Efectele celor 1100 mld. € tipărite si introduse de BCE în economia europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) a fost creată la 1 iunie 1998 cu scopul de a coordona politica monetară în zona euro şi de a menţine stabilitatea preţurilor. În acest context, BCE asigură buna funcţionare a uniunii economice şi monetare prin gestionarea Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) format din BCE şi băncile centrale naţionale ale statelor membre din zona euro, 18 în prezent. SEBC este condus de organele de decizie ale BCE.

BCE îndeplineşte 3 funcţii principale:

• Funcţia monetară – SEBC şi BCE;

• Funcţia de supraveghere – Mecanismul unic de supraveghere (MUS) format din BCE şi autorităţile naţionale competente ale statelor membre din zona euro;

• Funcţii conferite de alte temeiuri juridice – Tratatul privind Mecanismul european de stabilitate (MES), în vigoare din 2012, consacră MES ca instituţie financiară internaţională şi conferă BCE atribuţii în materie de evaluare şi analiză, în legătură cu acordarea de asistenţă financiară;

Pentru a-şi realiza competenţele şi obiectivele asumate, BCE este condusă de trei organe de decizie:

• Consiliul guvernatorilor: compus din membrii Comitetului executiv şi din guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre care au adoptat moneda euro;

• Comitetul executiv: compus din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, precum şi alţi patru membri numiţi de Consiliul European;

• Consiliul general: format din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, precum şi din guvernatorii băncilor centrale ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene;

Printre cele mai importante competenţe ale BCE se numără:

1. emisiunea de bancnote şi monede;
2. deschiderea de conturi la BCE şi la băncile centrale naţionale pentru instituţiile de credit;
3. operaţiunile de piaţă monetară (BCE şi băncile centrale intervin în/pe pieţele financiare);
4. operaţiunile de creditare;
5. BCE poate impune instituţiilor financiare stabilite în statele membre constituirea de rezerve obligatorii la BCE sau la băncile centrale naţionale;
6. relaţiile internaţionale cu băncile centrale şi cu instituţiile de credit din ţări terţe;

Din cauza crizei financiare actuale (numită şi “criza creditelor subprime”) şi a globalizării financiare, efectele s-au resimţit pornind de la sectorul financiar al Americii, la sectorul financiar european şi japonez prin creşterea şomajului, scăderea puterii de cumpărare a acestor economii, stagnare economică, recesiune etc. În acest context au fost luate diferite măsuri pentru a evita colapsul financiar global.

Măsurile se pot clasifica în:

• măsuri convenționale: modificarea dobânzii de politică monetară, fapt ce duce la creșterea masei monetare;

• măsuri neconvenționale: programe de relaxare cantitativă (QE) prin injectarea de lichidități în piața financiară;

Din cauza efectelor crizei economice asupra creșterii economice temperate (fig. 1), ratei șomajului (șomajul a ajuns la un nivel foarte ridicat) și a inflației scăzute, BCE a lansat în martie a.c. un program de relaxare cantitativă (Quantitative Easing – QE) cu scopul de a relansa economia, prin tipărirea a 1100 mld. de euro timp de 2 ani, injectând această sumă în economie prin cumpărarea de obligațiuni guvernamentale lunare de 60 mld. euro. Această măsură este luată de BCE în contextul în care a redus dobânda de politică monetară de la 4.25% la 0.05% în perioada 2008-2015 pentru a stabiliza economia și a susține creșterea economică.

Unul dintre obiective a fost atins, economia a rezistat în perioada de recesiune datorită scăderii dobânzii (băncile centrale ale statelor membre puteau să împrumute bani de la BCE la o dobândă mică, având posibilitatea de a acorda cu acei bani, la rândul lor, credite cu dobânzi reduse băncilor comerciale), însă creșterea economică și inflația sunt sub asteptări.

Pe scurt, un program asemănător de QE a fost folosit de Banca Centrală a Americii (Federal Reserve) în perioada 2008-2014 în valoare de 7.307 mld.$ (cumpărând lunar bonduri și obligațiuni în valoare de 85 mld.$), cu ajutorul căruia a redus șomajul în ultimii 6 ani și a relansat creșterea economică. Unul dintre efectele pe termen scurt al acestui program de QE a fost scăderea valorii dolarului în raport cu celelalte monede în perioada 2008-2014, ceea ce a determinat creșterea exporturilor Americii cu rezultate vizibile în creșterea economică anuală. În anul 2014, QE s-a incheiat, iar de atunci dolarul crește în raport cu euro și leul (puteți observa mai jos evoluția grafică a raportului valutar USD/RON).

În concluzie, analizând efectele QE în SUA în ultimii 7 ani și evoluția cursului valutar, putem să anticipăm evoluția monedei europene în următorii 2 ani. Evoluția cursului EUR/RON s-ar putea să nu fie la fel de agresivă precum EUR/USD întrucât cursul valutar EUR/RON este un curs cu flotare controlată, ceea ce permite BNR să intervină prin “aruncarea de monedă” în piață pentru a păstra cursul în parametrii normali.

În același timp, se anticipează o perioadă economică foarte bună pentru statele membre UE pentru că vor beneficia în continuare de o dobândă redusă pentru împrumuturi și de un val de lichiditate în piață, ce vor stimula investițiile în majoritatea sectoarelor economice.

Conform prognozelor din piață, în perioada 2015-2016 va exista un boom economic în economia europeană, fiind vizibile deja efectele și în România (spre exemplu, conform INS, investițiile în construcțiile rezidențiale au crescut cu peste 50%, comparativ cu aceeași perioadă din anul 2014).

Bineînțeles, aceste efecte pozitive trebuie tratate cu precauție, având în vedere istoria ciclurilor economice, întotdeauna s-a manifestat și efectul invers al creșterilor excesive.

Articol scris in colaborare cu Alexandru Bratosin

____________________________________________________________

Bibliografie:

http://europa.eu/legislation_summaries

http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro

https://www.ecb.europa.eu/ecb/legal

http://www.inflation.eu/inflation-rates/europe

http://data.worldbank.org/indicator

http://www.statista.com/statistics