DREPTUL DE VOT, REFERENDUMUL, DEMOCRAȚIA ȘI STATUL DE DREPT, AȘA CUM SUNT PREVĂZUTE DE DISPOZIȚIILE COMISIEI DE LA VENEȚIA

Dreptul de vot este un drept politic care aparține cetățenilor și este utilizat de către aceștia în scopul participării la guvernare. Prin intermediul acestui drept li se oferă posibilitatea cetățenilor de a se pronunța asupra unor chestiuni de ordin politic, care pot varia de la desemnarea unor autorități publice până la pronunțarea în cadrul unui referendum. Importanța acestui drept în vederea exercitării suveranității poporului, așa cum este prevăzută în articolul 2 alineatul 1 din Constituția României, a făcut necesară reglementarea acestuia în articolul 36 al aceleiași legi. Totodată, despre dreptul de vot se aduc precizări și în acte de importanță internațională, cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional cu privire la drepturi civile și politice, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, Comisia de la Veneția etc.

            Așa cum am precizat anterior, dreptul de vot este exercitat și pentru pronunțarea în cadrul unui referendum, Comisia de la Veneția oferind câteva idei directoare în această materie a consultării poporului prin organizarea unui referendum. De aceea, în cadrul acestei secțiuni, vom avea în vedere strict constatările pe care Comisia le face în ceea ce privește dreptul de vot.

            Prin urmare, în conținutul Codului de bune practici în materie de referendum, Comisia de la Veneția statuează caracterele votului și importanța respectării lor, astfel se afirmă că trebuie recunoscut un drept de vot universal, încât toți cetățenii să își poată exprima opinia. Caracterul de universalitate poate suferi limitări care țin de vârstă, cetățenie, rezidență, pierderea dreptului de vot, însă, în fiecare dintre aceste cazuri, este necesară întrunirea mai multor condiții cumulative, printre care putem enumera, cu titlu exemplificativ, reglementarea acestora de către lege și existența unei justificări clare pentru respectiva limitare.

            Pe de-o parte, se asigură dreptul cetățenilor la vot prin faptul că este imperioasă existența unei proceduri de natură administrativă sau judiciară care, în cazul în care un alegător nu este prezent pe listele întocmite pentru referendum, să permită înscrierea acestuia în cadrul listei de votanți. De asemenea, Comisia sugerează întocmirea unei liste suplimentare unde să fie înscrise persoanele care și-au schimbat domiciliul sau au împlinit vârsta votării după întocmirea listelor.

            Pe de altă parte, se asigură cetățenilor dreptul la un vot unic sau, în cazul în care se pune problema votului alternativ, la un număr egal de voturi. De altfel, votul trebuie să fie secret, întrucât el reprezintă nu numai un drept, dar și o obligație a alegătorului, care, în cazul coruperii unui vot, trebuie sancționat cu nulitatea acestuia. Prin urmare, votul este unul individual care trebuie să reflecte clar unica voință neviciată a alegătorului. De asemenea, este protejată identitatea cetățeanului, lista cu cei care și-au exercitat dreptul la vot nefiind dată publicității.

            Caracterele votului sunt analizate și în cadrul unui alt document emis de către Comisia de la Veneția, și anume Codul bunelor practici în materie electorală, unde sunt reluate informațiile prezentate anterior.

            Putem concluziona, spunând că dreptul la vot este o prerogativă aparținând cetățenilor care se bucură de o reglementare constituțională și legală pe plan internațional, consacrându-se anumite trăsături ale votului care au rolul de a asigura corectitudinea și claritatea procesului de participare la guvernarea statului.

II. Referendumul

Odată cu extinderea democraţiei pe continentul european, atât alegerile pluraliste, cât şi recurgerea la referendum au devenit tot mai frecvente, motiv pentru care Adunarea parlamentara a cooperat cu Comisia de la Veneția pentru elaborarea unor recomandari cu privire la referendum.

1.Votul universal:

• implică în principiu ca toţi oamenii să aibă drept de vot, dar are in vedere si anumite conditii precum vârsta, cetățenia, rezidența și pierderea dreptului la vot;
• Pentru a fi fiabile, listele electorale trebuie sa fie actualizate in mod permanent, sa fie publice, sa permita printr-o procedura administrativa sau judiciara inscrierea cetateanului care nu se află pe lista si rectificarea mentiunilor gresite;

2.Votul egal

• Fiecare alegator dispune de acelasi numar de voturi
• Trebuie asigurata egalitatea de sanse intre partizanii si adversarii propunerii supuse la vot prin neutralitatea administratiei publice, echilibrarea in emisiunile radio si ale teeviziunii publice care dezbat subiectul, prin egalitatea subventiilor publice si celorlalte forme de sprijin si prin prevederea unui minim de acces la mediile audiovizuale private pentru participanţii la referendum
• adoptarea de reguli speciale pentru minorităţile naţionale nu contravine drepturilor egale de vot.

