Contractul – parte din viața noastră de zi cu zi

Contractul reprezintă un instrument de mare necesitate în viața noastră cotidiană, fiind, conform art. 1166 din Noul Cod Civil, „acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Astfel, contractul prescrie o anumită conduită părților și le asigură că fiecare va beneficia de dreptul corelativ obligației sale.

Nimănui nu i-ar plăcea să aleagă serviciile unei companii, să plătească pentru ele și să primească doar jumătate sau chiar nimic din beneficiile aferente prețului plătit. De aceea, menirea contractului este de a învesti cu putere de lege acordul părților, determinându-le să-și execute obligațiile asumate, conform principiului forței obligatorii – pacta sunt servanda („Convențiile trebuie să fie respectate”).

O neînțelegere des întâlnită în ceea ce privește contractele este aceea că un contract este valabil doar în măsura în care este întocmit în formă scrisă, eventual și într-o formă cât mai „oficială” (contract în formă autentică). Adevărul este că acesta din urmă constituie excepția în materie de formă a contractelor, legea prevăzând expres când este necesară o anumită formă pentru încheierea valabilă a contractului.

Majoritatea contractelor din dreptul nostru sunt consensuale, în virtutea principiului consensualismului. Acestea se formează prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesară îndeplinirea unor condiții de formă. Respectarea acestora din urmă este necesară în cazul în care, din rațiuni de ordin practic, sunt prevăzute de dispoziții legale imperative (e. g. contractul de donație).

Astfel, un contract poate fi întocmit în mod valabil chiar dacă este scris pe un șervețel sau pe versoul unui bon fiscal, dar și dacă este întocmit oral, în măsura în care întrunește condițiile esențiale pentru validitatea unui contract care, conform art. 1179 alin. (1) din Noul Cod Civil, sunt:
1. capacitatea de a contracta
2. consimțământul părților
3. un obiect determinat și licit
4. o cauză licită și morală

Bineînțeles, dacă un contract a fost întocmit în formă scrisă (ad probationem), în cazul unui litigiu este mult mai ușor de probat conținutul contractului în fața instanței, și anume drepturile și obligațiile asumate de părți, fiind astfel înlăturat echivocul și asigurându-se stabilitatea raportului juridic izvorât din contract.

Chiar și așa, încheiem zilnic numeroase contracte. Un exemplu grăitor în acest sens este contractul de vânzare-cumpărare încheiat atunci când achiziționăm un bun dintr-un magazin. Un alt exemplu constă în contractul de transport încheiat între un pasager și șoferul unui autobuz, iar lista poate să continue. Cert este că ne folosim zilnic capacitatea de a contracta indiferent dacă suntem conștienți sau nu, acesta fiind doar unul dintre numeroasele raporturi juridice în care intrăm.

Verba volant, scripta manent.
(„Vorbele zboară, scrisul rămâne.”)