar având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, cu un alt dosar în care, anterior numirii în magistratură, judecătorul a avut calitatea de avocat. Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis în parte acţiunea disciplinară şi a aplicat sancţiunea constând în „diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 2 luni”. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr. 139 din 24.11.2014 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Tot cu titlu de exemplu mai menționăm și Hotărârea nr. 6/J din 28 martie 2017, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, s-a admis în parte acțiunea disciplinară și, în baza art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, s-a aplicat pârâtului A. – judecător în cadrul Judecătoriei Constanța, sancțiunea disciplinară constând în suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din același act normativ. Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea disciplinară exercitată pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II a raportat la art. 99¹ alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Asemenea acțiuni disciplinare realizate de Inspecția Judiciară sunt expuse pe site-ul oficial al instituției.

Dreptul de a aplica o sancțiune disciplinară magistraților pentru săvârșirea vreuneia dintre abaterile prevăzute în art. 99 din Legea nr. 303/004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este supus unui termen de prescripție de 2 ani, răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor nefiind imprescriptibilă, conform dispozițiilor art. 46 alin. (7) din legea 317/2004. Articolul în cauză dispune în felul urmator: „Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.”

Pentru a conclude, reținem că răspunderea magistraților depășeste uneori limitele simplei activități din cadrul instanțelor, acest lucru datorându-se conștiinței sociale care apasă greu asupra profesiei de judecător, respectarea și onorarea ei fiind imperative în asigurarea transparenței modului în care se înfăptuiește justiția. De foarte multă vreme s-a pus întrebarea “Cine ne apară de cei care ne apară?”. Abuzuri și erori există și în justiție, exact ca în orice altă ramură de activitate, însă de erorile din justiție poate depinde în unele cazuri libertatea unui om. Faptul că suntem protejați împotriva acestor erori întărește credibilitatatea aparatului judiciar și încrederea societății în buna și justa funcționare a acestuia.

Studiu realizat de Oprean Sergiu, stundent în anul al II-lea la Facultatea de Drept din cadrul Universității București.