INTERVIU Secretarul de stat, Liviu Stancu, despre profesia de avocat

Aşa cum v-am obişnuit deja, echipa ABC Juridic are din nou deosebita plăcere de a aduce în faţa dumneavoastră un interviu excepţional, cu o personalitate marcantă a domeniului juridic.

Domnul Liviu Stancu este de profesie avocat, membru în Baroul Argeş din anul 1995, actualmente secretar de stat în Ministerul Justiţiei şi a avut amabilitatea de a ne împărtăşi informaţii preţioase legate de avocatura din România, despre ceea ce înseamnă să practici această profesie într-un asemenea mediu, dar şi despre domeniul juridic.

Titus Gîrbea: Domnule avocat Stancu, începând ex abrupto, consideraţi că la ora actuală sunt prea mulţi avocaţi în România?

Liviu Stancu: Sincer, nu cred că numărul avocaților ar fi o problemă! Calitatea acestui serviciu public interesează mult mai mult!

T.G.: Cum vedeţi mediul avocaţial de astăzi şi ce semnificaţie are pentru dumneavoastră profesia de avocat?

L.S.: Cred că reprezentarea, asistența efectuată de avocați reprezintă o parte importantă din procedurile aferente actului de justiție. Lucrurile nu se opresc aici, în afara instanțelor, în cadrul unor activități neconflictuale ce presupun exercițiu juridic, practica avocaturii reprezintă un element extrem de important. Am asociat uneori avocaturii și imaginea unui tampon social, în funcție de propriile abilități, un avocat poate să preia tensiunea determinată de interese contrare sau numai diferite, punând lucrurile într-o anumită ordine, într-o stare de echilibru. De aceea cred că si activitatea de mediator poate absorbi un număr mare de avocați.

[su_quote cite=”Liviu Stancu „]Numai despre lucrurile neinteresante nu se scrie nimic, așa că, despre avocați să tot citești![/su_quote]

T.G.: Cât de mult contează imparţialitatea în profesia dumneavoastră? Este corect dacă afirmăm că un avocat ce nu este un judecător al cauzei pe care o reprezintă, nu este un bun avocat?

L.S.: Dacă veți parcurge cu atenție textele legale referitoare la exercițiul profesiei, veți observa faptul că avocații acționează în sprijinul intereselor legale ale clienților lor. Evident că, odată sesizat cu o situație juridică, o analizezi sub toate aspectele evaluând șansele părții pe care o reprezinți. Important este a aborda cu sinceritate discuțiile cu clienții, în a le contura un grad rezonabil de așteptare față de rezultatul demersului. Nu cred în imparțialitate, avocatul urmărește maximizarea succesului părții reprezentate, este o altă filozofie!

[su_slider source=”media: 3467,3465,3466″ limit=”3″ title=”no” autoplay=”1200″ speed=”1400″]

T.G.: Opinia publică sau o parte a acesteia tinde să judece dur profesia dumneavoastră, spunând că avocatul profită indiferent de rezultatul procesului. Un magistrat, Cincinat Pavelescu, a descris cele spuse anterior printr-o epigramă: “Avocaţii şi cu juzii/Au dezbateri furtunoase/Cei din urmă trag concluzii,/ Pe când primii trag foloase”. Cum ar trebui procedat pentru a diminua această imagine nefavorabilă?

L.S.: Anecdotica la adresa profesiei este extrem de vastă! Numai despre lucrurile neinteresante nu se scrie nimic, așa că, despre avocați să tot citești! În postura de secretar de stat am avut posibilitatea să apreciez „din afară”, particularitățile exercițiului trecut din avocatură. Pot să afirm că activitățile liber profesioniste sunt infinit mai dure decât cele bugetate lunar. Apreciați dvs. diferențele dintre cel ce realizează un venit lunar cert, indiferent de rezultatul muncii sale, și eforturile unui liber profesionist care, permanent trebuie să își asigure toate condițiile necesare desfășurării profesiei. Efortul acesta permanent  poate determina un progres personal, dar si eșec. Un număr imens de avocați trăiesc la limita supraviețuirii. Natura umană ne îndeamnă însă, să comentăm numai poveștile de succes, poate că e mai bine așa!

