Dreptul Internațional Penal

Un român, în persoana lui Vespasian V. Pella (1897-1952) este cel care a pus bazele acestei ramuri a dreptului internațional, fiind de asemenea principalul promotor al unei jurisdicții penale internaționale care să aibă un caracter permanent. Acestor lucruri li se adaugă o activitate diplomatică neîncetată ca reprezentant al României, fiind delegat în cadrul Societății Națiunilor în perioada interbelică, lucrând cot la cot cu mult mai celebrul Nicolae Titulescu. Câteva decenii mai târziu, eforturile sale au fost materializate prin adoptarea unui “Cod al Crimelor contra Păcii și Securității Umanitatii”(1996) și prin înființarea unei Curți Penale Internaționale Permanente (1998).

Sistemul de norme juridice, atât convenționale cât și cutumiare, recunoscute în relațiile internaționale de către state, care are rolul de a proteja anumite valori sociale fundamentale ale comunității globale, prin încriminarea faptelor ce aduc atingere acestor valori, reprezintă dreptul internațional public. Printre principile de bază ale acestei ramuri de drept se număra:

  • Principiul legalității incriminării
  • Principiul represiunii universale – posibilatea oricărui stat de a lua măsuri împotrivă făptuitorului indiferent de naționalitatea acestuia sau de statul lezat, cu respectarea unor prevederi internaționale
  • Principiul răspunderii penale individuale
  • Principiul imprescriptibilitătii crimelor împotriva umanitătii și a crimelor de război
  • Ordinul superiorului ierarhic nu înlătură răspunderea penalăƒ- poate fi însă considerat un motiv de diminuare a pedepsei

Infracțiunile, cele încriminate de dreptul internațional, sunt destul de numeroase la număr fiind statuate în diverse pacte și tratate internaționale. Vom menționa câteva dintre cele mai importante, consacrate de Codul Crimelor contra Păcii și Securității Umanității, ce fac parte și din jurisdicția Curții Penale Internaționale.

În primul rând, este vorba despre crima de genocid (“crima de barbarie”, așa cum o denumea Vespasian Pella), constând în acțiunea comisă cu intenția de a extermina în întregime sau parțial un grup național, etnic, social sau religios.

Crimele împotrivă umanității presupun comiterea de o manieră sistematică sau pe scară largă a unuia dintre actele de omor, tortură, aducerea în sclavie, deportarea forțată, detenția arbitrară etc.

   Crimele de război sunt o altă categorie ce curpind o serie de fapte printre care asasinatul, relele tratamente  si deportarea pentru muncă forțată sau în alt scop a popilatiei civile, asasinarea prizonierilor de război etc.

Crima de agresiune ce constă în folosirea forței armate de către un stat împotrivă suveranității sau independenței politice a unui alt stat.

Există la nivel internațional o serie de tribunale penale ad-hoc, sub a căror jurisdicție cad doar faptele petrecute într-o anumită zonă de pe glob. Amintim Tribunalul internațional pentru Iugoslavia, Tribunalul Internațional pentru Ruanda, Curtea Specială pentru Sierra Leone, Tribunalul Penal pentru Cambogia. Acestea au de obicei o componența mixtă fiind formate din judecători locali și internaționali, care au judecat până în prezent numeroase cauze, multe din ele finalizându-se cu condamnări.

Cel mai important organism este însă Curtea Penală Internațională Permanentă al cărei statut a fost adoptat în 1998, intrând în vigoare în 2012, ca urmare a obținerii celor 60 de ratificări necesare, România înscriindu-se și ea pe această lista. Jurisdicția Curții poartăœ”asupra celor mai grave crime ce privesc comunitatea internațională în ansamblul sau” fiind ”complementara jurisdicțiilor nationale” (art 1. din Stătut). Curtea judecă crime comise doar după intrarea în vigoare a statutului sau.

Structura este următoarea: Secția preliminară, Secția de prima instanță, Secția de Apeluri, Biroul Procurorului și Grefa, judecătorii fiind în număr de 18, având un mandat ce durează 9 ani. Pedepsele pe care le poate pronunța Curtea constau în detenție de maximum 30 de ani, detenție pe viață, amenzi și confiscarea bunurilor rezultate direct sau indirect din crimă respectivă. Obligația generală pentru statele părți este de a coopera și de a acordă asistentă judiciară.

Statele care au apelat până acum la Curtea Penală Internațională sunt în număr de 4, în alte cazuri desfășurându-se analize preliminare. Ceea ce a început în urmă cu aproape un secol, a devenit astăzi realitate, consolidând și mai puternic relațiile dintre state, continuând drumul de realizare a păcii.

 


 

A.Năstase, B.Aurescu, Drept Internațional Public– ediția 7, ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2012, p 381-403 passim            

Related articles