Civilizația românească din perspectivă coreeană cu domnul profesor Jeong O. Park

Civilizația românească poate fi oricând un subiect de cercetare pentru mulți doritori, având în vedere, mai ales, rădăcinile istorice. Inedit în acest interviu, însă, este faptul că aceasta a ajuns chiar și pe tărâmurile coreene. În acest context, echipa ABCJuridic a avut prilejul si onoarea de a-l intervieva pe domnul profesor Jeong O. Park, șeful departamentului de limbi și civilizații est-europene, specialist în civilizație românească, care a avut amabilitatea de a ne oferi o imagine de ansamblu asupra legăturilor existente între o civilizație românească și una coreeană.

Alina Stoicuț.: Domunule profesor Park, ne puteti spune, în primul rând, cum a luat naștere preocuparea dumneavoastră față de cultura și literatura românească, având în vedere numeroasele lucrări pe care le-ați scris în legătură cu acestea?Mai mult de atât, care a fost motivul ce v-a determinat să faceți doctoratul în România și nu alt loc?

Domnul profesor Jeong O. Park:  În anul 1987 au fost fondate Departamentul de limba și literatura română și cel de limbă poloneză. În anul 2005 a fost înființat cel greco-bulgar și în 2009 cel ucrainean. Numărul studenților pentru cele 5 departamente (România, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia) este de 34 pe an, însă la departamentul de bulgară este de 10 și la cel ucrainean de 20. În anii ‘90, guvernul coreean a considerat că România și Polonia sunt țările cele mai importante din Europa de Est.

Motivul pentru care am intrat în departamentul de limba română a fost să devin profesor universitar. La noi este o vorbă: “Să devii profesor universitar este la fel de greu ca și cum ai lua o stea de pe cer.” Dacă aș fi intrat în alte departamente, ca cel de limba engleză, franceză, management sau drept, etc. nu aș fi avut multe șanse să devin profesor, pentru că acum sunt aproximativ 50-100 de lectori în departamentele de engleză, franceză, japoneză, etc. în HUFS.

În anul 1987, înainte de a alege un departament, stăteam la punctul de cotitură din viața mea, la alegerea dintre departamentul român și cel polonez. Pe vremea respectivă, coreenii aveau foarte puține informații despre Europa de Est, de exemplu, eu cunoșteam numai de Nadia Comăneci în ceea ce privește România și Papa Ioan Paul al 2-lea, în ceea ce privește Polonia.

Într-o zi, un prieten de-al meu din departamentul de studii rusești, fondat în 1998, din Universitatea Natională Seul, îmi povestea ceea ce i-a spus profesorul său după ce studenții se plângeau de dificultatea limbii ruse. Profesorul respectiv le-a spus că limba poloneză este mult mai dificilă decât cea rusă, având multe neregularității gramaticale. Atunci am ales Nadia Comăneci fără nici o ezitare.

După ce am intrat în departamentul de limba și literatura română, am început să cunosc mai multe despre literatura română, civilizația românească și istoria românilor, precum dacii (Burebista și Decebal), orașele grecești din Dobrogea, latinitatea română, Mihai Eminescu, Traian Vuia, Mihai Viteazul și Stefan cel Mare etc. Mai mult decât atât, cultura românească este foarte veche și profundă pentru că în cultura română sunt găsite elemente culturale grecești, române și franceze care sunt cele mai dezvoltate culturi din lume de la începutul istoriei umane.

 A.S.: Când v-ați hotărât să faceți doctoratul în România, ce așteptări ați avut de la învățământul nostru superior și în ce măsură v-au fost satisfăcute acestea?

Prof. J.O.P.: După ce am intrat în departamentul de limba română, aveam de gând să fac doctorat în S.U.A. sau în Germania și voiam să scriu teza de doctorat despre politica românească sau cea a Europei de Est. Însă, în anul 1991 a fost examenul pentru bursa sprijinită de guvernul coreean numai în domeniul literaturii și lingvisticii românești. De aceea am ales literatura română.

Dupa ce am ajuns în România, în 1991, am început să fac meditații cu un student român ca să vorbesc mai bine românește. Însă, literatura română era dificilă pentru un student venit din Asia. Așa că. deși la început am avut impresia că limba română era o limbă mai ușoară, trecând timpul simțeam că e din ce în ce mai dificilă. Printre dificultățile limbii române pentru străini se numără simțul umorului românilor. Fiind un popor mai vesel, românilor le place să glumească, mai mult decât atât, în discuțiile lor apar deseori expresii de umor și tâlc. De aceea, e foarte greu pentru străini, mai ales cei din Asia, să prindă nuanța.

