Despre mitior lex în ce privește prescripția răspunderii penale

1. În jurul definiției constituționale a conceptului de lege penală mai favorabilă – mitior lex[1], reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituția României, pare că se dezbat în jurisprudența și doctrina recentă numeroase idei, care încearcă o integrare rațională și credibilă a celor mai recente hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv decizii ale Curții Constituționale a României pe tema prescripției speciale în materie penală și întinderea efectelor sale în trecut, în conotația care derivă din decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, urmată de decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Cu privire la efectele lor există două mari orientări de interpretare[2].

2. Potrivit primei orientări, prescripția specială este „eliminată” de la data deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 cu efecte numai „către viitor”, prin raportare la data pronunțării Curții Constituționale (începând cu data de 26.04.2018). Acest înțeles se desprinde din prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție, potrivit căruia deciziile Curții Constituționale ”se aplică numai pentru viitor”, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României. În această interpretare, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 (privită individual sau, mai ales, în tandem cu decizia Curții Constituționale nr. 358/2022) se produc numai până la nivelul anului 2018, la data publicării deciziei respective a Curții Constituționale, în considerarea prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituție. Textul constituțional nu permite o interpretare extensivă, fiind o normă juridică lipsită de echivoc, expresă, clară și previzibilă. Interpretarea aceasta se desprinde cu atât mai mult din examinarea art. 147 alin. 1 (ambele teze) din legea fundamentală, care indică efectele pentru viitor ale deciziei Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unui text dintr-o lege sau o lege ca atare integral[3].

3. Cea de a doua interpretare este mai favorabilă persoanelor/inculpaților care se află în stare de judecată sau, cu atât mai mult, în cursul urmăririi penale, deoarece duce în sens retroactiv efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 până la data intrării în vigoare a ambelor coduri care reglementează în materie penală, date fiind efectele juridice combinate, evident cu centrare principală pe prescripția specială reglementată de noul cod penal, prescripție care este eliminată cu totul pe toată durata ființării noului cod penal, în acest al doilea curent de interpretare. Izvorul acestei interpretări vine din art. 11 și art. 20 din Constituție. El are, desigur, un veritabil corolar în cadrul de reglementare conferit de art. 15 alin. 2 din Constituție. Ca argumente sunt aduse și unele considerente din anumite decizii ale Curții Constituționale pe tema întinderii efectelor deciziilor Curții Constituționale și într-un sens retroactiv, adică anterior datei pronunțării deciziei respective pentru considerentul aplicării directe la speța pendinte[4].

Care interpretare este cea corecta?

4. Prevalează definiția riguroasă a noțiunii ”lex” sau spiritul interpretării rezultate din art. 20 din Constituție corelat cu art. 7 din CEDO? Unde se plasează prevederile art. 148 alin. 2 și 3 din Constituția României în acest tablou?

Este dificil de răspuns, într-un context încărcat de emoție publică, așteptări ale “actorilor” din procesele penale aflate pe rolul instanțelor de judecată și soluții de speță contradictorii (eliminarea prescripției speciale și achitare pentru intervenirea prescripției generale, respectiv soluții de condamnare reținându-se că prescripția specială nu a fost afectată și anterior anului 2018, efectele deciziei Curții Constituționale antemenționate oprindu-se la data publicării sale în Monitorul Oficial, în aprilie 2018).

Subiectul, după cum bine se cunoaște în spațiul public, cel puțin pentru comunitatea largă a juriștilor, a generat și jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene[5], și jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție, multe dintre soluțiile pronunțate fiind în contrast (cel puțin ca aparență sau în discursul unor juriști) în raport de deciziile pronunțate de Curtea Constituțională pe acest subiect[6].

Între timp s-a conturat și o preocupare atentă (firească, logică) referitoare la dimensiunea constituțională a conceptului de ”suveranitate națională/statală” prin prisma raporturilor dintre Curtea Constituțională și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dar și dintre Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Justiție a Uniunii Europene[7].

5. Probabil că sâmburele subiectului este definiția constituțională corectă a noțiunii ”lex” din sintagma doctrinară ”mitior lex”, cercetarea sferei noțiunii de „lege”, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, pentru a putea desluși ce înseamnă ”lege penală sau contravențională mai favorabilă care se aplica retroactiv”.

