Căsătoria- partea I

În cele ce urmează vom trata instituţia căsătoriei în trei părţi distincte după cum urmează: partea I va cuprinde modul în care era reglementată căsătoria în dreptul roman, partea a II-a constituie o prezentare a instituţiei căsătoriei aşa cum o regăsim în Noul Cod civil, iar partea a III-a se va referi la regimul bunurilor în timpul căsătoriei.
Alegem să observăm modul în care era prefigurată căsătoria în dreptul roman, deoarece acesta reprezintă “monumentul cel mai desăvârşit al dialecticii juridice. El este gimnastica dreptului.” (P. Van Wetter).

Căsătoria îşi trage seva din dreptul roman, aceasta fiind văzută ca o comunitate de viaţă şi de cult, ca o legătură încheiată pe viaţă. Poligamia la romani era exclusă, iar divorţul putea fi invocat foarte rar şi numai pentru motive precum: adulterul, furtul cheilor sau al vinului, avortul provocat, vrăjitorie. Romanii au cunoscut două tipuri de căsătorie: cum manu şi sine manu.
Prin căsătoria cum manu femeia intra în familia soţului având situaţia juridică de fiică a acestuia, iar în ceea ce priveşte căsătoria sine manu, la baza acesteia au stat raţiuni de ordin patrimonial întrucât femeia nu mai intra sub autoritatea soţului, ci rămânea în familia de origine, sub puterea tatălui ei. În atare condiţii, la căsătoria sine manu, femeia şi copiii ei puteau veni la moştenire în familia sa de origine, pe când acest lucru era imposibil la căsătoria cum manu.

La fel ca şi în dreptul contemporan, romanii impuneau şi ei anumite condiţii de fond la încheierea căsătoriei precum: consimţământul, vârsta matrimonială (12 ani pentru fete şi 14 ani pentru băieţi), se fac referiri exprese la maturitatea psihică şi se observă preocupări medicale referitoare la starea de sănătate a viitorilor soţi. Romanii au cunoscut însă şi impedimente în realizarea căsătoriei: starea de rudenie( nu se puteau căsători rude în linie directă până la gradul şase şi în linie colaterală până la gradul 4) şi diferenţa de clasă socială. Alături de condiţiile de fond, întâlnim în dreptul roman şi condiţii de formă ale căsătoriei, însă numai pentru căsătoria cum manu. Aceste condiţii constau în ritualuri religioase şi coabitarea femeii timp de un an, la capătul acestui termen femeia intra automat sub puterea bărbatului. Dacă acest termen era întrerupt prin lipsa de acasă a femeii trei nopţi consecutiv, bărbatul nu mai poate dobândi putere maritală asupra ei. Pentru căsătoria sine manus nu existau anumite formalităţi. Aceasta consta în simpla instalare a femeii în casa bărbatului, ocazie cu care se dădea o petrecere.
Legat de desfacerea căsătoriei aceasta se putea face prin decesul unuia dintre soţi, prin divorţ sau prin voinţa doar a uneia dintre părţi (repudiul), permis iniţial doar bărbaţilor, dar apoi ajunge să fie accesibil şi femeilor.

Titus Gîrbea

Titus- Constantin Gîrbea este co-fondator al proiectului "ABC Juridic" şi student al Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti.

Related articles