[INTERVIU] Prof. Univ. Dr. Marieta SAFTA – Impactul academic și profesional în dreptul constituțional
Marieta SAFTA este profesor la Facultatea de Drept a Universităţii ”Titu Maiorescu” din Bucureşti, unde predă Drept constituțional, Instituții politice la cursurile de licență și Drept Constituțional al Uniunii Europene, precum și Justiția constituțională în Uniunea Europeană la cursurile de Master. Din anul 2024 este Vicepreședinte al Senatului Universității ”Titu Maiorescu”. De asemenea, este membră a Școlii Doctorale Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București și cadru didactic asociat la Universitatea București- Facultatea de Drept, unde predă Tehnică legislativă.
Și-a început cariera în cadrul Ministerului Finanțelor – DGFPMB, unde a ocupat funcțiile de consilier juridic și șef serviciu juridic. În perioada 2003-2023 a ocupat succesiv funcțiile de magistrat-asistent, magistrat-asistent șef și prim-magistrat al Curții Constituționale a României. Pe lângă activitatea jurisdicțională specifică, a coordonat corpul magistraților-asistenți și a condus Compartimentele de Grefă, Registratură și Arhivă, precum și de Cercetare, Documentare și Bibliotecă ale Curții. A fost agent de legătură al Curții Constituționale la Comisia de la Veneția (2012-2017), contribuind la baza de date CODICES a Comisiei. De asemenea, a fost secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției (2017-2018), unde a coordonat Direcția Afaceri Europene și Drepturille Omului, fiind reprezentant al Ministerului Justiției în Comitetul de coordonare a Sistemului Naţional de Gestionare a Afacerilor Europene. De asemenea, a coordonat Direcția Programe Europene, Direcția Elaborare Acte Normative, Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Direcția de prevenire a criminalității, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, Direcția Avizare Acte Normative. Din 2024 este arbitru, membru al listei de arbitri a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Este un specialist recunoscut în dreptul public, cu numeroase lucrări în domeniul dreptului constituțional, dreptului european și justiției constituționale. Cu activitate națională și activitate internațională semnificativă în domeniu, este membră a Uniunii Juriștilor din România, Asociației Române de Științe Penale, Asociației Internaționale de Drept Penal, Societăţii de Științe Juridice și Administrative, Asociației Române de Drept Constituțional, Asociației Române de Filosofie a Dreptului, IACL – The International Association of Constitutional Law, ELI – European Law Institute, ESIL- European Society of International Law, IAWG- International Association of Women Judges, ICCA- International Council for Commercial Arbitration
Întrebări
- Cum v-ați început drumul în Drept?
Cred că pot spune că drumul în drept a început cu opțiunea – apărută cumva surprinzător, de a studia Dreptul. Spun surprinzător deoarece în anii de studiu la Colegiul pedagogic ”Constantin Brătescu” din Constanța părea că psihologia reprezintă viitorul meu profesional date fiind pasiunea și rezultatele, inclusiv la nivel național. Nu a fost însă așa, ci drumul a fost în Drept, pentru care m-am hotărât după susținerea bacalaureatului. Decizia oarecum subită părea puțin hazardată, pentru că se știa că pentru Drept la vremea aceea, și mai ales la București unde doream eu, se făcea pregătire chiar cu ani înainte de admitere. Hotărârea mea a fost însă fermă, m-am prezenta la examen la Universitatea București – Facultatea de Drept și am promovat examenul, devenind student la drept. Aș spune cumva că…drumul în Drept m-a ales pe mine și nu invers. Nu am avut în vedere o anume profesie juridică, iar la vremea respectivă nici nu existau posibilitățile actuale de a explora pe parcursul studiilor universitare opțiuni de carieră. M-a atras ideea practicii dreptului în sine care, indiferent de profesie, îmi apărea extrem de onorabilă și onorantă. Parcursul în continuare a fost unul marcat de deschidere către oportunități care au răspuns căutărilor mele. Cât privește psihologia și pedagogia, sunt pasiuni cărora le-am rămas fidelă, dovadă cariera de profesor. Această pasiune s-a împletit în drumul meu în drept, ca și preocuparea pentru cercetare și scris.
- Când v-ați început cariera didactică și când v-ați descoperit această vocație?
