Scurte explicatii privind plata in Noul Cod Civil

Prin plată se înţelege atât remiterea unei sume de bani (sensul strict al noţiunii), cât şi executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei (sensul larg al noţiunii).

Debitorul. Orice persoana poate face plata, chiar si tertul. Plata poate fi facuta si de persoanele care au interes de a plati in locul debitorului sau chiar si de o persoana neinteresata.

Exceptii: (1) in cazul obligatiilor intuitu personae; (2) daca partile au prevazut expres); (3) daca debitorul l-a instiintat pe creditor, inainte de momentul platii, despre faptul ca se opune la plata facuta de un tert; totusi, creditorul va avea dreptul sa primeasca plata atunci cand neprimirea platii l-ar prejudicial. In afara acestor 3 situatii, creditorul este obligat sa primeasca plata facuta de un tert; daca refuza, tertul platitor il poate pune in intarziere pe creditor.

Creditorul. Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său (legal sau convenţional), persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească.

Ca exceptie, daca plata este facuta unui tert, aceasta va fi valabila daca este ratificata expres de creditor, daca cel care a primit plata devine ulterior titularul creantei, a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii semnate de creditor, atunci cand plata profita creditorului sau cand plata este facuta unui creditor aparent. Daca se stabileste ca acela nu este adevaratul creditor, creditorul aparent va trebui sa restituie adevaratului creditor plata primita. Cel care primeste plata trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

Incapacitatea debitorului sau a creditorului. Daca debitorul a executat prestatia datorata, nu va putea cere restituirea chiar daca invoca incapacitatea sa la data executarii. Insa, daca creditorul care a primit plata este el incapabil de a o primi (nu are capacitate deplina de exercitiu), debitorul nu va fi liberat decat daca acea plata profita creditorului; daca nu profita, el va trebui sa plateasca din nou.

Pretul. A nu se confunda plata, cu pretul. Pretul consta intr-o suma de bani. Acesta trebuie sa fie seriossi determinat sau cel putin determinabil.

Conditia esentiala a platii este existenta unei datorii. Daca nu exista o datorie si plata s-a efectuat din eroare, aceasta va trebui restituita, fiind aplicabile regulile platii nedatorate[1]. Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.[2]

Pretul serios. Presupune existenţa unei proporţii între cuantumul preţului stabilit de părţi şi valoarea reală a lucrului vândut, şi chiar dacă nu necesită o echivalenţă între preţ şi valoarea lucrului, este exclusă existenţa unei disproporţii care nu este susceptibilă de justificare firească. Prin urmare, Înalta Curte a concluzionat că dacă preţul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că preţul este neserios, la stabilirea preţului putând fi avute în vedere şi alte criterii, această chestiune fiind o problemă de fapt lăsată la aprecierea instanţelor de fond. În speţă, Înalta Curte a apreciat că vilitatea preţului (un preţ mai mic care nu reprezintă echivalentul valoric al lucrului vândut) nu afectează validitatea convenţiei, un astfel de preţ neputând fi considerat neserios în situaţia în care există raporturi apropiate între părţi, iar vânzătorul a beneficiat de un drept de uzufruct pe o perioadă de câțiva ani asupra imobilului vândut (Decizia ICCJ 3493/2012). Pretul neserios este un pret derizoriu, adica nu este suficient de mare cat sa serveasca drept cauza a obligatiei de a transfera proprietatea. Pretul neserios nu se confunda cu pretul lezionar[3] care, desi este un pret disproportionat, nu este intr-atat de mic penru ca obligatia de a transfera proprietatea sa fie lipsita de cauza si care, nu determina anularea decat daca sunt intrunite cerintele complete, nu doar simpla disproportie a prestatiilor.

Puteti citi articolul complet pe revizio.ro