Despre profesia de avocat

Încă din cele mai vechi timpuri, profesia de avocat a fost una înnobilatoare. Avocații erau încadrați în categoria intelectualilor, iar munca pe care ei o depuneau era privită cu admirație de toți ceilalți locuitori.

Se spune că primii avocați au fost oratorii din Grecia Antică. Iniţial, reprezentarea juridică nu a fost admisă, însă, ulterior, cei judecați puteau solicita ajutorul unui prieten, fără însă a plăti serviciile acestora.

În Roma Antică, specialiştii în drept s-au delimitat de oratori, ei fiind cunoscuți sub denumirea de jurisconsulți. Jurisconsulții erau oameni bogați pentru care implicarea în drept reprezenta un hobby intelectual, nu o activitate de bază din care să trăiască. Ei ofereau opinii juridice pe probleme de drept celor cărora le solicitau astfel de servicii.

În prezent, în România, statutul avocaților este reglementat de legea 51/1995. În art. 1 alin.(1), aceasta prevede că „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcționare autonome, în condițiile prezentei legi şi ale statutului profesiei”. Această profesie nu poate fi exercitată de oricine, ci numai de membrii Uniunii Naționale a Barourilor din România. Admiterea în profesie se obține numai pe baza unui examen organizat de U.N.B.R.

Art. 27 din legea 51/1995 reglementează limitativ modurile de încetare a calității de avocat, astfel:

„Calitatea de avocat încetează:

a) prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei;

b) prin deces;

c) dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară

d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.”

În activitatea sa, avocatul „promovează şi apără drepturile, libertățile şi îndatoririle legitime ale omului”. El are dreptul să asiste persoanele fizice şi juridice în fața instanțelor judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicție. În exercitarea profesiei sale, avocatul este protejat de lege. Prin urmare, el nu poate fi acuzat de complicitate sau tăinuirea secretului.

În exercitarea profesiei sale, avocatul are obligația de a depune toate diligențele necesare pentru reprezentarea eficientă a clientului său. El este dator să studieze cauzele ce i-au fost atribuite, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată, să pledeze cu demnitate față de judecători şi de celelalte părți din proces.

Conform art. 50 din aceeaşi lege, „baroul este constituit din toți avocații dintr-un județ sau din municipiul Bucureşti”. De asemenea, Baroul are patrimoniu şi buget propriu, la care fiecare avocat contribuie cu un anumit procent, stabilit de consiliul Baroului.

Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi, pentru nerespectarea deciziilor adoptate de organele de conducere ale Baroului, precum şi pentru fapte care contravin profesiei de avocat. În cadrul fiecărui barou se organizează o comisie de disciplină care judecă abaterile disciplinare săvârşite de avocații respectivului barou. În art. 89 sunt reglementate sancțiunile disciplinare aplicabile avocatului, acestea fiind:

a) mustrarea;

b) avertismentul;

c) amenda de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului;

d) interdicția de a exercita profesia pe o perioadă de la o luna la un an;

e) excluderea din profesie.


Bibliografie:

Legea nr. 51/1995

 

 

Mirea Cristian

Mirea Cristian-Marian este student în anul III la Facultatea de Drept a Universității din București și membru al Asociației Studenților în Drept.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!