Legitima apărare

Se poate reţine existenţa legitimei apărări în beneficiul unei terţe persoane, care, intervenind într-o altercaţie, produce moartea unei alte persoane?

Spre exemplu: Auzindu-şi fiica ţipând în timpul unei altercaţii cu ginerele său, X (inculpata) a intrat în camera în care se aflau cei doi şi a lovit victima cu toporul în cap.

Conform art. 19 alin.2 Noul Cod penal este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material,
direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

Vechiul Cod penal arăta la art. 44 alin. 2 din Codul Penal că era în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

Aşa cum se poate observa din simpla comparare a celor două texte, Noul Cod penal a renunţat la condiţia pericolului grav produs de atac, gravitatea atacului urmând ai fi luată în calcul pentru aprecierea condiţiei proporţionalităţii. În acest fel, se extinde posibilitatea invocării legitimei apărări şi cu privire la fapte care sub reglementarea anterioară erau excluse datorită faptului că atacul nu producea un pericol grav.

Exemplu:
Dacă X îi aplică lui Y mai multe lovituri peste faţă cu palma, iar Y ripostează pentru a se apăra şi pentru a înlătura atacul, sub imperiul vechii reglementări, fapta lui Y nu putea fi analizată ca legitimă apărare, chiar dacă nu a cauzat o vătămare corporală, pentru că loviturile cu palma nu pun în pericol mare integritatea fizică a lui Y. În baza noului Cod penal, fapta lui Y poate fi justificată în măsura în care nu a produs urmări disproporţionate în raport cu cele produse de atac.

Efectele legitimei apărări:

Întrunirea tuturor condiţiile analizate anterior face ca fapta comisă să fie justificată. Aşa fiind, pentru o faptă comisă în legitimă apărare nu este posibilă aplicarea unei sancţiuni sau a altei măsuri cu caracter penal. Legitima apărare înlătură şi răspunderea civilă pentru prejudiciul suferit de atacator. Mai mult decât atât, va fi exclusă răspunderea civilă şi pentru prejudiciul cauzat prin deteriorarea instrumentelor sau mijloacelor folosite la desfăşurarea atacului, chiar dacă nu aparţin atacatorului.

Exemplu: Atacatorul s-a folosit de un câine care nu îi aparţinea şi acesta a fost ucis, persoana care a beneficiat de efectul justificativ al legitimei apărări nu va fi ţinută să repare prejudiciul astfel suferit de proprietarul câinelui. Acesta din urmă se poate îndrepta în instanţă împotriva atacatorului.

Un important aspect al legitimei apărări îl reprezintă excesul neimputabil. Potrivit art. 26 N.C.p., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului. Am văzut anterior că una dintre condiţiile pentru a beneficia de efectul legitimei apărări este existenţa unei proporţionalităţi între apărare şi atac. Pentru a fi în prezenţa excesului neimputabil este necesar ca depăşirea să se fi datorat tulburării sau temerii provocate de atac. Dacă depăşirea este datorată altor cauze (de pildă, dorinţa de răzbunare) nu vom avea un exces neimputabil, ci un exces scuzabil care constituie o circumstanţă atenuantă.

Pe lângă legimita apărare şi excesul neimputabil, mai constituie situaţii ce înlătură caracterul penal al faptei următoarele: starea de necesitate, consimţământul persoanei vătămate, constrângerea fizică, constrângerea morală şi cazul fortuit.