Numărul și analiza obiectului moțiunilor simple depuse la Senat în legislaturile din perioada 1992-2020

I. Noțiuni generale

     Utilizarea termenului de moțiune se realizează în scopul denumirii hotărârilor  parlamentului asupra unor probleme, atât ne politică internă, cât și de politică externă.

     Moțiunile reprezintă și o formă de control al Parlamentului asupra Guvernului, acestea fiind de două tipuri, moțiunile de cenzură care atrag răspunderea întregului Guvern și moțiunile simple care pun în discuție conform articolului 112^[1] din Constituție probleme fie de politică internă, fie de politică externă sau probleme care au făcut anterior obiectul unei interpelări.

     Sub formă de acte juridice, moțiunile privesc în special poziția Parlamentului față de Guvern și exprimă prerogativa Parlamentului de control al activității Guvernului. Conform textului constituțional moțiunea simplă poate fi adoptată de una dintre cele două camere, aceasta nu se confundă cu moțiunea de cenzură nici în ceea ce privește procedura, nici în ceea ce privește conținutul, dar mai ales nici în ceea ce privește efectele juridice pe care le produce.

Esența fiind faptul că moțiunea simplă reprezintă expresia voinței unei singure camere, ci nu a întregului parlament. Asupra problemelor privind efectele juridice pe care le produc moțiunile simple, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat printr-o decizie, decizia numărul 148/2007 privind sesizarea neconstituționalității dispozițiilor articolului 157 alin. (2) din Regulamentul Senatului, forma de la acea vreme.      Înainte de a expune considerentele Curții reținute în acea decizie, este necesară expunerea reglementarii actuale. Astfel, conform articolului 166^[1] din Regulamentul Senatului, moțiunea simplă exprimă poziția Senatului pe o problemă de politică internă sau externă, este inițiată de cel puțin 1/4 din numărul senatorilor, se depune la președintele de ședință și trebuie să fie întocmită corespunzător, cuprinzând motivarea și dispozitivul.

     Moțiunile simple se comunică de îndată Guvernului și se aduc la cunoștință plenului, după care se afișează la sediul Senatului și se distribuie senatorilor. Președintele Camerei stabilește data dezbaterii, aceasta nu poate depăși șase zile de la depunerea moțiunii . După momentul începerii dezbaterilor, senatorii semnatari nu își pot retrage adeziunea la moțiune. Nicio moțiune simplă nu poate fi supusă votului fără a fi dezbătut anterior. Moțiunea simplă se adoptă cu votul secret al majorității senatorilor prezenți.

     Moțiunile simple adoptate de Senat sunt obligatorii pentru Guvern și membrii săi, precum și pentru celelalte persoane vizate.

   Așadar, Curtea Constituțională, examinând cele expuse de autorii sesizării, cât si textul vizat (moțiunile simple sunt obligatorii pentru Guvern și membrii săi, precum și pentru celelalte persoane vizate), a reținut prin decizia nr. 148/2007 următoarele:

• În mod constant în jurisprudența Curții regulamentele Camerelor, fiind aprobate prin hotărârea care reglementează organizarea internă, proprie Camerei respective, prevederile adoptate nu pot stabili drepturi și obligații decât pentru parlamentari, precum și pentru autoritățile, demnitarii și funcționari publici, în funcție de raporturile constituționale pe care le-au cu Camera.

Se constată că din art. 111^[1] și art. 112 din Constituție obligația Guvernului și a celorlalte organe ale administrației publice de a prezinta informații și documente cerute de una dintre Camere sau de comisiile parlamentare. De asemenea există obligația membrilor Guvernului de a răspunde la întrebările sau interpelările formulate de senatori, în condițiile regulamentului. Regulamentul nu poate să stabilească și obligația membrilor guvernului de a lua anumite măsuri concrete, considerate de parlamentari ca fiind necesare .

Textul constituțional nu prevede posibilitatea ca printr-o moțiune oricare dintre Camerele Parlamentului să dispună și luarea unor măsuri concrete obligatorii pentru Guvern, cum ar fi revocare din funcție a unui ministru, și nici nu abilitează Camerele să prevadă în regulament o atare posibilitate.

Curtea reține că în sistemul constituțional al României, ca și majoritatea celorlalte țări, control parlamentar, în general, este fără sancțiune. Unica excepție este cea în care acest control se exercită prin moțiunea de cenzură, a cărei adoptarea are ca finalitate demiterea Guvernului.

Moțiunea simplă are efecte în plan politic, marcând o victoria forțelor politice care au inițiat o și susținut-o, un ecou corespunzător în opinia publică.

Nici constituția și nicio altă lege nu prevede încetarea funcției de membru al Guvernului prin revocare obligatorie pe baza unei moțiuni simple. Moțiunea simplă este un act juridic, dar nu produce un astfel de efect.