În logica art. 15 alin. 2 din Constituția României, numai legea se poate aplica retroactiv, iar asta se întâmplă numai dacă este mai favorabilă pe segmentele de incidență a dreptului penal (și contravențional). În materie penală, numai prin lege (privită în economia sa normativă prin prisma forței juridice a actului normativ în analiză/ipotetic incident) se poate genera un efect juridic de tipul celui reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție, adică aplicare retroactivă dacă este mai favorabil. Cu alte cuvinte, referindu-ne la forța juridică a legii, nu este se circumscrie dispozițiilor art. 15 alin. 2 numai legea în definiția sa oficială, dată de Constituție, respectiv asimilările stabilite expres de Constituție pentru alte acte normative având forța juridică a legii.

Ce înseamnă „lege” în terminologia constituțională? Art. 73 din Constituție enumeră categoriile de legi, ca act juridic al Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. 1 teza a doua din Constituție, este „unica autoritate legiuitoare a țării”. Asimilările referitoare la o forță juridică similară cu a legii găsim în cuprinsul art. 115 din Constituție, privind delegarea legislativă acordată de constituant Guvernului, anume ordonanțele guvernului (ordonanțele simple și ordonanțele de urgență). Mai există o categorie de acte normative egale ca forță juridică, prin voința constituantului, cu legea, anume Regulamentele Parlamentului, care se regăsesc în Constituție în sensul de izvor de drept de nivelul legii. Relevanța acestora pentru subiectul mitior lex este mică. Prin urmare, numai aceste categorii de acte normative enumerate de Constituție, menționate mai sus, pot fi considerate „lege” în accepțiunea art. 15 alin. 2 din Constituție, așa încât să poată fi private ca „lege penală mai favorabilă” în vreo ipoteză concretă cu efecte juridice în planul răspunderii penale și, implicit, în cadrul unui proces penal.

Din economia Titlului V, art. 142-147 din Constituție, se desprinde foarte clar concluzia că această autoritate publică cu atribuții jurisdicționale speciale numai în materie de verificare a constituționalității (”garantul supremației Constituției”), anume Curtea Constituțională, nu face parte din Puterea Legislativă și nici nu poate fi legiuitor delegat. Așadar, Curtea Constituțională nu este legiuitor în sens formal, în sens constituțional. Nici măcar prin deciziile sale de constatare a neconstituționalității, instanța constituțională nu devine legiuitor. Numai în doctrină se afirmă în mod frecvent în sensul că ar fi legiuitor negativ Curtea Constituțională atunci când constată neconstituționalitatea unei legi sau text dintr-o lege. Dar această exprimare este doar o metaforă, întrucât deciziile Curții Constituționale au rolul de a determina suspendarea de drept a efectelor textului de lege declarat neconstituțional – după cum prevede expres art. 147 alin. 1 din Constituție, norma constituțională folosind o terminologie distinctă față de cea de abrogare, anume ”încetează efectele juridice” ale legii declarate neconstituționale, după împlinirea unui termen de 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial. Această ipoteză normativă nu transformă în niciun caz Curtea Constituțională în legiuitor, egal al Parlamentului în privința legiferării, nici măcar în sens abrogator. Este doar o aparență că deciziile Curții Constituționale pot avea efect abrogator, de unde și confuzia ce conduce la aplicabilitatea principiului mitior lex în această ipoteză.

Potrivit acestei orientări de interpretare, decizia Curții Constituționale care declară un text de lege ca fiind neconstituțional nu poate să retroactiveze ea însăși, întrucât decizia, actul de finalizare a jurisdicției constituționale, nu îndeplinește condițiile constituționale necesare pentru a intra în logica de aplicare a art. 15 alin. 2 din Constituție privind mitior lex. Adică o decizie a Curții Constituționale nu este lege în sensul constituțional și, în orice caz, legea trebuie să fie previzibilă[8]. Suspendarea textului de lege declarat neconstituțional, apoi încetarea efectelor sale juridice reprezintă o consecință expresă a deciziei Curții Constituționale, însă decizia nu generează abrogarea propriu-zisă a textului. Abrogarea rămâne exclusiv atribuția legiuitorului sau a legiuitorului delegat (art. 73, respectiv art. 115 din Constituție). De altfel, această întreagă operațiune juridică de rang constituțional este reglementată foarte precis și explicit, dincolo de orice echivoc, în art. 147 alin. 1 din Constituție. Textul de lege poate fi abrogat numai de Parlament sau, prin excepție, numai în logica și în marja art. 115 din Constituție, abrogarea se poate face și prin delegarea legislativă a Guvernului, manifestată prin ordonanță simplă sau ordonanță de urgență.