Cumva răspunsul la această întrebare este inclus în cea precedentă. Vocația cred că am descoperit-o îndată ce am început studiul la liceu. Au fost ani dificili, cu multă muncă și o exigență uneori greu de înțeles – liceul mi-a părut mai greu decât Facultatea, dar acolo s-a clădit baza pentru cariera didactică și chiar pentru cea în drept, dacă am în vedere o rigoare care a fost un plus important în orice domeniu al dreptului am lucrat. Vocația a rămas latentă și până la urmă și-a găsit o cale, grație pe de o parte preocupării mele de a reveni la catedră iar, pe de altă parte, celor care au fost modele și au avut încredere în mine, precum doamna profesor Camelia Florentina Stoica, căreia îi datorez debutul meu în cariera universitară, la Academia de Studii Economice din București, îndată după obținerea doctoratului în Drept.
Am parcurs toate gradele didactice, lector, conferențiar, am obținut abilitarea în drept și apoi titlul de profesor universitar. În prezent, predau la Universitatea Titu Maiorescu din București – Facultatea de Drept, disciplinele Drept constituțional și Instituții Politice la programul de studii de licența și Drept constituțional al Uniunii Europene și Justiție constituțională în Uniunea Europeană la programul de Master. Sunt conducător de doctorat la Academia de Studii Economice-Școala Doctorală Drept. O colaborare recentă este cea cu Universitatea din București – Facultatea de Drept, unde în anul universitar 2023-2024 a fost introdusă o materie nouă, Tehnica Legislativă. Am primit cu entuziasm invitația de a preda această disciplină, mai ales că în mod constant în studiile mele am subliniat importanța calității legii, așadar și a științei care să susțină această calitate.
- Cum ați perceput activitatea de magistrat-asistent la Curtea Constituțională?
Reușita la concursul pentru postul de la CCR a fost o mare bucurie prin prisma accesului în magistratură, deși venea cu multe necunoscute. CCR de acum nu se compara cu cea din anul 2003 (înainte de revizuirea Constituției) când această instituție era prea puțin cunoscută și prezentă în peisajul juridic. Trebuie să recunosc că sosind la CCR după aproape 6 ani de activitate intensă într-o altă profesie, extrem de dinamică, care presupunea nu doar consiliere de specialitate, ci multă reprezentare la instanțele judecătorești de toate gradele, dosare complexe cu sume amețitoare în care trebuia să apărăm statul român (prin Ministerul Finanțelor Publice – DGFPMB), responsabilități și satisfacții pe măsură, percepția mea în primele luni într-o instituție unde nu părea să se întâmple mare lucru nu a fost prea optimistă. Nu după mult timp însă lucrurile s-au schimbat radical, atât prin dezvoltarea activității Curții, cât și prin implicarea mea tot mai profundă în domeniul fascinant al dreptului constituțional și, în special, al justiției constituționale. Mai ales de la momentul la care am promovat concursul de prim magistrat-asistent, poziție pe am ocupat-o aproape 12 ani, am avut șansa de a lucra în cauze care au vizat toate atribuțiile Curții, cele mai vii (dacă mă gândesc la conflictele juridice de natură constituțională), mai dificile și mai interesante spețe de drept constituțional (îmi amintesc, referitor la un domeniu de care sunt preocupată în prezent, o cauză în care controlul de constituționalitate a interferat cu arbitrajul internațional), unele cu încărcătură de solemnitate specială (dacă ar fi să menționez că am fost magistratul care a redactat hotărârile de validare a rezultatelor alegerilor în cazul a două mandate de președinte al României – 2014, 2019, participând la ședințele solemne ale Curții având acest obiect). Am participat, de asemenea, la activitatea administrativă a Curții, redactare de hotărâri și regulamente, la reprezentarea internațională, la colaborarea cu foruri internaționale de prestigiu precum Comisia de la Veneția și alte instanțe constituționale și internaționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Am avut de asemenea șansa ca în aceeași calitate să colaborez cu toți judecătorii CCR care s-au succedat în perioada respectivă, fiecare cu experiența domeniilor unde și-au desfășurat activitatea. Aceasta este, de altfel, una dintre frumusețile constituționalului aplicat și justiției constituționale – deschiderea către toate domeniile dreptului. Toate acestea au însemnat nu doar învățare continuă și asimilarea unui volum și specific de cunoaștere juridică pe care nu aș fi putut-o dobândi în afara acestui cadru specializat, ci și rigoare, răbdare, chiar diplomație. Activitatea de magistrat-asistent, adică de cercetare în profunzime și aplicare practică a dreptului constituțional la cel mai înalt nivel, cel al justiției constituționale, a dezvoltat o consistență/perspectivă specifică și în ce privește activitatea didactică. Îmi amintesc afirmația unei studente la un moment dat, care mi-a făcut o mare bucurie spunându-mi că atunci când explic o decizie a CCR se vede că sunt…de acolo. Și aș mai adăuga un motiv de bucurie, și anume că am contribuit la ”deschiderea porților” CCR pentru studenți, prin susținerea acestei idei, redactarea Regulamentului de practică la CCR care a fost supus Plenului CCR unde a fost definitivat și aprobat, și prin coordonarea stagiilor de practică în calitate de prim magistrat-asistent. Aici se cuvine să subliniez meritul extraordinar al domnului Augustin Zegrean, fost președinte al Curții, care a promovat și susținut această idee, și al judecătorilor CCR de la acest moment care au încurajat deschiderea CCR pentru studenți. Mă bucur că activitățile de vizite și practică pentru studenții la drept au devenit o constantă la CCR.
