Principiul “ne bis in idem”

Principiul „ne bis in idem” apare ca o completare a regulilor procedurale în materie penală, iar scopul reglementării acestui principiu, care are natura unui drept, (art.4 din Protocolul nr.7 este denumit „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”) este acela de a interzice ca procedurile penale finalizate deja printr-o decizie definitivă să se repete, indiferent dacă modul în care aceasta a devenit definitivă presupune epuziarea căilor de acces de către părți, nefolosirea lor în termenul prevăzut de lege, sau faptul că hotărârea nu este susceptibilă de căi de atac.

Principiul „ne bis in idem” are origini încă din perioada Imperiului Roman, regăsindu-se în legislația tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Etimologic, „ne bis in idem” este cunoscut și sub denumirea de „non bis in idem”, denumire pe care o întâlnim astăzi în dreptul francez. Majoritatea statelor au păstrat însă denumirea originară din Corpus Iuris al Împăratului Iustinian, care face referire la „ne bis in idem.”, cum ar fi în dreptul anglo-saxon. În dreptul nostru se folosește terminologia de ne bis in idem.

Digestele Împăratului Iustinan I constituie o colecție de articole juridice publicată în anul 533 A.D. În Digestele 48.2.7.2 se prevede că „Guvernatorul nu trebuie să permită ca aceeași persoană să fie acuzată din nou de o infracțiune pentru care a fost deja achitat”[1]. Încă din anul 335, înaintea erei noastre, în discursul contra legii lui Leptines, Demontane susținea că „legile interzic ca aceeași persoană să fie judecată de două ori pentru aceeași problemă”.

Principiul ne bis in idem a fost reglementat pentru prima dată în dreptul penal și dreptul procesual penal român, în Regulamentul Organic al Moldovei, din 1831-1832[2]. Având în vedere că regula de drept confom căreia „nimeni nu poate fi judecat sau pedepit de două ori” era cunoscută, legiuitorul codului penal din 1936 cât și din 1968 a omis să prevadă expres principiul „ne bis in idem”.

În actuala reglementare, principiul „ne bis in idem” este prevăzut de art.6 din C. proc. pen., „fiind ridicat la rang de principiu[3] al procesului penal. De asemenea, principiul este consacrat expres  la nivel european  în cuprinsul art. 4 al Protocolului nr.7 la Convenția Europeană, iar la nivel transfrontalier în art. 54 din Convenția de aplicare a Acordului Schengen, precum și în art.50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În raport cu vechiul cod de procedură penală noțiunea de autoritate de lucru judecat a fost definită astfel: autoritatea de lucru judecat ( art.10 lit. J C.pr.pen)- intervine atunci cand împotriva unei persoane s-a pronunțat o hotărâre care a rămas definitivă, pentru o anumită fapta și, ulterior, se pune în mișcare o nouă acțiune penală împotriva aceleiași persoane, pentru aceeași faptă, chiar dacă fapta anterioară judecată ar putea primi o altă încadrare juridică[4].

În raport cu noua reglementare din art. 6 NCP, în doctrină[5] s-a afirmat: „Regula imperativă pe care o presupune acest principiu privește situația ulterioară soluționării definitive a unei cauze penale. Regula este consecința autorității de lucru judecat”[6].

Prin autoritate de lucru judecat se înțelege rezolvarea definitivă a cauzei, putându-se proceda la punerea ei în executare de către autoritățile statului (efectul pozitiv), și efectul negativ care este obiectivat în existența unei cauze de împiedicare a exercitării acțiunii penale( exceptio rei iudicate)[7].

Așadar, principiul „ne bis in idem” se aplică atunci când organele statului formulează din nou o acuzație în materie penală împotriva aceleiași persoane, în sensul art.6 parag.1 din Convenția europeană, cu privire la fapta pentru care s-a pronunțat deja o hotărâre definitivă care a intrat sub protecția principiului.

Pentru a putea invoca „ne bis in idem”, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei hotărâri definitive care să antameze fondul cauzei și existența unei proceduri duble „în materie penală’’ de sancționare (bis).

Privitor la aplicarea principiului “ne bis in idem” în cazul aplicării legii penale în spațiu potrivit art.73 NCP, în cazul în care o infracțiune care este urmărită și judecată în România prin aplicarea principiului personalității (art.9 NCP), dar a făcut obiectul unei cauze penale și în fața organelor judiciare străine, partea din pedeapsă, precum și durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în România. Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul în care pedeapsa executată este amenda.

Așa cum s-a menționat în doctrină[8], art.73 NCP vine în conflict cu prevederile art.50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care extinde aplicarea principiului “ne bis in idem” la nivelul UE[9] reprezentând în esență, o modalitate prin care statele membre își recunosc hotărârile definitive pronunțate în materie penală în vederea evitării relaxării procedurilor după rămânerea definitivă a hotărârilor.

Potrivit art.129 alin. (1) din legea nr. 302/2004, republicată, o persoană în privința căreia a fost pronunțată o hotărâre definitivă pe teritoriul unui alt stat membru al spațiului Schengen nu va putea fi urmărită sau judecată pentru aceleași fapte dacă, în cazul unei condamnări, hotărârea pronunțată a fost executată ori este în curs de executare, sau nu mai poate fi executată potrivit legii statutului care a pronunțat hotărârea de condamnare.