 A.S.: În teza dumneavoastră de doctorat ați realizat un studiu comparativ între problemele Realismului la Marin Preda și Ch’ae Man – Sik. De ce l-ați ales tocmai pe Marin Preda?

Prof. J.O.P.: Când eram în anul pregătitor, voiam să studiez opera lui Ion Creangă, autorul de povestiri pentru copii, pe care o consideram mai ușor de citit. De aceea, am început să citesc „Soacra cu trei nurori” și „Amintiri din copilărie.” Însă, din contră, nu prea înțelegeam citind „Amintiri din copilarie” din cauza regionalismelor. Pe urmă, discutând cu conducătorul meu, domnul prof. Mihai Zamfir, în sfărșit, am ales Marin Preda.

Pentru teza mea de doctorat am scris comparația a 2 scriitori, Marin Preda și Chae Man-sik pentru că personajele lor sunt influențate foarte mult de comunismul din România și respectiv de imperialismul japonez din Coreea, întrucât Coreea a fost sub ocupație japoneză timp de 35 de ani (29 August 1910-15 August 1945).

             Profesorul Park Jeong O. (dreapta) împreună cu academicianul român Marius Sala (strânga)

 A.S.: Care sunt metodele, tehnicile pe care le folosiți pentru a interacționa cât mai eficient cu studenții dumneavoastră? Cum arată un curs susținut de dumneavoastră?

Prof. J.O.P.: Când s-a înființat departamentul de limba și literatura română, erau 2 profesori coreeni (un literat și un lingvist) ce au studiat în Germania. De aceea, când am devenit profesor universitar în 1997, a trebuit să predau nu numai literatura română, ci și civilizația românească, situația română și anume politica, economia românească și istoria românilor. Pe vremea respectivă, m-am străduit să studiez despre ele, neavând de gând să mă însor și necunoscând schimbarea anotimpului timp de 3 ani. Ca să fiu sincer, după ce m-am întors în Coreea, am studiat mai mult, stând de obicei la biroul meu până la 11 noaptea zilnic. De aceea, până acum am publicat câteva cărți, The Process of Democratization in Eastern Europe and its meaning for Unified Korea (2014), Berkeley Column (2013), Land of Myth & Land of Dracula: ROMÂNIA (2007), Repere ale Istoriei Literare Româneşti, Vol. I+II (2007), Eliade, Ionescu and Cioran (2007) și, în prezent, predau pe baza acestor cărți.

 A.S.: Ce face profesorul Jeong Park atunci când nu se află la catedră? Ce alte pasiuni mai aveți?

Prof. J.O.P.: De obicei, stau la biroul meu din universitate până la ora 10-11 noaptea. Însă acum, fiind în vârstă, am nevoie de sport. De aceea, încerc să mă întorc acasă mai devreme de 1-2 ori pe săptamână ca să joc tenis. Iar în weekend, când e cazul, joc și golf care e popular în Coreea. În afară de asta, citesc în fiecare zi ziarele printre rânduri, iar când e timp liber, citesc și cărțile de care mă intersez. Când îmi vine o idee încerc să scriu un articol. În afară de asta, din când în când urmăresc și serialele coreene precum Jumong sau Daejamggum pentru că aceste seriale sunt exemple bune pentru studenții mei, când le explic despre teoria românului sau rolul personajelor principale și secundare etc.

 A.S.: Din perspectiva de șef al departamentului de limbi și civilizații est-europene, specialist în civilizație românească, cum vedeți colaborările existente între Universitatea Hankuk și Universitățile din Iași și București, respectiv cele ce vor fi încheiate cu Universitatea Transilvania din Brașov şi cea din Piteşti? Ce anume se vizează, în concret, prin aceste colaborări?