6. În favoarea opiniei contrare, care consideră că efectele declarării neconstituționale în anul 2018 a prevederilor din Codul penal privind prescripția specială se aplică retroactiv până la momentul intrării în vigoare a noului Cod penal (anul 2014), pe care o observăm în jurisprudența unor instanțe, inclusive la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o decizie de interpretare pentru unificarea practicii (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, decizia nr. 67 din 22 octombrie 2022), sunt în principal prevederile art. 11 și art. 20 din Constituție referitoare la regulile de interferență dintre dreptul intern și dreptul supranațional, în special în materia drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 20 alin. 1 din Constituție prevede că ”dispozițiile constituționale naționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie să fie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală, pactele și celelalte tratate la care România este parte”, iar dacă există neconcordanțe între dreptul intern și dreptul supranațional, se aplică în mod prioritar acele reglementări, fie ele interne sau internaționale, care conțin dispoziții mai favorabile. Iar prin alin. 2 din acealași articol se consacră astfel prevalența raționamentelor care așează în prim plan drepturile și libertățile fundamentale ale omului, asigurând o preeminența acestora față de alte valori protejate de legea fundamentală și, implicit, consacrate de reglementările regionale ori internaționale la care România este parte. Rezultă că, în logica aceasta, creionată de art. 20 alin. 2 din Constituție, trebuie interpretate și dispozițiile privind interferența dintre dreptul european și dreptul național, a cărui reglementare principială o regăsim în art. 148 din legea fundamentală. Subiectul beneficiază de o dezbatere largă în doctrină și în jurisprudența ultimilor ani. În spațiul european este departe de a fi tranșat în mod unitar în doctrină, dar mai ales greu de armonizat în practica judiciară și în cea instituțională[9].

Această opinie este consecventă cu tiparul general de aplicare a normelor privind drepturile omului, în sensul că trebuie acordată o anumită prevalență drepturilor omului. S-a susținut că marja de interpretare favorabilă drepturilor și libertăților fundamentale ale omului trebuie să fie prioritară, întrucât acesta este un principiu universal în materia drepturilor omului, precum și că interpretarea legii penale nu se poate realiza în defavoarea persoanei acuzate[10]. De asemenea, dintr-o interpretare conjugată a art. 11 și art. 20 din Constituție se desprinde aceeași concluzie. Acest punct de vedere se distanțează de raționamentul expus mai sus privind întinderea și aplicabilitatea mitior lex din art. 15 alin. 2 din Constituție. Pe de altă parte, însăși Curtea Constituțională[11] a precizat că “instanțele judecătorești nu pot înlătura efectele deciziei Curții Constituționale expres indicate în corpul acesteia”. Această orientare pare să conducă la ideea că prima opinie la care ne-am referit mai sus, la pct. 5, deși argumentată cu norme constituționale exprese, totuși nu este însușită majoritar în jurisprudența recentă a instanțelor judecătorești. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat[12], că “instanțele judecătorești nu trebuie să interpreteze efectul deciziei, ci să aplice acea decizie într-un mod conform considerentelor sale”. Majoritatea instanțelor judecătorești au procedat în linia acestei interpretări[13].

Pe de altă parte, aplicarea deciziilor Curții Constituționale nu vizează aplicarea acestor decizii ca și cum ar fi legi, ci “aplicarea” textului de lege critica de Curtea Constituțională se referă la aplicarea legii însăși, însă în forma ei conformă cu Constituția, adică, în speță, aplicarea art. 155 Cod penal, fără partea care reglementa cauzele de întrerupere. Cu alte cuvinte, declararea ca fiind neconstituțional a unui text de lege nu constituie per se o lege nouă, care ar produce efecte numai pentru viitor, deoarece dispoziția legală distrusă de Curtea Constituțională – ca fiind contrară Constituției – are ca efect inexistența acelui text de lege, ca și cum nu a existat[14], deși limitele art. 147 alin. 4 din Constituție sunt restrictive, prevăzând că soluțiile Curții Constituționale se aplică numai pentru viitor.

Concluzii Andrei Săvescu

7. În concluzie, maniera procedurală de aplicare a unei concluzii favorabile principiului efectivității drepturilor și libertăților fundamentale este contrară, în ce privește efectele, principiului respectării normelor constituționale în ierarhia lor (inclusiv trebuie corect interpretat și aplicat în plan intern dreptul european[15], în marja art. 148 alin. 2 și 3 din Constituție), punându-se totodată și problema aplicabilității art. 7 din CEDO. Dreptul este viu[16].

