Despre judecători şi statutul profesiei acestora

Judecătorii, alături de procurori şi de magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au calitatea de magistraţi şi fac parte din corpul magistraţilor, avand rolul de a înfăptui justiția în numele legii. Aceştia sunt obligați să respecte drepturile și libertățile persoanelor, egalitatea acestora în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, așa încât, prin activitatea lor, să asigure supremația legii. Judecătorii au calitatea de a fi independenti si datoria de a se supune legii si de a fi impartiali. Este de retinut faptul ca judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili. Acest lucru inseamna ca pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie in anumite condiţii.

Fără îndoială, una dintre cele mai complexe probleme cu care se confruntă un sistem judiciar o reprezintă modalitatea de recrutare a magistraților. Competențele în privința recrutării judecătorilor și procurorilor sunt îndeplinite de către Consiliul Superior al Magistraturii, organism ce poate fi considerat ca aparținând corpului magistraților. Recrutarea judecătorilor și a procurorilor se realizează exclusiv prin concurs. Există două modalități de recrutare a judecătorilor și procurorilor: recrutarea și formarea profesională inițială în vederea ocupării funcției de judecător sau de procuror prin absolvirea cursurilor Institutului Național al Magistraturii și recrutarea din interiorul sistemului judiciar, prin primirea în magistratură a unor persoane cu vechime în alte profesii juridice.

Privind recurtarea prin admitere urmată de formarea profesională inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii, menționăm că se au în vedere aspecte ce asigură o sferă largă de calități pe care se presupune că un magistrat trebuie să le aibă: calități morale, calități științifice de cunoaștere a dreptului, experientă, aptitudini psihologice adecvate funcției, concepții sociale și de viață compatibile cu funcția, asigurarea unei încrederi a cetățenilor în capacitățile persoanei desemnate în funcția de magistrat etc. Condițiile ce se impun pentru a lua parte la concursul de admitere sunt: cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu, persoana să fie licenţiată în drept, să nu aibă antecedente penale, cazier fiscal şi să se bucure de o bună reputaţie. In plus, trebuie să cunoască limba română și să fie aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcţiei. Concursul se organizează anual, data și locul fiind stabilite de Institutul Național al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii, iar organizarea acestuia trebuie să respecte principiile transparenței și egalității.

Concursul de admitere se desfășoară în doua etape. Prima etapa are caracter eliminatoriu și presupune verificarea cunoștiințelor juridice prin susținerea unei probe eliminatorii tip grilă la disciplinele: drept civil, drept procesual civil, drept penal, drept procesual penal, fiind declarați admiși toți cei care dintr-un total de 100 grile au răspuns corect la minim 70. Cea de-a doua etapă presupune susținerea a două probe: un test grilă constând în verificarea raționamentului logic de 100 de intrebări și un interviu. Candidatul trebuie să răspundă corect la minim 30 de întrebări din cele 100 și să susțină interviul în fața comisiei de examinare, din care fac parte un psiholog, un judecător, un procuror, un profesor universitar și un pedagog, desemnați de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.

Potrivit regulamentului de examen, nota obtinută la concurs este suma notelor de la fiecare din cele trei probe- proba eliminatorie tip grilă 75%, proba de verificare a raționamentului logic 15% și interviul 10%. Nota minimă obținută trebuie să fie 7, clasificarea candidaților urmând a se face în ordinea descrescătoare a notelor obținute. Examenul este validat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Cei ce au promovat examenul de admitere devin cursanți ai Institutului Naţional al Magistraturii, avand calitatea de auditori de justiţie. Formarea profesională a acestora are o durată de 2 ani, dupa primul an cursanții putând opta, în ordinea mediilor și in raport cu numărul posturilor, pentru funcția de judecător sau de procuror. În această perioadă, se efectuează stagii de practică în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, auditorii de justiție participă la ședinte de judecată și la activitate de urmărire penală, pentru a cunoaște în detaliu funcția pentru care optează. În plus, ei beneficiază de o indemnizație lunară corespunzătoare funcției de magistrat stagiar, iar cei doi ani în care activează ca auditori de justiție constituie vechime în magistratură.