- Cum a fost experiența la Ministerul Justiției?
Aș spune că la Ministerul Justiției am acumulat o experiență substanțială și extrem de valoroasă într-un ritm accelerat. Dacă activitatea de coordonare a direcțiilor de elaborare și avizare a actelor normative era perfect familiară grație experienței de la CCR, coordonarea direcțiilor de afaceri europene și cooperare internațională a însemnat un volum imens de muncă, precum și elemente de noutate. Aici erau gestionate, în special, activitățile vizând Mecanismul de Cooperare și Verificare al Comisiei Europene, reprezentarea la nivelul Uniunii Europene și europeană în general, precum și cea internațională. A fost o perioadă complexă, dacă ar fi să menționez și numai pregătirea președinției României la Consiliul Uniunii Europene sau calendarul de măsuri necesar a fi adoptate urmare condamnării României de către CEDO în legătură cu condițiile din penitenciare. Nu a fost ușor, am învățat că oricât te-ai strădui vor fi mereu aspecte susceptibile de critici. Este întotdeauna loc de mai bine, este important să învățăm din toate experiențele vieții și să nu ne lăsăm învinși de greutăți. Cu referire la acea perioadă și în acest context însă aș capitaliza, în special, experiența practică pe care o atașez acum cursurilor de dreptul constituțional al Uniunii Europene pe care le predau la Master, precum și deschiderea pentru colaborarea internațională pe care am promovat-o mai accentuat în activitatea didactică și de cercetare în ultimii ani. Predam dreptul Uniunii Europene și înainte de activitatea ca secretar de stat la Ministerul Justiției, însă după această experiență, la fel ca în cazul dreptului constituțional, când vorbesc despre instituțiile Uniunii Europene se vede că sunt…de acolo. Păstrând simetria cu întrebarea precedentă, aș adăuga că și la Ministerul Justiției am avut o contribuție similară în privința promovării activității de practică a studenților.
- La ce proiecte lucrați acum?
Dintre preocupările prezente aș menționa, adiacent și susținând cariera universitară despre care am vorbit, latura cooperării internaționale. Sub acest aspect, cred că poate fi evidențiată o parte bună a unei perioade dificile pentru noi toți, aceea a pandemiei. Am învățat să comunicăm foarte mult, iar lumea a devenit mai mică prin comunicarea în spațiul virtual.
Acea perioadă a consolidat și dinamizat cooperarea internațională, căreia îi afectez mai mult timp în prezent, în special prin proiectelor care s-au conturat în sfera de cercetare, fie la nivel regional, în cadrul Central European Professors’ Network sau la nivel global, de exemplu în privința International Forum for the Future of Constitutionalism. Încerc să deschid această perspectivă și studenților mei, prin programe Erasmus, alte programe internaționale și chiar activitatea curentă didactică. Cred că ei trebuie să conștientizeze ferestrele larg deschise către o lume care îi așteapă cu multe posibilități pe cei care își asumă munca serioasă. De asemenea, de la începutul acestui an am devenit arbitru, membru al listei de arbitri a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. Este o opțiune pe care recunosc că am studiat-o ceva timp, mi se pare un domeniu deosebit de interesant ca oportunități de valorificare a experienței profesionale, inclusiv din perspectiva dreptului public și cu perspective de dezvoltare la nivel național și global, unde este tot mai prezentă în discuții ideea de ”cross-fertilization between mediation, arbitration and litigation”.
- Este important să avem un model în viață? Care a fost modelul dvs?