Concluzii Silviu Gabriel Barbu

8. Interpretarea în sens favorabil a aplicării principiului efectivității drepturilor și libertăților fundamentale pare să prevaleze, dar rămân în discuție semne importante de întrebare la care doctrina și jurisprudența trebuie să răspundă echilibrat, luând în considerare atât principiul supremației Constituției, cât și acela al aplicării dreptului european în lumina dispozițiilor art. 148 din Constituție, precum și corolarul incidenței art. 7 par. 1 teza a doua din CEDO (”…nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii”). O interpretare restrictivă și doar secvențială a întregului tablou juridic are riscul de a fi reducționistă, unilaterală, incompletă, adică incorectă și neriguroasă juridic.

9. Față de prevederea tranșantă din art. 147 alin. 4 din Constituție – ”numai pentru viitor” – în cumpănă/contrast cu efectele deciziei Curții Constituționale de ”încetare a efectelor juridice ale legii neconstituționale” și prin aducere în ecuația interpretativă a prevederilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii, se identifică un efect discriminator al ”efectelor numai pentru viitor” în detrimentul celor care se aflau în proceduri judiciare (alta decât cea pendinte) pentru ipoteze anterioare datei publicării deciziei Curții Constituționale (spre exemplu în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018). Acest efect discriminator readuce în discuție vrând-nevrând semnificația și limitele aplicării art. 20 alin. 2 din Constituție și mai ales art. 7 par.1 teza a doua din CEDO.

10. Credem că doctrina juridică și mai ales jurisprudența marilor jurisdicții – Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană de Justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție (ordinea este pur aleatorie) – au rolul esențial creator și clarificator în această privință atât de delicată, asumarea acestora trebuie să fie curajoasă și echilibrată totodată, aptă să așeze aplicarea legii pe linia normalității. În același timp, legiuitorul trebuie să intervină pentru a elimina urgent orice fel de neclarități, pentru a ”curăța” legile de imperfecțiune, de echivoc și de ”veninul de neconstituționalitate și neconvenționalitate” semnalat prin jurisprudență de marile jurisdicții menționate mai sus.

11. Dreptul este viu, iar mutațiile sale de la o etapă istorică la alta și în interiorul acestor momente din cursul istoriei sunt firești. Totuși, dreptul și instituțiile care se ocupă cu interpretarea și aplicarea acestuia trebuie să servească în egală măsură atât protecției individului, cât și bunului mers al societății, atât interesului personal al indivizilor, cât și interesului public, într-o armonie cât mai echilibrată, mai sănătoasă între aceste categorii de valori.

