Decizie CCR cu privire la legea serviciilor comunitare de utilitati publice

În data de 10 iunie 2015, Curtea Constituțională a publicat decizia nr. 442 cu privire la obiecția de neconstituționalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr.51/2006.

Președintele României a sesizat Curtea cu o obiecție în legătură cu aspecte de constituționalitate extrinsecă, dar și intrinsecă, dintre care aspectul principal a fost acela al caracterului de lege organică sau ordinară, determinant cu privire la procedura de adoptare a legii modificatoare. Astfel, Președintele a susținut că normele modificate aveau caracter organic, determinând astfel necesitatea modificării tot prin norme organice.

Dispoziția criticată a fost aceea de la pct. 2 al legii de modificare:

”Prin derogare de la prevederile art.37 şi 92 din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, statutul şi actul constitutiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre şi se semnează, în numele şi pe seama acestora, de primarii unităţilor administrativ-teritoriale asociate şi/sau, după caz, de preşedinţii consiliilor judeţene, care sunt reprezentanţi ai comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor în adunările generale ale asociaţiei; primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene îşi pot delega calitatea de reprezentant în adunarea generală a asociaţiei, prin dispoziţie.”

Constatând o modificare a atribuțiilor consiliului local/județean, în sensul suprimării unora dintre acestea, Curtea s-a pronunțat în sensul considerării normelor modificate drept norme cu caracter organic, iar nu ordinar, caracter care ar obliga legiuitorul la adoptarea actului normativ cu majoritatea membrilor celor 2 camere, iar nu cu majoritatea membrilor prezenți. așa cum s-a întâmplat.

Pentru considerentele arătate, Curtea a decis să admită obiecția formulată de către Președinte și a constatat neconstituționalitatea legii modificatoare. Rămâne totuși discutabil, în lipsa unor dispoziții exprese, dacă legea menționată este neconstituțională în ansamblul ei, sau neconstituționalitatea lovește doar norma criticată.