Așa cum am încercat să circumstanțiez la întrebarea precedentă, cred că sunt foarte importante exemplele care ni se oferă în viață și care sunt oamenii ale căror personalități și conduită ne formează și influențează. Părinții, profesorii ne imprimă modele de conduită, de aceea este foarte important pentru cei care aleg cariera didactică să conștientizeze și să își assume acest rol, să fie atenți la ce și cum transmit – nu doar cunoștințe de specialitate ci și valori morale, etice. În cazul meu – și cred că al multora dintre noi, părinții sunt cei care au avut prima și cea mai mare responsabilitate în acest sens – mama mea a fost primul model, remarcabilă prin simțul responsabilității și dragostea de carte. Sunt și alți oameni pe care îi prețuiesc și de la care am învățat și învăț. Cât privește tinerii aflați la început de drum, cred că ideea de mentorat ar trebui privită cu multă seriozitate în activitatea universitară, atât în formarea studenților, cât și a viitoarelor cadre didactice.
- Pentru dvs care este cel mai important lucru pe care l-ați realizat pentru domeniul juridic?
Am să vă răspund aici spunând ce mă bucură cel mai mult în legătură cu ceea ce am făcut până la acest moment în plan profesional: surpriza întâlinirilor întâmplătoare cu foștii studenți, absolvenți, deja cu o carieră în drept (mi s-a întâmplat pur și simplu să fiu oprită pe stradă), care îmi împărtășesc că a fost de folos ce au învățat la cursurile mele și că au apreciat aceste cursuri. Este o emoție și bucurie profesională copleșitoare.
- Ce credeți despre ideea de educație juridică? Credeți că Ministerul Educației și Ministerul Justiției ar trebui să colaboreze mai mult?
Am susținut și susțin foarte mult educația juridică, chiar de la vârste mici, adaptată desigur categoriei de beneficiari. Ca secretar de stat la Ministerul Justiției am fost implicată activ în Proiectul privind educația juridică în școli, alături de colegii care reprezentau Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public, Ministerul Educației, Consiliul Superior al Magistraturii, un proiect reușit, care se datorează tuturor celor care într-un fel sau altul l-au susținut de-a lungul timpului. Cred că educația juridică trebuie realizată atât instituționalizat pe de o parte, în cadrul planului programelor de învățământ, iar, pe de altă parte, prin proiecte de educație juridică adresate tuturor segmentelor de vârstă. Este tot timpul loc și nevoie de educație juridică realizată însă cu cu competență și responsabilitate- este foarte important cine și ce valori transmite, mai ales copiilor și tinerilor.
- Studenții la drept de azi mai au oportunități de dezvoltare?
Studenții la drept au foarte multe oportunități de dezvoltare în prezent. Aceasta și prin prisma fenomenului pe care l-am caracterizat – o lume mai mica, unde granițele se disipează grație tehnologiei și apar continuu noi domenii de studiu, de interes, toate având și o componentă juridică. Poate că aici este de altfel și dificultatea, pentru că adaptarea trebuie să fie din ce în ce mai rapidă, la fel flexibilitatea și deschiderea către nou. De asemenea, cred că și interdisciplinaritatea își va spune din ce în ce mai mult cuvântul, motiv pentru care eu îndemn studenții încă de la primul curs din anul I să nu piardă nicio ocazie de a învăța, de a explora, prin participarea la diverse activități practice și de cercetare. Dau un singur exemplu: poate cea mai interesantă lucrare prezentată anul acesta la sesiunea de comunicări științifice studențești din cadrul UTM- Facultatea de Drept, a fost a unui student de anul I, care a studiat sculptura și acum studiază dreptul. Nu m-aș fi gandit la drept constituțional și artă, însă lucrarea respectivă le-a îmbinat strălucit, motiv pentru care a fost recunoscută cu premiul I.
- Dacă ar fi să dați un sfat studenților sau elevilor care își propun să urmeze drepul care ar fi acela? Poate și pentru cei care termină acum facultatea.
Să fie deschiși oportunităților de dezvoltare și să exploreze diversele opțiuni de carieră pe care le oferă studiul dreptului. Recent, am participat la un eveniment impresionant prin calitatea organizării, nivelul profesional al dezbaterilor și dimensiunea internațională, dedicat arbitrajului. Am discutat cu tineri din România profesioniști ai dreptului, care au reușit să își construiască o carieră de succes în afara țării – în Franța, Marea Britanie, o carieră în care se simt împliniți. Sunt exemple motivante pentru cei care urmează drumul dreptului, având toate ca numitor comun munca și seriozitatea. Ca urmare, cred că acestea ar fi ingredientele de urmat pentru carieră: pasiune, muncă, seriozitate, consecvență! Să învețe continuu și să nu piardă bucuria cunoașterii. Este foarte important să îți placă, să te pasioneze domeniul ales – ca să îți placă însă trebuie să faci efortul de a-l cunoaște.
Interviul a fost realizat de Curt Tinică-Ionuț, masterand în cadrul programului Științe Penale la Facultatea de Drept, Universitatea din București.
