Mocanu si alţii Împotriva României

Ancheta cu privire la represiunea manifestărilor din București, în iunie 1990, a fost incompletă și necorespunzătoare”. Aceasta este fraza care rezuma decizia Marii Camere a CEDO in procesul Mocanu, Stoica si Asociaţia “21 decembrie 1989” împotriva statului român. Hotărarea dată în 17 septembrie vine in urma admiterii cerererii de retrimitere a dl. Stoica si o confirmă pe cea dată in urmă cu 2 ani, în plus, ea recunoscându-i acestuia, pretenţiile formulate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis , cu  majoritate de voturi, că a existat:

• o încălcare a aspectului procedural al articolului 2 (dreptul la viață – anchetă) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai exact încălcarea de către statul român a obligaţiei sale procedurale de a derula o anchetă efectivă în urma decesului soţului doamnei Mocanu
• o încălcare a aspectului procedural al articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane și degradante – anchetă) al Convenției în privința dlui Stoica – încălcarea obligaţiei statului de a proceda la realizarea unei anchete eficiente și aprofundate care sa-i identifice pe cei responsabili
• și, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 alin.(1) (dreptul la un soluţionarea procesului într-un termen rezonabil) în ceea ce privește Asociația „21 decembrie 1989”.

Faptele au avut loc in vara anului 1990, cand protestarii impotriva noului regim instaurat ocupau Piata Universitații din Bucuresti si alte zone ale capitalei. La 13 iunie forțele de securitate au intervenit împotriva manifestanților. Acest lucru a dus la mai multe victime în rândul civililor, inclusiv a domnului Mocanu. În cursul serii domnul Stoica și alte câteva persoane au fost arestate și maltratate de către polițiști în uniformă și bărbați în haine civile. Pe 14 iunie, mii de lucrători, în special mineri din mai multe regiuni industriale din întreaga țară, au fost transportati cu trenul până la București pentru a lua parte la represiunea împotriva demonstranților. Evenimentele violente din aceste doua zile au avut ca rezultat mai mult de o mie de victime, majoritatea raniti, precum și devastarea sediilor mai multor partide și asociații politice, inclusiv cele ale Asociației „21 decembrie 1989”.

Ancheta deschisă in acel an a fost încredințată procurorilor militari, care, la fel ca unii dintre acuzați, erau personal care făcea obiectul principiului subordonării ierarhice. Deficiențele din cadrul anchetei au fost recunoscute de către autorități, dar, cu toate acestea, anchetele ulterioare nu au reușit să remedieze toate aceste probleme.

În ceea ce o privește pe doamna Mocanu, sotia defunctului, Curtea a observat că ea a fost informata cu privire la evoluția anchetei abia în anul 2000, și a fost audiată de procuror, pentru prima dată, în 2007, la 17 ani după evenimentele în cauză și nu a mai fost  informată cu privire la evoluția anchetei dupa decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție din  decembrie 2007, care a ordonat ca această cauză să fie trimisă înapoi la secțiunea militară a procuraturii pentru o încălcare a normelor de procedură. Mai mult, in 2011 cazul se afla  inca în fața procuraturii, astfel ca nu se poate considera ca dispozitiile procedurale ale art.2 din Convenție au fost respectate.

Cazul domnului Stoica este asemanător, fiind dată totusi o decizie, in anul 2009, prin care s-a spus ca era imposibil sa se stabilească identitatea atacatorilor, apelul formulat in fața Înaltei Curții fiind respins de asemenea. Asociatia a beneficiat si ea de o decizie, la mai bine de 19 ani de la data evenimentelor, Marea Camera considerand că durata procedurii contestate a fost excesivă și constatând  că  a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenție.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat România la plata a 30.000, respectiv 15.000 de euro pentru doamna Mocanu si domnul Stoica, constând in daune morale si Înca circa 14.000 de euro reclamanților pentru cheltuielile de judecată.