După terminarea cursurilor în cadrul Institutului Național al Magistraturii are loc examenul de absolvire, constând în probe teoretice și practice, iar cei care îl promovează sunt numiți, potrivit legii, de regulă, în funcțiile pentru care au optat după primul an. Pentru absolvirea Institutului Național al Magistraturii este necesar să se îndeplinească cerințele: media generală de minim 7 și cel puțin nota 5 la fiecare dintre materiile de examen. Auditorii de justiție care promovează examenul de absolvire vor fi repartizați de Consiliul Superior al Magistraturii în funcțiile de judecător și procuror stagiar. Auditorii de justiţie care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o dată pentru susţinerea acestuia la următoarea sesiune organizată de Institutul Naţional al Magistraturii. În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintă, în mod nejustificat, la examen sau nu promovează examenul în a doua sesiune, el nu poate fi numit ca magistrat şi este obligat să restituie indemnizaţia şi cheltuielile de şcolarizare.

Judecătorii stagiari sunt numiți în funcție de către Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza mediei generale. Ei nu se bucură de inamovibiliate, ci doar de stabilitate în funcție. Durata stagiului este de 3 ani. În această perioadă judecătorii stagiari sunt obligați să continue formarea profesională sub coordonarea unui judecător desemnat de președintele judecătoriei la care stagiarii activează. Judecătorul coordonator întocmește un raport privind activitatea stagiarului, trimestrial, ultimul referat de evaluare individuală fiind necesar la înscrierea pentru examenul de capacitate, cuprinzând și avizul consultativ al președintelui curții de apel.

Activitatea judecătorilor stagiari este limitată, aceștia pot judeca cererile privind pensiile de întreținere, cererile privind înregistrările și rectificările în registrele de stare civilă, cererile privind popririle, investirea cu formulă executorie și luarea unor măsuri asiguratorii, litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, în cazul în care obiectul litigiilor nu depașește 10 000 lei, plângerile împotriva proceselor verbale de contravenție și de aplicare a sancțiunilor contravenționale, somația de plată, reabilitarea, constatarea intervenirii amnistiei ori grațierii, infracțiunile în legătură cu care se sesizează direct instanța judecătorească, prevăzute de art. 279 alin.(2) lit. A) C.proc.pen. După executarea stagiului, judecătorii stagiari sunt obligați să se prezinte la examenul de capacitate. Dupa validarea examenului de catre Consiliul Superior al Magistraturii, se publică în Monitorul Oficial și se afișează la sediile instanțelor lista posturilor vacante de la judecătorii. Candidații admiși au dreptul, în ordinea mediilor, de a-și alege postul în termen de 15 zile de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României.

Pot fi numiți în magistratură și avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
Privind numirea în fucție, judecătorii inamovibili, care se bucură de stabilitate, sunt numiți de către Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. În această categorie sunt incluși: judecătorii care au promovat examenul de capacitate; cei care au fost declarați admiși la concursul de admitere în magistratură, organizat pentru ocuparea posturilor de judecător la judecătorii în conditiile art. 33 alin.(1) din Legea nr. 303/204 (pentru foștii judecători și procurori sau cei care au îndeplinit alte funcții juridice determinate); judecătorii Curții Constituționale care la data numirii în această funcție ocupau posturi de judecători și solicită revenirea în aceste posturi; foștii judecători care au fost eliberați din funcție prin pensionare și solicită revenirea în aceste posturi.

Promovarea în funcţii de execuţie reprezintă recunoaşterea performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituie o componentă a carierei acestora. Aceasta are loc doar cu consimțământul lor. Promovarea magistraţilor în funcţii de execuţie se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, ţinându-se seama de vechimea în magistratură şi de activitatea profesională a magistratului, precum şi de posturile vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete. Pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie magistraţii care în ultimii 3 ani înaintea concursului au avut calificativul foarte bine, n-au săvârşit abateri disciplinare şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime.