Prof. J.O.P.: În anul 1990, Hankuk University of Foreign Studies a încheiat protocolul cu Universitatea din București, Universitatea Alexandru Ioan Cuza și Universitatea Babes-Boyai. Iar acum, în anul 2015, e gata cu Universitatea Transilvania din Brașov și Universitatea Pitești. În zilele de azi, circa 10-20 de studenți coreeni din departamentul de studii romînești pleacă anual spre România pentru a participa la cursurile de vară sau pentru a studia 6 luni – 1 an. Unii dintre ei lucrează în Ambasada coreeana și KOTRA (Korea Trade-Investment Promotion Agency) din București sau Daewoo de la Mangalia ca internship. Însă, deocamdată nu sunt mulți studenți români care vin în HUFS. După câte știu eu, în anul acesta vor veni 2 studenți din Universitatea din București și 1 student din Cluj-Napoca pentru cursurile de vară din HUFS. Iar, după ce HUFS va încheia cele 2 protocole cu Universitatea Transilvania și Pitești, vor veni mai mulți studenți români în HUFS și colaborarea universitară va fi mult mai dezvoltată.

Domnul profesor Park la Piteşti

 A.S.: Din punctul dumneavostră de vedere, care sunt elementele comune între sistemul educațional coreean și cel românesc și ce elemente le separă, în același timp?

Prof. J.O.P.: Sistemul educativ al Coreei seamănă cu cel american: 6 ani de școală elementară, 3 ani de gimnaziu, 3 ani de liceu, 4 ani de universitate, 2 ani de masterat și 3 ani de doctorat.

În zilele de azi, se spune că viața elevilor coreeni din gimnaziu și liceu este ca cea din iad. După cursuri, de obicei, elevii se duc la academia de engleză, matematică, științe etc. și învață până la 10 noaptea. Este vorba de programul after school. Dacă se duc în fiecare luni, miercuri și vineri la academia de engleză, în fiecare marți, joi și sâmbătă se duc la academia de matematică, iar elevii buni se duc și duminica la academia de limbă coreeană, istoria coreenilor sau științe etc. Mai mult decât atât, unii studenți dintr-o familie înstărită fac meditații la ei acasă. De aceea, elevii coreeni se concurează cu cei finlandezi pentru locul 1 la Olimpiada internațională de matematică și științe.

Temele cerute elevilor la academie sunt prea numeroase. De fiecare dată, profesorul de la academia de engleză le dă elevilor tema de a memora 100-200 de cuvinte pană a doua zi după care vor da examenul de vocabular. Elevii care au luat sub 70 de puncte din 100, dau în continuare examenul pana la 11:30. Cand e vorba de matematică, le dă elevilor circa 100 de întrebări ca temă. De aceea, după ce ajung acasă, ei nu se pot culca, să zicem, pană la ora 1 sau chiar 2 după miezul nopții ca să termine toate temele.

Când e vorba de matematică, elevii se satură de matematică și acum circa 30-40 la sută din elevii coreeni de gimnaziu și liceu au renunțat la matematica. Din această cauză, studenții nu prea au chef să învețe în mod serios, fiind foarte stresați la gimnaziu și liceu, un fel de iad.

Acum, experții coreeni în educație critică foarte dur metoda de predare în Coreea ignorând creativitatea elevilor.

 A.S.: Ați putea să comparați studentul român, așa cum l-ați cunoscut în perioada doctoratului sau după cum îl găsiți acum, cu cel coreean? Care sunt, de regulă, obiectivele fiecăruia și cum se comportă în atingerea acestora? Spre ce profesii se orientează studentul coreean?

Prof. J.O.P.: Majoritatea studenților coreeni vor deveni oameni de stat pentru că vârsta de pensionare este garantată până la 60 ani, cu excepția învățătorilor și a profesorilor din gimnaziu și liceu la 62 de ani și a profesorilor universitari la 65 de ani. Pe locul doi în topul preferințelor, ei vor să lucreze în firmele mari ca și Samsung, Hyundai etc.

În schimb, majoritatea studenților mei vor să lucreze în firmele coreene din România, însa nu prea au șansa pentru că nu sunt multe firme coreene în România, deocamdată. De aceea, ei se descurcă fiecare cum poate. Ei lucrează în domenii foarte variate: firme mari, mici si mijlocii, bănci locale și internaționale, ziare cotidiene de coreeană și engleză și ONU etc. Până acum, firmele coreene au mai investit în Cehia, Slovacia și Ungaria, mai ales în Polonia unde sunt circa 180 de firme coreene.

Până acum m-am consacrat să introduc literatura și cultura română în Coreea, însă de acum înainte voi încerca să le prezint coreenilor bogăția naturală a României, frumusețea naturii românești și mentalitatea românilor etc. publicând o carte Introducerea României în Coreea, prin care am de gând ca mulți turiști coreeni să viziteze România, iar multe firme coreene să investească în piața românească.