Având în vedere toate acestea, Curtea Constituțională a considerat textul din Regulamentul Senatului, în vigoare și astăzi în cadrul art. 170^[1] alin.(2), ca fiind constituțional în măsura în care adoptarea unei moțiuni simple de către Senat nu îl obligă pe primul-ministru să propună revocarea unui membru al Guvernului a cărui activitate a făcut obiectul moțiuniii.

  II. Moțiunile simple din legislatura 2008-2012

     In perioada 2008-2012 Senatul României a dezbătut 10 moțiuni simple, având ca obiect:

• administrarea armatei României in neconcordanță cu angajamentele făcute pe plan extern 
• administrarea defectuoasă realizată de Guvern
• organizarea neglijentă a sistemului de învățământ
• lipsa aplicării politicilor promise în infrastructură
• demisia ministrului apărării naționale
• nivelul dezastruos al sistemului de sănătate
• politizarea agriculturii si lipsa fondurilor pentru tehnologizare
• demiterea ministrului afacerilor externe
• nivelul scăzut de trai al populației
• organizarea defectuoasă a ministerului afacerilor interne

Toate aceste moțiuni au fost respinse în urma votului exprimat de senatori după dezbaterea moțiunilor. Se observă accentul pus pe administrarea defectuoasă a domeniilor de importanță națională precum sănătatea, educația,  infrastructura, chiar și relațiile externe.

     III. Moțiunile simple din legislatura 2012-2016

     În perioada 2012–2016 Senatul României a adoptat 7 moțiuni simple, având ca obiect:

• lipsa unei strategii privind fondurile europene
• nivelul scăzut al alocațiilor copiilor  români
• dezastrul administrării agriculturii
• subdezvoltarea sistemului de sănătate
• blocarea marilor proiecte de infrastructură
• demisia ministrului afacerilor interne
• demiterea ministrului afacerilor interne

     Dintre aceste moțiuni șase au fost respinse, iar ultima a fost retrasă din cauza demisiei din funcție a ministrului vizat. Obiectul moțiunilor pune accent pe implementarea defectuoasă a planurilor de dezvoltare pe segmente de interes național.

IV. Moțiunile simple din legislatura 2016–2020

     În perioada 2016–2020 Senatul României a dezbătut 14 moțiuni simple, având ca obiect:

– subdezvoltarea învățământului și demisia ministrului educației

– administrarea defectuoasă a finanțelor publice

– lipsa programelor de absorbție a fondurilor europene

– politizarea învățământului

– demiterea ministrului economiei

– subdezvoltarea infrastructurii si lipsa investițiilor 

– lipsa promovării turismului

– controlul asupra justiției și demiterea ministrului justiției

– demisia ministrului finanțelor publice

– slaba organizare a procesului electoral din străinătate

– nerespectarea programului de guvernare

– lipsa investițiilor în agricultură și demiterea ministrului de resort

– gestionarea deficitară a pandemiei

– demiterea ministrului muncii

     Rezultatul dezbaterii acestor moțiuni a fost respingerea a noua dintre ele, retragerea uneia din cauza demisiei ministrului vizat și admiterea a patra dintre acestea.

     Realizând o observație de ansamblu a obiectelor acestor moțiuni se poate stabili faptul că accentul este pus în mod preponderent pe segmentele subdezvoltate de care România are nevoie pentru a realiza o creștere economică stabilă și durabilă, cât și creșterea nivelului de trai al populației.

Pentru perioada legislaturilor dintre 1992 – 2008, am putut identifica doar existența a două moțiuni simple, realizate ulterior adoptării modificărilor constituționale, acestea având ca obiect demiterea unor miniștri.

      În concluzie, moțiunea simplă este un act juridic al Parlamentului care exprimă în mod direct opinia asupra politicilor Guvernului, dar fără să atragă răspunderea acestuia, nu poate avea ca efect demiterea unor membrii ai Guvernului. Moțiunile simple au un important rol de expunere a politicilor necesare, constatate de parlamentari, pentru contextul social-economic și politic.

    BIBLIOGRAFIE

1. Muraru, E.S.Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol.I-II, ed. a XV-a, Ed. C.H. Beck, 2016
2. Șt. Deaconu, Instituții Politice , ed. a IV- a , Ed. C.H. Beck             București, 2020
3. Constituția României
4. Regulament din 2005 Regulamentul Senatului – Republicare Dată act: 24-oct-2005
5. https://www.senat.ro/
6. DECIZIE CCR nr. 148 din 21 februarie 2007 asupra sesizării privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 157 alin. (2) din Regulamentul Senatului

Articol realizat de Anghel Eric Andrei, student în anul IV la Facultatea de Drept, Universitatea București.