[1] Pentru explicații și dezvoltări privind legea penală mai favorabilă a se vedea și Mihai Adrian Hotca, Regula mitior lex în lumina noului Cod penal. UPDATE: CSM propune completarea LPACP sub aspectul regulii aplicării legii penale mai favorabile. UPDATE: Intrarea în vigoare a pachetului reformei penale, JURIDICE.ro, 1 februarie 2014, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[2] Această problematică a stârnit nu doar controverse în doctrină și în practica judecătorească, ci și luări de poziție publice înflăcărate. A se vedea, de exemplu, Costică Ciocan, Sfaturile unui diavol bătrân: Români în ţara celor fără Justiţie. Cu afecțiune, unchiul tău, Sfredelin, JURIDICE.ro, 25 octombrie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Pentru clarificări și istoricul controversei, a se vedea și Vlad Neagoe, Decizia nr. 358/2018 a Curţii Constituţionale privind conflictul juridic de natură constituţională dintre Ministrul Justiţiei şi Preşedintele ţării – limitele interpretării art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, JURIDICE.ro, 3 octombrie 2018, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Pentru implicații, a se vedea și Ion Gabriel Enache, Instituția prescripției răspunderii penale, în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, JURIDICE.ro, 30 octombrie 2018, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[3] Pentru dezvoltări privind efectele deciziilor Curții Constituționale în materie penală a se vedea și Silviu-Gabriel Barbu, Vasile Coman, Supremația Constituției, principiul legalității și incidența acestora asupra izvoarelor dreptului penal și procesual penal, JURIDICE.ro, 3 decembrie 2018, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[4] Pentru dezvoltări a se vedea Oana Lup, Efectele deciziilor Curţii Constituţionale în cauzele pendinte. Analiză jurisprudenţială, JURIDICE.ro, 22 mai 2019, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Răzvan Doseanu, Cosmin Buta, Despre examenul de corigență al autorității legiuitoare în materia dreptului constituțional. Subiect extras: întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, JURIDICE.ro, 30 mai 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Marius Peter, Aplicarea prevederilor art. 5 Cod penal în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, JURIDICE.ro, 4 iulie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Virgil Boglea, Și totuși… prescripția, JURIDICE.ro, 31 martie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Elena Radu, CJUE și prescripția din dreptul penal român – în urma deciziilor prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolul privitor la prescripția specială, rămânând aplicabile numai normele referitoare la prescripția generală, JURIDICE.ro, 30 iunie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[5] A se vedea CJUE. C-107/23 PPU | Lin. Combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene: normele naționale privind prescripția în materie penală trebuie să permită o prevenire și o reprimare efective. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului de judecată, JURIDICE.ro, 24 iulie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Octavian Popescu, Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023. Teaser pentru un recurs la viitor, JURIDICE.ro, 8 august 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Emanuel Drăgan, A căzut zidul CCR-ului și al ÎCCJ-ului! Supremația dreptului Uniunii Europene sau mână liberă pentru inechitate?, JURIDICE.ro, 26 iulie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Teodor Tașcă, Ce se întâmplă după recenta decizie CJUE privind aplicarea instituției prescripției penale?, JURIDICE.ro, 27 iulie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Vasile Țurcan, Decizia CJUE privind prescripția: între mit și realitate, JURIDICE.ro, 28 iulie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Andreea Sorina Blendea, Georgian Toader, Efectele și impactul Hotărârii CJUE C-107/23 PPU | Lin, JURIDICE.ro, 31 iulie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Ioan Leș, Observații sumare asupra deciziei C-107/23 din 24 iulie 2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, JURIDICE.ro, 1 august 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Cătălin Oncescu, Despre Decizia C-107/23 din 24 iulie 2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 8 august 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Versavia Brutaru, Raul Alexandru Nestor, Prescripția răspunderii penale în dreptul național prin prisma Deciziei CJUE C-107/23PPU / Lin din 24 iulie 2023, JURIDICE.ro, 29 august 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Mihai Adrian Hotca, Ce incidență are, în realitate, hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-107/23 PPU | Li, JURIDICE.ro, 11 decembrie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[6] A se vedea și Liviu Iordache, Din nou despre argumentele care determină revirimentul jurisprudenţial în materia prescripţiei, JURIDICE.ro, 6 septembrie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Manuela Gornoviceanu, O clarificare necesară. Dreptul Uniunii Europene nu doar că nu impune, dar nici măcar nu permite înlăturarea de la aplicare a recentelor decizii CCR în materia prescripției, JURIDICE.ro, 15 iunie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Chestiunea prescripției răspunderii penale are implicații largi. Pentru un exemplu, a se vedea Nicoleta Georgeta Constantinescu, Cornel Preda, Alte probleme privitoare la prescripție – excepția prescripției răspunderii penale în cameră preliminară, JURIDICE.ro, 17 ianuarie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[7] Pentru dezvoltări a se vedea și Vlad Neagoe, Hotărârea preliminară a Curţii de Justiţie privind prescripţia răspunderii penale – Decalogul chestiunilor controversate, JURIDICE.ro, 13 noiembrie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și Manuela Gornoviceanu, Judecător național sau judecător european? O chestiune complicată ce trebuie la rândul ei judecată, JURIDIE.ro, 6 februarie 2024, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Chestiunea suscită încă discuții, a se vedea CJUE. C-75/23 – Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. Ordonanță privind prescripția răspunderii penale. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, președintă de cameră, JURIDICE.ro, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. A se vedea și CJUE. C-131/23 – UAT Judeţul Braşov. Ordonanță privind prescripția răspunderii penale. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, președintă de cameră, JURIDICE.ro, 19 februarie 2024, disponibil aici. Trebuie menționat aici că intervenția Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia prescripției răspunderii penale a fost contestată, ca mecanism juridic. Pentru dezvoltări a se vedea Dan Lupașcu, Dominic Pop, Considerații privitoare la (in)admisibilitatea cererilor de sesizare a CJUE în vederea pronunțării cu titlu preliminar asupra interpretării unor dispoziții comunitare în legătură cu prescripția răspunderii penale, precum și a cererilor de suspendare a judecății întemeiate pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1¹ Cod procedură civilă, JURIDICE.ro, 12 aprilie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. În același sens, a se vedea și Andreea Coman, Curtea de Apel Oradea. Primatul identității constituționale naționale și compatibilitatea DCC nr. 297/2018 și nr. 358/2022 cu legislația europeană, JURIDICE.ro, 16 decembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[8] Pentru dezvoltări a se vedea Olivia-Adriana Argintaru, Cerința previzibilității legii, în lumina jurisprudenţei constituţionale privind accesul la Justiţie, ABCJURIDIC.ro, 7 februarie 2024, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[9] A se vedea, pentru o analiză monografică, Andrei-Răzvan Lupu, Constituția și dreptul Uniunii Europene. Norme, doctrină, jurisprudență, Ed. C.H. Beck, București, 2022