3.Votul liber

• Autorităţile administraţiei publice trebuie să îşi respecte obligaţia de neutralitate fara sa influenţeze rezultatul scrutinului printr-o campanie excesivă şi unilaterală.Problema supusă votului trebuie să fie clară, fara sa induca in eroare si fara sa sugereze vreun raspuns. Autorităţile trebuie să furnizeze o informare obiectivă. Informaţiile trebuie să fie accesibile în toate limbile oficiale şi în limbile minorităţilor naţionale.
• Procedura de votare este supusa anumitor conditii precum:

– procedura de votare trebuie să poată fi uşor înţeleasă de cetăţeni

– procedura de votare trebuie să poată fi uşor înţeleasă de cetăţeni sau prin alte modalitati precum votul prin corespondenta, votul electronic, utilizarea urnei mobile sau votul prin procura, la randul lor supuse unor conditii pentru asigurarea corectitudinii.

– buletinele de vot nu trebuie manipulate ori marcate în vreun fel de către membrii biroului secţiei de votare;

– buletinele de vot neutilizate sau anulate nu trebuie scoase din incinta secţiei de votare;

– birourile secţiilor de votare trebuie să includă reprezentanţi ai mai multor partide

– militarii trebuie să voteze la locul de reşedinţă, ori de câte ori acest lucru este posibil.

– numărarea voturilor trebuie să aibă loc de preferinţă în secţiile de votare si sa fie transparenta

– comunicarea rezultatelor la nivelul superior trebuie să se facă în mod transparent;

4.Votul secret

• Secretul votului reprezinta un drept si o obligatie pentru alegatori, votul este individual, lista persoanelor care au exercitat votul nu trebuie facuta publica, iar orice violare a secretului votului este sanctionata.

Condiții de implementare a principiilor

1.Respectarea drepturilor fundamentale: referendumurile democratice nu sunt posibile decât în condiţiile respectării drepturilor omului, iar restrângerea acestor libertăţi trebuie să aibă o bază legală, să fie în interesul public şi să respecte principiul proporţionalităţii.

2.Nivelul normativ şi stabilitatea legislaţiei în materie de referendum: regulile în materie referendară trebuie să aibă cel puţin rang de lege, nu trebuie să poată fi modificate cel puţin un an înainte de referendum, sau trebuie reglementate de Constituţie ori la un nivel superior legii ordinare.

3.Garantii procedurale

• Organizarea referendumului se face de catre un organ impartial. Comisia centrala trebuie sa aiba character permanent si membrii acesteia  să poată fi revocaţi de către organul care i-a desemnat, primind si o pregatire standard
  • Observarea referendumului include atat ziua votarii, cat si intreaga campanie electorala, perioada de înregistrare a alegătorilor şi perioada de strângere a semnăturilor. Observatorii trebuie să se poată deplasa oriunde se desfăşoară operaţiuni în legătură cu referendumul. Observarea trebuie să vizeze respectarea obligaţiei de neutralitate de către autorităţile publice.
  •  Existenţa unui sistem de recurs efectiv: procedura trebuie sa fie simpla, lipsita de formalism si reglementata in mod clar in lege. Organul de soluţionare a contestaţiilor trebuie să aibă competenţa de a anula referendumul. Anularea se poate face in raport cu votul per ansamblu sau doar la nivel de sectie de votare sau circumscripţie electorală.
  • Finanțarea trebuie să se aplice atât în privinţa finanţării din fonduri publice, cât şi din resurse private, insa e interzisă utilizarea fondurilor publice de către autorităţi în scopuri de campanie.

Reguli specifice

1. Preeminenta dreptului: presupune respectarea ordinii juridice în ansamblu, cu deosebire a regulilor procedurale. Un referendum nu poate fi organizat dacă nu este prevăzut de Constituţie sau de o lege conformă Constituţiei.

2. Validitatea în sens formal a textelor supuse referendumului: presupune respectarea unitatii de forma, de continut si unitatii ierarhice.

3. Validitatea în sens material a textelor supuse referendumului prin respectarea ansamblului legislaţiei de rang superior

4. Existenta unor reguli speciale aplicabile în cazul unui referendum organizat la cererea unui segment al electoratului şi în baza iniţiativelor populare.

5. Paralelismul de proceduri şi norme care guvernează referendumul in cazul unui referendum decizional, organizat la cererea unui segment din electorat, m la cererea altei autorităţi publice decât Parlamentul.

6. Avizul Parlamentului, atunci când se supune la vot un text la cererea unui segment din electorat sau a unei autorităţi publice, alta decât Parlamentul.