Până la pensie mai am circa 16 ani. Ultimul meu scop ca profesor din departamentul de studii românești este să predau și cercetez despre România ca și până acum, pentru ca mulți studenți de-ai mei și mulți studenți români interesați de Coreea să lucreze în multe firme coreene din România.

 A.S.: Cum percep, în general cetățenii coreeni și în special studenții coreeni, existența acestei ramuri a limbii și civilizației românești din cadrul Universității Hankuk? 

Prof. J.O.P.: În zilele de azi, pentru coreeni, România este “să vadă bobocul într-o dimineață cețoasă.” Coreenii consideră că departamentul de studii românești se va dezvolta mai mult, fiind unicul departament în Coreea. Însă, majoritatea coreenilor nu stiu multe despre România, decât Nadia Comăneci, Ceaușescu, Dracula și Castelul Bran etc. Pentru ca departamentul de studii românești să fie mai popular, noii profesori coreeni din departamentul respectiv trebuie să încerce să informeze coreenii despre potențialul de dezvoltare economică al României și caracterul pozitiv al poporului român etc. și prin această acțiune trebuie să crească comerțul dintre Coreea și România.

 A.S.: Acum câțiva ani, ați realizat un reportaj despre România pentru o televiziune publică din Seul. Care a fost temeiul acestui reportaj și cum a fost primit de publicul coreean?

Prof. J.O.P.: În anul 2012, un producător dintr-o televiziune coreeană m-a solicitat ca narator, având un proiect de a filma despre România. Televiziunea respectivă se interesa foarte mult de caii sălbatici din Delta Dunării și urșii sălbatici din Munții Carpați etc. Am fost de acord deoarece nu prea avusesem ocazii să călătoresc prin România după ce m-am întors în Coreea în anul 1996. Televiziunea respectivă a filmat locuri interesante de vizitat precum Lipscani, Casa Republicii, Delta Dunării, Marea Neagră, Transfăgărășanul, Butoiul de Aur din Sibiu, Sighișoara, Castelul Bran, Cimitirul Vesel, Strada Sforii, Hotel Dracula etc. timp de 3 săptămâni. În sfârșit, cele 4 emisiuni au fost difuzate de luni până joi seara la ora 8 și au fost reluate la ora 10 dimineața următoare, mai mult decât atât duminică dimineața de la ora 10 toate cele 4 emisiuni au fost reluate încă o dată în mod consecutiv. Producătorul respectiv mi-a spus că circa 3-4 milioane de telespectatori coreeni le-au urmarit. Și acum sunt mai mulți turiști coreeni care vin în România față de anii trecuți.

 A.S.: Cum credeți că o să arate sistemul universitar din România și din Coreea de Sud peste câțiva ani?

Prof. J.O.P.: În anul 2002, Lee Gun-hyee, președintele firmei Samsung de electrică a subliniat că “un singur geniu poate hrăni 200 de mii de persoane.” Acesta are legatură cu reforma, renovarea și, mai ales, creatia. De exemplu, acum 10 ani, nimeni nu s-a gândit la smartphone. Inițial Nokia avea conceptul de smartphone dar Apple a început să-l producă. Si acum Apple este firma cea mai cunoscută din lume.

După cum se vede de la Mitul Meșterului Manole, poporul român are sensibilitatea foarte bogată a artei. De fiecare dată când stau într-un hotel după ce ajung în București, schimb canalele cu sunetul închis uitându-mă la televizor. Când nu sunt sigur al cărei țară e canalul, deschid sunetul. În cele mai multe cazuri, canalele sunt românești. Din acest punct de vedere, nivelul de emisie din România a ajuns la fel cu cele ale țărilor din Europa de Vest, precum Franța, Italia etc. Aceasta înseamnă că au fost multe investiții în domeniul Televiziunii și în același timp mulți români petrec mult timp uitându-se la televizor. Bineînțeles, chestiunea aceasta are într-un fel și sens negativ pentru că timpul de a se uita la televizor e ceva consumat, nu productiv.

Oricum, vreau să spun că estetica și sensibilitatea artistică a românilor se afla la nivel de top în Europa. Așadar, sistemul român de educație se va desfășura în direcția pentru creație, și anume să dezvolte talentul creativ al studenților români.

