De la Claudiu Năsui către studenți

Mă numesc Claudiu Năsui, am absolvit facultate de finanțe în Franța și un master tot în domeniul finanțelor în Italia, după care m-am întors în România unde am simțit nevoia să-mi continui studiile și am ales să le continui cu dreptul, care mi se pare o facultate greu de făcut ca primă facultate. Faptul că era a doua pentru mine și știam cum să învăț , consider că m-a ajutat . Din păcate, n-am reușit să o termin, am făcut 3 ani în care am fost integralist, pentru că în momentul când trebuia să îl fac pe ultimul a început guvernarea Cioloș și de acolo am intrat pe drumul politic și mi-a fost foarte greu să le pot duce pe amândouă în același timp. În schimb, educația de 3 ani de drept cred că a fost una absolut esențială pentru politică și pentru ce se întâmplă în Parlament.

Tot din dorința de studiu am dobândit și o certificare financiară numită CFA (Chartered Financial Analyst). În România suntem în jur de 200 cei care deținem această certificare. Am obținut-o în timp ce lucram pentru PricewaterhouseCoopers, primul meu angajator pe partea de audit extern. Auditul extern presupune foarte multă muncă, dar învățai foarte mult și este iarăși un lucru pe care îl recomand tuturor tinerilor. La început de viață, nu o să fiți milionari după ce ați terminat facultatea. Trebuie să învățați și trebuie să aflați lucruri pe care nu le puteți afla decât pe pielea voastră. Nu există niciun substitut în lumea aceasta pentru experiența personală, de exemplu în audit extern, mergeam și vorbeam cu directorul general din întreprindere, cu președintele, vedeam și departamentul de marketing și cel de asigurări (daunele și toate lucrurile ce țin de această ramură). Deci foarte puțini oameni știu tot ce se întâmplă într-o corporație, fiecare are zona lui (juridică, contabilitate), fiecare e pe daunele, primele, vânzările proprii. Ca auditor mergeai cam prin toate departamentele sau puteai să ai acces la absolut toate, având o înțelegere foarte bună a companiei, lucru care de fapt te făcea și mult mai valoros.

La început de drum, ai energie, ai timp, e exact ceea ce trebuie să faci. Se spune că perioada de glorie e 40-50 de ani, adică 20-30 încă înveți, 30-40 te plasezi, 40-50 este apogeul și apoi începe o mică retragere. Totul este aproximativ, bineînțeles. Ulterior am lucrat în bursă, într-o companie de investiții financiare, apoi într-o bancă și mai departe am lucrat într-o companie de consultanță a unor oameni cu care am lucrat în PWC. Am început și un ONG în perioada aceea și am făcut un proiect care s-a numit OPEN BUDGET, acesta funcționând și în prezent. În urma acestuia mi s-a oferit oportunitatea să mă angajez consilier al ministrului și așa am ajuns în lumea statului.

Ce v-a determinat să alegeți o cariera în domeniul politic?

Dacă îmi zicea cineva în 2015 că o să ajung membru într-un partid politic, nu deputat, ziceam că era imposibil. Aveam impresia că era un mediu toxic, un mediu în care, în general intră oamenii care au niște interese pecuniare, materiale, meschine, de a obține niște funcții, de a obține niște contracte, de a beneficia de niște privilegii și nu mi s-a părut deloc tipul de mediu în care să vreau să-mi duc viața. Faptul că am lucrat în Ministerul Finanțelor și mi s-a părut că e o oportunitate prin care să miști lucrurile în direcția bună, adică poți să ai o influență asupra legislației astfel încât să schimbi ceva. Cred că problema nu este de oameni în România, iar sistemul este făcut de legi. Legile pot fi schimbate și aici ar trebui să acționăm.

Am reușit să schimb câteva lucruri de când am intrat în politică, dar reformele mari pe care le susțin sunt unele care au nevoie de un consens larg. O reformă fiscală mare care să ne ajute să nu mai gonim românii din România, să descertificăm ruralul, să fie munca mai bine plătită, să nu mai fie acea categorie de sărăcie în muncă. Sărăcia este analizată economic în multe feluri, sigur nicio sărăcie nu e bună, dar cea care este cel mai greu de justificat fiind sărăcia în muncă. Astfel, dacă cineva muncește 40h/săptămână și tot este sărac, atunci nu se mai poate vorbi despre vina individului respectiv, este o problemă socială deja și aici România este pe locul întâi în Europa de ani de zile. Deci ar trebui sa fie una din problemele noastre principale. România are cele mai mari impozite pe salariile mici din toată Europa, pe cel mediu fiind puțin deasupra mediei europene.

Sunteți de părere că studiile juridice ar putea fi de folos într o astfel de carieră?

