Legitima apărare şi dreptul de a deţine o armă

Despre ceea ce este şi ceea ce înseamnă legitima apărare am vorbit şi într-un alt articol în care am menţionat că “este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului” (art. 19 alin. 2 Noul Cod penal).

Strâns legat de dreptul la apărare este dreptul de a purta o armă, lucru ce a generat multe controverse de-a lungul timpului. Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor prevede în art. 63 că titularii dreptului de a purta şi folosi arme neletale, destinate pentru autoapărare, pot face uz de acestea numai în poligoanele autorizate sau în caz de legitimă apărare. Totodată este interzis portul armelor neletale, destinate pentru autoapărare, în locuri aglomerate precum stadioane, săli de spectacole, adunări publice sau dacă deţinătorul se află sub influenţa băuturilor alcoolice, produselor sau substanţelor stupefiante etc (art 62 din Legea nr. 295/2004). Observăm că cele două articole fac referire la armele neletale precum pistoalele cu bile de cauciuc, urmând ca cercul persoanelor cu drept de a deţine arme letale să fie unul restrâns, regăsindu-se aici parlamentari, magistraţi, poliţişti, membri ai serviciilor secrete.

O întrebare care apare este aceea dacă avem oare dreptul de a ne apăra, în condiţiile în care multă lume afirmă că moral este să întoarcem şi celălalt obraz. Iniţial, poliţia din Statele Unite ale Americii recomanda cetăţenilor să dea banii sau orice alte bunuri de valoare fără a opune rezistenţă atunci când erau ameninţaţi de hoţi, neavând rost să-şi pună viaţa în pericol pentru o sumă de bani. Efectul firesc al acestor recomandări a constat într-o creştere a numărului agresiunilor până s-a decis că legitima apărare este una dintre cele mai bune soluţii.
În ceea ce priveşte legitima apărare avem argumente de principiu precum faptul că dreptul la viaţă este un drept fundamental (art. 22 Constituţie), prin urmare ne putem apăra acest drept, integritatea fizică şi psihică. Există şi argumente de natură utilitaristă prin care se pune problema în ce măsură este benefic pentru binele general să acceptăm ideea legitimei apărări. Thomas Hobbes a considerat că omul pentru om este lup ( homo homini lupus), iar starea naturală a oamenilor este războiul tuturor contra tuturor ( bellum omnium contra omnes). Astfel, Hobbes a elaborat teza conform căreia omul îşi ameliorează viaţa prin integrarea în societate, dar astfel el renunţă la arme, renunţă  să mai recurgă la justiţia privată în favoarea statului, care este obligat să-şi apere cetăţenii prin faptul că aceştia au delegat puterea de utilizare a forţei acestei entităţi. Din păcate, realitatea a demonstrat relativitatea acestei teze de nenumărate ori. Unii filozofi au spus că drepturile inalienabile nu se pot ceda, fapt ce pune problema dacă legitima apărare este sau nu un drept inalienabil.
Conform unui celebru adagiu roman “ Quis custodes custodier?” (Cine ne apără de cei care ne apără?), în analiza dreptului la apărare trebuie să avem în vedere cine ne protejează de infractori, dar şi de stat şi de eventualele abuzuri de putere.

În continuare ne vom referi la modalitatea de obţinere a unui permis de port-armă, la deţinerea unei arme neletale pentru autoapărare. Spunem armă neletală( cu gaz sau bilă de cauciuc), întrucât cele letale, aşa cum am menţionat mai sus, pot fi deţinute doar de anumite categorii de persoane. În legătură cu armele neletale trebuie făcută o precizare de care majoritatea persoanelor uită şi anume: armele neletale funcţionează pe acelaşi principiu ca şi armele letale, cartuşul fiind umplut cu praf de puşcă, dar la căpăt nu se află un glonţ de metal, ci o bilă de cauciuc. Puterea unui astfel de cartuş variază între 15 şi 50 de jouli. Cartuşul cu bilă, la fel ca şi cel cu glonţ de metal, poate fi letal dacă este tras atunci când pistolul este lipit de tâmpla omului, din cauza presiunii şi a gazelor fierbinţi care se produc atunci când se apasă pe trăgaci. Dacă se trage de foarte aproape într-o zonă vitală precum cea a capului, proiectilul de cauciuc poate penetra pielea sau osul slab si poate omorî acea persoană. Din aceste motive, posesorul unei arme, fie ea şi neletală, trebuie să fie conştient de riscurile pe care le implică folosirea acesteia. Arma se foloseşte numai în caz de legitimă apărare, dar nici în această situaţie nu se poate face abuz de ea. În caz de legitimă apărare, indicat ar fi să se tragă în zona picioarelor pentru ca agresorul să fie imobilizat. Odată imobilizat, nu trebuie să abuzăm de dreptul la legitimă apărare astfel încât să facem din agresor agresat. Trasul cu arma în spatele agresorului poate fi de asemenea periculos, deoarece, la o eventuală anchetă, s-ar reţine că acesta fugea, deci nu reprezenta un real pericol. În momentul în care faceţi uz de armă, chiar şi în legitimă apărare, se va deschide dosar penal, iar cercetările se finalizează cu neînceperea urmăririi penale sau începerea urmăririi penale.

Acte necesare pentru procedura de autorizare a persoanelor fizice pentru procurare, deţinere, portul, folosirea armelor şi muniţiilor :

1. două formulare tipizare (primul este cererea pentru permisul de port-arma, al doilea este tipizatul pentru analizele medicale);
2. tipizatul pentru analize trebuie completat cu datele personale, iar medicul de familie trebuie să confirme că sunteţi clinic sănătos;
3. după completarea tipizatului pentru analizele medicale, se trece la efectuarea analizelor care sunt în număr de opt : neurologie, sânge, psihiatrie, ORL, oftalmologie, interne, plămâni, ortopedie;
4. după terminarea analizelor, spitalul trebuie să pună ştampila pe respectivul tipizat;
5. controlul la un cabinet de psiholog autorizat;
6. doua poze 4×5, copie după buletin şi un timbru fiscal de 2 lei;
7. se plăteşte la trezorerie taxa pentru permisul de port-armă, taxa pentru cazierul judiciar, care se ridică de la poliţia municipală;
8. după parcurgerea acestor etape se completează şi prima cerere şi se depune împreună cu restul actelor la poliţie, Serviciul Arme şi Muniţii;
9. în termen de 30 de zile se eliberează o autorizaţie de cumpărare armă, dar care are termen de valabilitate. Dacă în termen de 3 luni nu se achiziţionează nicio armă, atunci trebuie reiniţiat procesul;
10. după achiziţionarea armei, se merge la poliţie în vederea înregistrării şi tot atunci se eliberează permisul de port-armă.

Două lucruri sunt de extremă importanţă dacă dorim să deţinem arme neletale:

1. este interzisă deţinerea a două arme cu acelaşi calibru;
2. este interzis să se deţină mai mult de 100 de cartuşe.