Promovarea în funcţii de conducere la instanţele judecătoreşti şi parchete se face pe o perioadă de 5 ani, fără posibilitatea reînvestirii, de Consiliul Superior al Magistraturii, dintre magistraţii care au calificativul foarte bine în ultimii 5 ani, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională şi au o bună capacitate de organizare şi decizie. Evidenţa posturilor vacante de conducere de la instanţele judecătoreşti şi parchete este publică şi disponibilă permanent pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii. Magistraţii îşi pot depune candidaturile însoţite de un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere la instanţa ori parchetul pentru care candidează, precum şi orice alte acte considerate relevante, în termen de 30 de zile de la publicare, la Consiliul Superior al Magistraturii. Selecţia magistraţilor pentru promovarea în funcţii de conducere se face de Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza dosarelor profesionale, a criteriilor stabilite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, a informaţiilor cuprinse în baza de date prevăzută la art. 41 alin. (1), a proiectului menţionat la alin. (3) şi a unui interviu.

Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, dintre judecătorii sau procurorii care au calificativul foarte bine în ultimii 5 ani, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională şi au o vechime efectivă în magistratură sau în învăţământul juridic superior acreditat de cel puţin 15 ani. Evidenţa posturilor vacante de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este publică şi disponibilă permanent pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cazul în care o judecătorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcţiona normal din cauza absenţei temporare a unor judecători, existenţei unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, preşedintele curţii de apel, la propunerea preşedintelui respectivei instanţe din circumscripţia acelei curţi de apel, poate delega, cu acordul lor, judecători de la alte instanţe din circumscripţia menţionată. Delegarea judecătorilor curţilor de apel se dispune, cu acordul lor, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de apel.
Delegarea magistraţilor se poate face pe o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită cu acordul magistratului cel mult 60 de zile într-un an.

Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune detaşarea magistraţilor, numai cu acordul scris al acestora, la alte instanţe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice. Durata detaşării este cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. Detaşarea poate fi prelungită pentru o durată de până la 3 ani, o singură dată. Delegarea şi detaşarea nu se pot face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care magistratul are dreptul să funcţioneze potrivit legii.

Transferul magistraţilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii. La cerere, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.

Magistratul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:
– când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa;
– când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător.

Suspendarea din funcţie a magistratului se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii. În perioada suspendării din funcţie, magistratului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.
Magistraţii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri:demisie; pensionare, potrivit legii; transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii; incapacitate profesională; ca sancţiune disciplinară; condamnarea definitivă a magistratului pentru o infracţiune.

Privind drepturile judecătorilor, menționăm că aceia numiți de Președinte sunt inamovibili , acesta fiind un drept de natură constituțională, consacrat în art. 125 alin.(1) din Constituția României. În plus, ei beneficiază de dreptul de apărare a reputației, independenței și imparțialității, de dreptul la măsuri speciale de protecție, de dreptul la protecție, de dreptul la asociere în interes profesional, de dreptul la primirea de distincții, de drepturi patrimoniale ca: drepturi de natură salarială, dreptul la prima de instalare,dreptul la indemnizația compensatorie, asistență medicală gratuită, dreptul la atribuirea locuințelor de serviciu, dreptul la călătorii gratuite etc. Mai putem menționa dreptul judecătorilor la concediu, dreptul la pensie.

Obligațiile pe care le au magistrații în general și judecătorii în particular sunt de ordin profesional, menite să garanteze buna exercitare de către aceștia a funcției judiciare și de ordin social. Printre obligații se numără: rezolvarea lucrărilor în termenele stabilite și soluționarea cauzelor în termen rezonabil, obligația de a păstra secretul profesional, obligația de a păstra secretul deliberării, ținuta vestimentară adecvată, declarația de avere, declarația de interese și alte declarații, obligația de a se abține de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate, obligația de formare profesională continuă.

În ceea ce priveste incompatibilitățile și interdicțiile, menționăm că funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. Interdicțiile ce ii privesc pe magistrați urmaresc aceleași scopuri ca și incompatibilitățile, respectiv asigurarea independenței și imparțialității acestora, dar și acela al asigurării unui prestigiu justiției. Interdicții: interdicția de a desfășura activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse sau de a deține anumite calități în cadrul societăților comerciale, interdicția de a desfășura activități politice, interdicția desfățurării unor activități politice paralele, interdicția de a declara grevă sau de a se organiza sindical.

În cazul unor erori, judecătorii răspund civil, disciplinar, administrativ şi penal, în condiţiile legii. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecatorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Judecatorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

Bibliografie:

Traian Cornel Briciu, Instituţii Judiciare

Legea privind statutul magistraților nr. 303/2004