7. Nu se recomandă un cvorum de participare, întrucât îi asimilează pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ si nici un cvorum de aprobare întrucât riscă să creeze o situaţie politică dificilă în cazul in care proiectul este adoptat cu o majoritate simplă, inferioară însă cvorumului necesar.

8. Efectele referendumului, decizional sau consultativ, trebuie să fie precizate expres în Constituţie sau prin lege. Este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu sau altor propuneri formulate generic să aibă caracter consultativ.

III. Statul de drept

În ceea ce privește statul de drept, Comisia de la Veneția a exprimat un punct de vedere potrivit căruia controlul jurisdicțional al actelor Parlamentului este o componentă esențială a statului de drept, iar lipsa acestui control jurisdicțional echivalează cu o transformare a majorității parlamentare în judecător al propriilor acte, iar minoritatea parlamentară nu are cui să solicite ajutor în cazul în care normele constituționale sunt încălcate,

În acest sens, Curtea Constituțională a României a evidențiat faptul că punctul de vedere al Comisiei de la Veneția justifică importanța atribuției privind controlul hotărârilor Parlamentului (ale Plenului și ale Camerelor), acordată prin lege Curții Constituționale pe baza textul art.146 lit.l) din Constituție.

Curtea Constituțională a subliniat că instituirea acestei atribuții reprezintă expresia diversificării și consolidării competenței Curții Constituționale și un câștig în eforturile de realizare a unui stat de drept și democratic.

Atât opinia Comisiei de la Veneția, cât și argumentele Curții Constituționale în favoarea controlului constituționalității hotărârilor Parlamentului (ale Plenului Camerelor reunite, cât și ale Camerelor privite individual) ilustrează deci expresia exigențelor statului de drept și o garanție a drepturilor și libertăților fundamentale.

IV. Democrația

Democraţie (gr. demos „popor“ şi kratos „putere“), formă de guvernământ organizată pe temeiul principiului potrivit căruia puterea aparţine poporului.

            Deopotrivă cu drepturile omului şi preeminența dreptului, democraţia constituie unul din cei trei piloni ai patrimoniului constituţional european şi ai Consiliului Europei. Democraţia este de neconceput în lipsa unor alegeri desfăşurate în conformitate cu anumite principii care le conferă statutul de alegeri democratice.

             În urma solicitării Adunării Parlamentare, Consiliul pentru Alegeri Democratice și, ulterior, Comisia de la Veneția s-a adoptat Codul de Bune Practici în Materie Electorală, adoptat de Adunarea parlamentară și de Congresul pentru puterile locale și regionale al Consiliului Europei. Odată cu extinderea democrației pe continentul european alegerile pluraliste și recurgerea la referendum au devenit tot mai frecvente.

            Pentru a asigura desfăşurarea alegerilor în conformitate cu principiile comune ale patrimoniului electoral european, care formează fundamentul fiecărei societăţi democratice, trebuie respectate cinci norme fundamentale; sufragiul trebuie să fie universal, egal, liber, secret şi direct.

            Consecinţele politice ale revizuirii hotarelor electorale sunt considerabile şi, de aceea, este esenţial ca acest proces să nu favorizeze un partid concret şi să nu favorizeze minorităţile naţionale. Statele cu tradiţii democratice durabile abordează această problemă în diferite moduri şi se conduc de o varietate de principii. Noile state democratice trebuie să adopte nişte criterii simple şi proceduri uşor de implementat. În unele state, implementarea practicilor democratice cauzează o schimbare radicală a mentalităţii, care trebuie promovată în mod activ de către autorităţi. În acest context, trebuie adoptate anumite măsuri care ar controla tradiţiile şi obişnuinţele care au un impact negativ asupra alegerilor.

            Organizarea unor alegeri democratice şi existenţa democraţiei sunt imposibile fără respectarea drepturilor omului, în special a libertăţii de exprimare şi a presei, a libertăţii de întrunire şi asociere pentru scopuri politice, inclusiv crearea partidelor politice. Respectarea acestor libertăţi este în special vitală în timpul campaniilor electorale.             Legislaţia în vigoare în multe ţări prevede anumite restricţii cu privire la discursul liber, care interpretat în mod restrictiv, poate fi acceptabil, dar poate genera abuz de putere în ţările fără tradiţii liberale şi democratice. În teorie restricţiile sunt menite să preîntimpine orice abuzuri ale discursului liber, garantând că candidaţii şi autorităţile publice nu sunt defaimaiţi şi chiar protejînd sistemul constituţional. Cu toate acestea, în practică ele pot rezulta în cenzurarea declaraţiilor care critică guvernul sau îndeamnă la o schimbare constituţională, cu toate că acesta şi este esenţa dezbaterii democratice.

Această prezentare a fost realizată de către Avram Oana, Crețu Laurenția-Florentina, Stan Andreea-Daniela, Șerban Roxana, studente în anul I la Facultatea de Drept, Universitatea București.