[su_quote cite=”Liviu Stancu „]Deprinderea fundamenetelor dreptului se face an de an, în facultate […] În epoca actuală e ca în sport, mai ușor cu talentul, mai multă rutină, pregătire continuă![/su_quote]

T.G.: Cum poate distinge un om fără prea mari cunoştinte în domeniul dreptului între un avocat bun şi unul mai puţin bun? Pe ce ar trebui să se bazeze în primul rând alegerea sa dacă vrea să fie apărat într-o cauză?Întreb acest lucru întrucât judecătorul nu poate fi ales de către părţi, pe când avocatul, da.

L.S.: O! Dificil! Sigur, o variantă este reputația în spațiul social. Alta este recomandarea directă a unei persoane ce s-a bucurat de succesul prestatiilor respectivului avocat. Depinde de multe lucruri, sunt și momente în care există decalaje evidente în relația unui avocat cu un potențial client și, cu siguranță, colaborarea nu s-ar putea realiza! Cert este un lucru, acela că, o  prestatie onestă va determina o bună reputație! Asta e verificată!

T.G.: Este bine ştiut că sfatul unui avocat, la momentul oportun, ar putea preveni apariţia unei situaţii tensionate. Consideraţi că este întotdeauna necesar ca avocatul, la fel ca şi medicul, să fie nelipsit de la casa omului?

L.S.: Cu siguranță. Evoluția societății ne va obliga la acest lucru!

T.G: Ce credeţi că ar trebui să aibă în vedere un tânăr care doreşte să devină avocat? Talentul unui practician în profesia dumneavoastră este nativ sau se poate dobândi şi pe parcurs?

L.S.: Înainte de talent stă studiul. Perseverența, nu efortul în salturi. Deprinderea fundamenetelor dreptului se face an de an, în facultate. După aceea apar și specializările. În epoca actuală, e ca în sport, mai ușor cu talentul, mai multă rutină, pregătire continuă!

[su_quote cite=”Liviu Stancu „]Disputa judiciară într-un mediu adecvat, pentru mine, reprezintă maxima satisfacție profesională.[/su_quote]

T.G.: Domnule avocat, dacă aţi fi din nou în perioada stagiaturii, în ce domeniu aţi încerca să vă specializaţi? La ora actuală aveţi ca specializare profesională: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul administrativ-fiscal şi dreptul muncii. Cât de căutate sunt aceste domenii şi în ce măsură ar putea asigura un nivel de viaţă confortabil unui tânăr avocat?

L.S.: Acestea sunt domeniile mele de practică. O atenție anume am asupra zonei dreptului afacerilor care presupune cunoștințe din aceste sfere unde dreptul civil este fundamental. Materiile juridice suport al economiei sunt încă slab acoperite. Sunt extrem de complicate și poate mai greu de înghițit, dar aici este mult de lucru!

T.G.: Ce vă place mai mult: avocatura judiciară, cea de la bară, sau cea juridică, axată pe consultanţă?

L.S.: Disputa judiciară într-un mediu adecvat, pentru mine, reprezintă maxima satisfacție profesională.

[su_slider source=”media: 3462,3455″ limit=”3″ width=”360″ title=”no” autoplay=”1200″ speed=”1400″]

T.G.: Din luna februarie 2014 sunteţi secretar de stat la Ministerul Justiţiei. Care sunt principalele dumneavoastră atribuţii în această funcţie şi în ce mod vă ajută formarea profesională să le duceţi la bun sfârşit?

L.S.: La minister, în principal,  conduc direcțiile de elaborare  si  cea de avizare acte normative, direcţii  care ar reprezenta motorul ansamblului legislativ atât în justiție cât și în multe alte sfere de interes social. Asigur şi relaţia cu parlamentul şi toate lucrurile astea îmi dau o perspectivă destul de interesantă asupra nașterii dreptului. Practica avocațială mă ajută teribil în a armoniza interesele inițiatorilor unor acte normative cu viziunea specialiștilor din minister. Este un exercițiu extrem de interesant!

T.G.: Fiindcă ne apropiem de sfârşitul acestui interviu, aş vrea să ne vorbiţi puţin despre omul Liviu Stancu, despre pasiunile sale, planurile de viitor şi tot ce consideraţi relevant.

L.S.: Muzică, literatură, arte vizuale, grădinărit și alte  preocupări de sfârșit de săptămână. Pasiunile sunt la timpul viitor, când voi reveni în avocatură!

T.G.: Vă mulţumesc pentru amabilitate!

L.S.: Succes inițiativelor voastre!