Procedura de infringement

Comisia Europeană, conform art. 17 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, are drept scop asigurarea aplicării tratatelor de către statele ce le-au ratificat, a măsurilor adoptate de instituții în acest scop și supraveghează, de asemenea, aplicarea dreptului UE sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Procedura de „infringement” este declanșată de către Comisie împotriva statelor ce nu își respectă obligațiile comunitare. Declanșarea acesteia poate fi provocată în trei cazuri:

a) Omiterea notificării actelor normative naționale care transpun și implementează directivele – statele membre au obligația de a notifica legislația de transpunere și pe cea care asigură implementarea;

b) Neconformarea legislației naționale la cerințele normelor comunitare – aceasta înseamnă că legislația internă trebuie să se afle în deplină concordanță cu cerințele Uniunii;

c) Aplicarea necorespunzătoare a actelor normative comunitare – statele membre au, de asemenea, obligația de a asigura aplicarea dispozițiilor comunitare.

Această procedură implică mai multe etape: de la sesizarea nerespectării directivelor UE, a ajungerii în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și până la impunerea unei amenzi (sumă forfetară ori penalitate cu titlu cominatoriu) către statul membru.

Comisia a lansat joi, 25 septembrie, trei proceduri de infringement împotriva României: una ce vizează gradul de poluare cu particule fine, iar alte două ce vizează domeniul sănătății. Așadar, vom prezenta pe scurt etapele procedurii pentru a explica situația în care se află România în prezent, la ce se referă mai exact cele trei proceduri de infringement și, tot pe scurt, vom prezenta și situația în care statul va putea ajunge în cazul în care continuă nerespectarea directivelor (sesizarea CJUE de către Comisia Europeană).

În prima etapă a declanșării procedurii, Comisia redactează o “scrisoare de punere în întârziere“ pe care o transmite statului respectiv și în care sunt precizate încălcările legislației comunitare. Scrisoarea reprezintă deschiderea formală a procedurii de infringement, iar aceasta a fost transmisă României în februarie 2013.

Cea de-a doua etapă constă în posibilitatea statului membru de a se apăra. Această etapă se numește “Observațiile statului membru” și are drept scop protecția intereselor statului respectiv. Totuși, statul nu poate invoca nicio prevedere, practică sau circumstanță existentă din dreptul intern pentru a justifica neconformarea cu legislația comunitară.

Următoarea etapă o reprezintă “Avizul motivat”, adică ultima avertizare a Comisiei înaintea sesizării CJUE, avertizare ce vine în lipsa observațiilor statului membru sau în cazul în care acestea sunt considerate nesatisfăcătoare. România a primit acest aviz motivat pe 25 septembrie 2014.

Urmează, așadar, “Răspunsul statului membru” la avizul motivat, deci măsurile întreprinse de către stat pentru a se conforma cu avizul Comisiei. Termenul de conformare este stabilit de aceasta din urmă, iar dacă statul nu face modificările necesare, Comisia sesizează CJUE pentru a se începe procedura contencioasă.

În cazul în care Curtea soluționează cazul în favoarea Comisiei, statul este obligat să conformeze legislația internă cu cea europeană. Dacă nici după aceasta statul nu se conformează, atunci îi este impusă de către Curte plata unei sume forfetare ori a unor penalități cu titlu cominatoriu până la îndeplinirea obligațiilor precizate în prima hotărâre. Penalitățile sunt propuse de către Comisia Europeană, însă decizia privind cuantumul lor aparține CJUE.

România se află deocamdată în perioada în care poate să ia măsurile necesare pentru conformarea legislației, în caz contrar urmând sesizarea Curții. Cele trei proceduri de infringement se referă, pe rând, la:

1. Mediu: Comisia solicită României luarea de măsuri pentru a diminua poluarea aerului

Conform legislației europene, statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate să limiteze expunerea cetățenilor la poluarea cu particule fine, fapt reamintit României de către Comisie. Potrivit rapoartelor, cetățenii din Brașov, Iași, dar mai ales din Capitală au fost expuși în mod constant la niveluri ridicate de astfel de particule încă din anul 2007.

2. Prescripțiile medicale: Comisia îndeamnă România să notifice transpunerea deplină a normelor de recunoaștere a prescripțiilor emise în alt stat membru

Directiva de stabilire a unor măsuri pentru facilitarea recunoașterii prescripțiilor medicale emise în alt stat membru (2012/52/UE) are rolul de asigurare a drepturilor cetățenilor europeni la asistență medicală transfrontalieră, prin cuprinderea unui anumit număr de elemente (stabilite în anexa directivei) în prescripțiile ce urmează a fi folosite într-un alt stat membru, astfel încât farmaciștii din altă țară să le poată înțelege și elibera. Această directivă a fost îndeplinită doar parțial de către România.

3. Drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere: Comisia îndeamnă România să notifice transpunerea pe deplin a normelor din domeniul asistenței medicale transfrontaliere

Această directivă stabilește drepturile pacienților de a alege asistența medicală din alt stat membru și dreptul de a alege la întoarcerea în țară, rambursarea. De asemenea, obligă sistemele de sănătate și furnizorii de asistență medicală să asigure informarea pacienților cu privire la tratament, pentru ca aceștia să poată decide în cunoștință de cauză. Directiva a fost implmentată tot parțial de către România.

În cazul în care statul român nu reușește să se conformeze avizului motivat, riscăm sesizarea CJUE, iar apoi posibile penalități uriașe. Aşadar, România are la dispoziție aproximativ două luni pentru a soluționa această problemă, Comisia Europeană trăgând deja ultimul semnal de alarmă.