 A.S.: Care este secretul unei cariere aflate într-o continuă ascensiune? Cum reușiți să vă atingeți toate obiectivele?

 Prof. J.O.P.: Inițial, proiectul meu de cercetare a fost să public articole și cărți în domeniul literaturii, însă în ultima perioadă am început să scriu și articole în domeniul politicii și al studiilor regionale românești.

Pentru a lua fondul mare și mai asigurat de la instituții de stat din Coreea, ar fi mai bine ca toate departamentele din facultatea de studii Est-Europene să propună un proiect comun, mai ales în domeniile istorie, politică sau economie etc, deoarece guvernul coreean se interesează mai mult de studii regionale din Europa de Est. Însă, în departamentul meu sunt profesori și lectori numai cu specializarea de literatură și lingvistică, spre deosebire de alte departamente care au cel puțin un specialist din domeniul de studii regionale. Așadar, acum domeniul de aplicare al cercetării mele s-a mai extins până în studii regionale românești.

De exemplu, în anul 2013, atunci când eram directorul Institutului de Studii Est-Europene, am propus un proiect „Posibilitatea Firmei Coreene de avansare în zona Mării Negre (fondul de 3 miliarde de dolari, timp de 10 ani)” la National Research Foundation of Korea. Din păcate, acest proiect n-a câștigat, deși a ajuns până în finală.

 A.S.: Ce părere aveți despre demersul nostru în legătură cu ABC Juridic? Un mesaj/sfat pentru echipa ABC Juridic?

Prof. J.O.P.: Deși nu sunt profesor de drept, totuși m-am interesat foarte mult de acest website. Însă, ar fi mai frumos dacă sunt găsite și povestirea interesantă și variată a oamenilor ca să abordeze mai ușor și oamenii de rând, ca și mine, pentru că dreptul e considerat de obicei cam rigid și dificil. Dacă acest website ar avea și un rol de spațiu de odihnă, ar fi mai bine.

Personal, vreau ca toți oamenii legați de acest website să aibă relații strânse între ei. Pentru o viață de succes, elevii preferă o universitate bună, ca și Universitățile Harvard, Stanford și Berkeley etc. Dacă un student din aceste universități a înființat Google sau Youtube, fondatorul vrea să angajeze în primul rând cunostințele sale și colegii săi cei mai apropiați din Universitate. Peste 10 ani, vor apărea unii legați cu acest website dintr-un post mare din România, de exemplu președintele unei firme, demnitari români, miniștri etc. Cred că relațiile umane sunt foarte importante pentru noi, oamenii. Și președintele unei țări poate este ales nu numai prin capacitatea lui personală, ci și prin ajutorul dat altor oameni, și anume relațiile umane.

La noi în Coreea este un proverb „Cu cât orezul e copt, capul e mai mult aplecat.” Când vă obișnuiți să vorbiți și vă comportați în mod modest, cândva oamenii din jurul dvs. vă vor căuta cunoscându-vă personalitatea și abilitățile.

Iarăși este un proverb: „Vinul și prietenii se îmbunătățesc cu vârsta.” Deci, domnul profesor Silviu Barbu este prietenul meu foarte vechi de 25 de ani. Când eram în studenție, la începutul anilor 90, făceam meditații cu el. El m-a învățat opera lui Marin Preda, Moromeții, de fapt a fost profesorul meu. Pe urmă, deși noi am uitat să ne dăm semne de viață în mod reciproc, între timp ocupându-ne de domeniul nostru al fiecăruia, totuși, anul trecut ne-am întâlnit din nou. Întâlnirea cu domnul Barbu în Romania este pentru mine o mare fericire. Confucius a spus că cele trei plăceri ale omului înțelept sunt (Gunja: 君子): 1. 學而時習之 不亦說乎? (Nu este oare o plăcere să studiezi și să practici ceea ce ai învățat?) 2. 有朋自遠方來 不亦樂乎? (Nu este oare minunat când prietenii vin în vizită de departe?) 3. 人不知而不慍 不亦君子乎? (Cineva nu se supără când nu îi este recunoscută măreția, nu este el oare un înțelept?)

Sper că și domnul Barbu are a doua plăcerea când vin în România dintr-o țară de foarte departe cum este Coreea şi am speranţa că se vor dezvolta colaborările universitare româno-coreene, inclusiv noile proiecte începute cu domnul profesor Silviu Barbu.