În ceea ce privește excepțiile prevăzute de alin. (2) al art.129 din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt aplicabile numai în cazul în care, pentru aceleași fapte, statul membru interesat nu a cerut preluarea urmăririi penale sau nu a acordat extrădarea persoanei în cauză și vizează următoarele situații: a) faptele vizate de hotărârea străină s-au săvârșit în tot sau în parte pe teritoriul României. În acest caz, excepția nu se aplică dacă faptele s-au săvârșit în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunțat hotărârea (în acest caz nu se aplica legea română potrivit principiului personalității; b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infracțiune contra securității naționale sau împotriva altor interese esențiale ale României; c) faptele vizate de hotărârea străină au fost săvârșite de un funcționar român prin încălcarea obligațiilor sale de serviciu.

În dreptul intern concepția europeană începe să se reflecte și în practica de la noi. Astfel, consider că art. 6 se aplică atât hotărârilor judecatorești definitive, cât și ordonanțelor de clasare întemeiate pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) – d) C.proc.pen. Ca regulă, dacă ordonanța nu este atacată cu plângere, în cauzele în care există un suspect sau un inculpat, ori nu este formulată cale de atac, ordonanța dobândește autoritate de lucru judecat.

Concluzionând, consider a fi necesară acordarea unei atenții deosebite acestui principiu pentru a nu se ajunge la tergiversarea procesului inutil, la hotărâri care nu sunt în acord cu prevederile legale și a evita ca România să mai fie condamnată la CEDO pentru nerespectarea principiului ne bis in idem.


[1] Molcuț, E., Drept privat roman, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, ed. Universul Juridic, București, 2017, p.54

[2] Cea mai veche scriere în legătură cu acest principiu o regăsim în Legile lui Manu, care la cap. IX, 233 – 234, reține că: „Oricare afacere care a fost dusă la capăt și judecată numai trebuie să fie reîncepută, dacă legea a fost păzită”. Reguli de drept similare s-au regăsit și la egipteni, evrei și greci. I. Tanoviceanu, Curs de Procedură Penală Română, Ed. Atelierele Grafice Socec&co, București, 1913, pag. 581 apud https://www.juridice.ro/659518/despre-posibilitatea-asimilarii-cauzei-de-incetare-a-procesului-penal-incheierea-definitiva-pronuntata-de-judecatorul-de-camera-preliminara-prin-care-s-a-respins-cererea-de-confirmare-a-redeschi.html .

[3]Discuții orale, curs, Lector univ. dr. Aurel Ciobanu.

[4] A se vedea Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei Carmen Silvia Paraschiv, Laurentiu Nae Anca Lelia Dumitru, Drept Procesual Penal, Partea Generală, ed Continent XXI Bucuresti, 1994, p.32.

[5]  A se vedea  A. Zarafiu, Procedură penală. Partea generală. Partea specială, ed. a 2-a, Ed. C. H. Beck, București, 2015, p. 22.

[6] Ibidem.

[7] Udroiu, M., Procedură penală, partea generală, vol. I, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. C. H. Beck,

București, 2019, p.33.

[8] M. Udroiu, Drept penal. Partea generala, ed 6, Ed. C.H Beck, Bucuresti, 2019, p.73

[9] CJUE, hot. Gözütok și Brügge, în cauzele reunite C-187/01 și C-385/01

BIBLIOGRAFIE

  1. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII
  1. Crișu, A., Drept procesual penal. Partea generală conform noului Cod de procedură penală, ed. a 2-a, revizuită și actualizată, ed. Hamangiu, București, 2017
  2. Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei Carmen Silvia Paraschiv, Laurentiu Nae Anca Lelia Dumitru, Drept Procesual Penal, Partea Generală, Ed. Continent XXI Bucuresti, 1994.
  3. M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, ed. 6, Ed. C.H. Beck, București, 2019
  4.  M. Udroiu, Drept penal. Partea generala, ed 6, Ed. C.H Beck, Bucuresti, 2019
  5. I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, ed. a II – a, Ed. Universul Juridic, București, 2019
  6. Molcuț, E., Drept privat roman, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, ed. Universul Juridic, București, 2017
  7. Zarafiu, A., Procedură penală. Partea generală. Partea specială, ed. a 2-a, Ed. C. H. Beck, București, 2015
  1. JURISPRUDENȚĂ
  1. CJUE, hot. Gözütok și Brügge, în cauzele reunite C-187/01 și C-385/01
  2. CEDO, hot.  Mihalache v. România [MC] – 54012/10
  3. I.C.C.J., compl. DCD, dec. nr.8 din 30 martie 2016 (M. Of.nr.430 din 8 iunie 2016).
  1. SITE-URI INTERNET
  1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – www.scj.ro
  2. Universul Juridic – www.universuljuridic.ro
  3. Monitorul Oficial – www.monitoruloficial.ro
  4. Juridice – www.juridice.ro

Acest articol a fost realizat de către Buzatu Maria-Adelina, studentă în anul III la Facultatea de Drept din cadrul Universității București.

ABC Juridic

ABC Juridic a luat naştere din dorinţa de a construi perspective pentru viitorii specialişti în domeniul juridic.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment