Despre ceea ce reprezintă anularea hotărârii declarative de moarte

Încetarea capacităţii de folosinţă (aptitudinea de a avea drepturi si obligaţii) a persoanei fizice are loc la moartea acesteia, care poate fi fizic constatată sau declarată judecătoreşte.Moartea fizic constatată este aceea care se stabileşte pe baza examinării cadavrului,în timp ce moartea declarată judecătoreşte este o moarte prezumată, care se declară prin hotărârea instanţei de judecată şi se referă la persoane care au dispărut în împrejurări care fac plauzibilă ideea că dispariţia lor este rezultatul morţii. În toate situaţiile de declarare judecătorească a morţii nu a fost posibilă identificarea şi examinarea cadavrului.

Spre deosebire de vechea legislaţie, Noul Cod civil nu mai reglementează declararea judecătorească a dispariţiei. Cu toate acestea, reglementează şi el două categorii de cazuri de declarare judecătorească a morţii: cazul general şi cazurile speciale.

Cazul general are în vedere persoana care a dispărut, dar în privinţa căreia există indicii că a decedat. Nu este deci suficient ca persoana să lipsească de la domiciliu timp îndelungat, ci este necesară şi existenţa unor indicii care să facă plauzibilă încetarea sa din viaţă. Pe de altă parte, este necesar să fi trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că persoana respectivă era în viaţă. Cererea prin care se solicită declararea judecătorească a morţii poate fi formulată de orice persoană interesată.

Cazurile speciale

Primul caz special de declarare judecătorească a morţii se referă la persoana care a dispărut în împrejurări deosebite: inundaţii, cutremur, catastrofă de cale ferată ori aeriană, naufragiu, fapte de război sau alte fapte asemănătoare care fac credibilă concluzia că persoana respectivă nu le-a putut supravieţui. Chiar dacă persoana a dispărut în asemenea împrejurări, trebuie să se aştepte trecerea a 6 luni de la data dispariţiei, înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii, termen care este considerat suficient de legiuitor fie pentru ca persoana dispărută să reapară (eventual, în cadrul operaţiilor de salvare), fie pentru căutarea cadavrului său.

Al doilea caz special de declarare judecătorească a morţii are în vedere persoana care a dispărut în împrejurări care conferă un mare grad de certitudine în privinţa survenirii decesului, motiv pentru care cererea de declarare judecătorească a morţii poate fi formulată fără a se mai aştepta trecerea unei perioade de timp de la dispariţie. Chiar şi in această ipoteză va trece inevitabil o perioadă de timp de la data sesizării instanţei şi până când hotărârea judecătorească declarativă de moarte va rămâne definitivă. Se naşte astfel întrebarea care va fi statutul persoanei a cărei moarte se cere a se declara în tot acest interval de timp? Conform prevederilor art. 53 NCC, până la rămânerea definitivă a hotărârii declarative de moarte, cel dispărut este considerat a fi în viaţă. Ca urmare, niciunul din efectele pe care legea le leagă de acest eveniment nu se va produce încă.

Legiuitorul a reglementat de asemenea posibilitatea anulării hotărârii declarative de moarte în cazul în care se dovedeşte că persoana a cărei moarte a fost declarată este în viaţă. Cererea de anulare poate fi formulată, în primul rând, de cel care a fost declarat mort, cât si de către orice altă persoană interesată . Instanţa care a pronunţat şi hotărârea declarativă de moarte va soluţiona cererea. Dacă se dovedeşte că acela care a fost declarat mort trăieşte, instanţa va anula hotărârea.

Cea mai interesantă chestiune legată de anularea hotărârii declarative de moarte este reprezentată de efectele produse de aceasta. În planul dreptului civil, hotărârea de anulare produce efecte nepatrimoniale(nu se exprimă in bani) şi efecte patrimoniale(exprimate in bani).

Principalul efect nepatrimonial al acestei hotărâri constă în redobândirea aptitudinii persoanei in cauză de a avea drepturi si obligaţii.Cu toate acestea, legea prevede unele excepţii. Astfel, potrivit art. 293 alin. (2) NCC, în cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort nu ştia că acesta este in viaţă. Prima căsătorie se consideră desfăcută la data încheierii noii căsătorii.

Efectele patrimoniale vizează situaţia bunurilor celui declarat mort. Se pune problema dacă i se vor înapoia bunurile. Conform Noului Cod Civil acesta va putea cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale. Înapoierea se face în natură, dacă bunurile respective sunt deţinute de moştenitorul aparent, dacă au fost date gratuit sau au fost vândute în schimbul unui preţ unei alte persoane care nu a acţionat conform legii sau pot fi restituite  prin echivalent, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă. Spre exemplu, dacă bunul a fost vândut în schimbul unui preţ unei persoane de bună-credinţă, moştenitorul aparent va trebui să-i dea preţul pe care l-a obţinut in urma vânzării, proprietarului care a reapărut(presupusul defunct). Moştenitorul aparent este obligat să restituie bunurile proprietarului reapărut pentru că prin anularea hotărârii declarative de moarte el pierde calitatea de moştenitor. Persoana care a primit gratuit sau în schimbul unui preţ un bun de-al presupusului decedat trebuie să-l restituie, indiferent dacă a fost de bună sau de rea-credinţă. De asemenea, este obligat să restituie bunul şi cel care l-a dobândit prin vânzare-cumpărare, dacă a fost de rea-credinţă la data încheierii actului. Este de rea-credinţă cel care, la data dobândirii bunului, a ştiut ori trebuia să ştie că persoana declarată moartă este în viaţă. Buna-credinţă se prezumă, aşa că sarcina de a proba reaua-credinţă a dobânditorului îi revine celui care cere restituirea bunurilor.

Un al doilea caz de anulare a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte este reprezentat de descoperirea certificatului de deces al celui declarat mort.Certificatul de deces se întocmeşte atunci când se constată fizic decesul persoanei. Ca urmare, utilitatea hotărârii judecătoreşti, al cărei rost este de a clarifica situaţia juridică a unei persoane care a dispărut în împrejurări ce fac plauzibilă moartea, deşi cadavrul nu a fost descoperit, dispare. Remediul îl constituie anularea hotărârii declarative de moarte, care se poate dispune la cererea oricărei persoane interesate.

Bibliografie:

Flavius- Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod civil- Comentariu pe articole.

Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu- Drept civil. Persoanele.