[10] A se vedea Cătălin Oncescu, Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale [art. 155 alin. (1) Cod penal]. Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, lex tertia și interpretarea prin analogie în defavoarea persoanei acuzate, JURIDICE.ro, 4 martie 2021, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[11] A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007, dar și Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2015, și Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016.
[12] A se vedea decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nr. 1 din 8 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 16 aprilie 2018.
[13] A se vedea, de exemplu, Renata Dumitraș, Curtea de Apel București. Încetarea procesului penal pentru inexistența oricărui act de întrerupere a termenului prescripției generale a răspunderii penale, JURIDICE.ro, 30 iunie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
Renata Dumitraș, Judecătoria Gura Humorului. Lipsa unei cauze de întrerupere a cursului prescripției – lege penală mai favorabilă, JURIDICE.ro, 8 iulie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Sectorului 5 București. Conducere a unui vehicul fără permis. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 14 noiembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Târgu Jiu. Amenințare. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 11 noiembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Sectorului 3 București. Furt calificat, tâlhărie calificată. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 7 noiembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Reșița. Conducere a unui vehicul fără permis. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 4 noiembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Sectorului 2 București. Vătămare corporală din culpă. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 31 octombrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Sectorului 1 București. Lovire sau alte violențe. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 24 octombrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Sectorului 2 București. Conducere a unui vehicul fără permis. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 21 octombrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Constanța. Mărturie mincinoasă. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 14 octombrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Sectorului 1 București. Furt. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 12 octombrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Judecătoria Reghin. Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 28 septembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Iași. Conducerea unui vehicul fără permis de conducere. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 26 septembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Suceava. Tombolă fără licență sau autorizație. Prescripția răspunderii penale. Rejudecare latură civilă, JURIDICE.ro, 23 septembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Cluj. Lovire, amenințare și violare de domiciliu. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 14 septembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Ploiești. Conducerea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 9 septembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel București. Infracțiuni la regimul vamal. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 7 septembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Cluj. Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 2 septembrie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Craiova. Constituirea unui grup infracţional organizat. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 31 august 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Bacău. Înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 26 august 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Cluj. Lovire și alte violențe. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 24 august 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Bacău. Evaziune fiscală. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 19 august 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel București. Conducerea unui vechicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 17 august 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel București. Lovire sau alte violențe. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 15 august 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Craiova. Fals intelectual. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 12 august 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel București. Delapidare. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 14 iulie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Andreea Coman, Curtea de Apel Timișoara. Exercitarea fără drept a unei profesii. Prescripția răspunderii penale, JURIDICE.ro, 5 iulie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024.
[14] Pentru dezvoltări a se vedea Mihai Adrian Hotca, De lege lata, există cauze de întrerupere a termenului prescripției răspunderii penale?, JURIDICE.ro, 6 decembrie 2018, disponibil aici. Ultima actualizare: 11 februarie 2024.
[15] Pentru considerații în acest sens a se vedea Luiza Moisescu, Prescripția răspunderii penale în lumina deciziilor CCR și CJUE. Scurte considerații, JURIDICE.ro, 28 august 2023, disponibil aici. Ultima consultare:  11 februarie 2024.
[16] Pentru dezvoltări a se vedea Marin Voicu, Unele considerații privind aplicarea doctrinei “DREPTULUI VIU” în jurisprudența Curții Constituționale a României, JURIDICE.ro, 31 octombrie 2018, disponibil aici. Ultima consultare: 11 februarie 2024. Pentru dezvoltări și explicații referitoare la aplicarea în timp a deciziilor Curții Constituționale, precum și pentru observarea unor elemente de drept comparat, a se vedea Marieta Safta, Mihaela Mazilu-Babel, Efectele în timp ale deciziilor curților constituționale, JURIDICE.ro, 18 septembrie 2018, disponibil aici. Ultima consultare:  11 februarie 2024.

Conf. univ. dr. Silviu-Gabriel Barbu