Aș zice că studiile juridice te ajută în orice, în politică, cu atât mai mult, deoarece Parlamentul are un rol esențial în activitatea legislativă. Așadar ar trebui să existe o înțelegere profundă a dreptului. Aveam colegi care încurcau HG și OUG, care făceau niște greșeli juridice foarte mari și este normal să le facă având în vedere că, dacă nu studiezi un lucru, nu-l știi, iar cuvintele pe care le vei folosi vor fi diferite și acțiunile tale vor fi unele, poate greșite, deoarece nu vei avea idee ce să schimbi (de exemplu la o lege sau la un ordin de ministru) ca să ai efectul scontat. Deci, cred că, o educație juridică, e una foarte bună, pregătește foarte bine pentru absolut orice domeniu, îți deschide orizontul de cunoaștere reală a regulilor societății, indiferent de profesia pe care ai vrea să o practici (medic, inginer). Dreptul este un studiu ghidat în regulile societății în care trăim.

Care considerați că sunt atributele pe care trebuie să le dețină o persoană pentru a fi un bun politician?

Aș zice că, pentru o carieră politică, trebuie să fii un foarte bun comunicator, să poți să faci puțin show, entertainment și asta pe termen scurt. Pe termen lung, trebuie să ai niște idei, să urmărești niste principii bine definite. Cei care au mișcat lucrurile sunt cei care au crezut într-o idee și au susținut-o indiferent de situație și atunci când este combătută, în politică de exemplu dezbaterea dintre socialism și liberalism. În drept, sunt cu tona, exemplu jus naturalism versus pozitivism. Ai toate aceste atribute și cred că te vor face un bun politician, cel puțin în ochii mei și îți vor da credibilitate pe termen mai lung, pentru că ceilalți vin și pleacă.

Ce valori ar trebui să urmeze un popor în mod activ ca să asigure un climat democratic real?

Foarte grea întrebarea aceasta, deoarece eu nu cred că natura umană poate fi schimbată și nici că ar trebui să fie schimbată, iar omul nu trebuie să se adapteze la sistem cum a fost în comunism. Au fost tot felul de astfel de idei (Erou al Muncii Socialiste), precum Stahanov un erou inventat, care ar fi făcut într-o zi cât alții în 10 având o productivitate și o dedicație pentru patrie inimaginabile, în România a existat Experimentul Pitești (citiți despre el). Cred că valorile poporului, nu pot să le zic care, dar ele n-o să fie cele promovate în comunism. Economiile planificate central, niciodată n-au dus la prosperitate. Dacă ar fi o valoare pe care ar trebui s-o aibă, este libertatea, să-și prețuiască libertatea și s-o înțeleagă și în momentele în care e greu. Libertatea nu duce neapărat la fericire, dar îți dă o șansă, pe când nonlibertatea te condamnă.

V-ați gândit vreodată să rămâneți în străinătate sau, la un moment ulterior, să plecați din țară?

Având în vedere că am studiat 6 ani în afară, da, a fost un gând pregnant. Am avut oportunitatea să merg la o serie de investment banks-uri din Londra. Atunci a fost un moment de alegere dacă mă întorc în țară sau nu și am ales să mă întorc și nu regret niciun moment lucrul acesta, chiar și cu toate greutățile. Tot timpul am fost pasionat de filozofie politică, mi-am dorit să pot aduce un impact pozitiv în societate. După război străbunicii noștri au crezut în țară, în ideea asta de România și simt că e bine să rămână niște oameni care să ducă în continuare lupta aceasta cu un naționalism, un patriotism, bine înțeles. Sunt de părere că România merge din ce în ce mai bine, adică stăm mai bine decât în anii 90, stăm mai bine decât în anii 2000, suntem în UE, suntem în NATO, sunt niște lucruri care s-au întâmplat și care sunt partea plină a paharului.

Ce sfat i-ați oferi unui tânăr politician aflat la început de drum?

Îi recomand să aibă conștiința bunicilor/străbunicilor lui care au trăit aici, a unei istorii pe care România o are și a unor oameni care și-au sacrificat viața pentru a construi această societate. Foarte multă lume acționează impulsiv, văd asta mai ales la tineri. Știu deja tot, au tendința asta, gata să vrei să faci orientată către acțiune, aspect care este corect și bun și lăudabil, dar dacă ești chirurg și ai bisturiul în mână și tai aiurea, mai bine nu făceai operația, deci trebuie să știi foarte bine ce să faci sau să ai o intuiție foarte bună, altfel riști să-ți cheltui energia în zadar. Să se observe mai întâi care e dinamica, ce se întâmplă și apoi să acționeze.

Ce gânduri doriți să le transmiteți studenților români de pretutindeni?

Mă gândesc atât la cei care studiază în străinătate cât și cei care sunt deja aici, să rămână aici, să construiască aici, să ajute la schimbare, dacă sunt din afară să se gândească cum pot ajuta. Dacă în momentul în care vii după prima bătălie pierdută deziluzionat, dezamăgit și alegi să pleci, atunci poți considera ca esti învins. Adică lupta asta nu este o chestiune de glorie continuă. Viața în sine și nu doar în politică și-n antreprenoriat și într o corporație și la stat o să ai parte de dezamăgiri. Întrebare e cum treci peste asta? Perseverația este răspunsul meu! Trebuie să ai o atitudine corectă, de învingător și cred că multe lucruri în viață țin de asta în general.

Va mulțumim pentru interviul acordat!

Interviu realizat de Vlad Barbu, administrator ABC Juridic.