STUDIU EXCLUSIV: Cum a ajuns China principalul motor al economiei mondiale

În ultimele 3 secole lupta pentru cea mai mare economie a lumii s-a intensificat iar supremația unei economii nu a durat mai mult de un secol. Astfel secolul al XIX – lea, este cunoscut ca secolul Marii Britanii din punct de vedere economic, dând startul Revoluției Industriale. În secolul al XX – lea SUA a depășit economia Marii Britanii consolidându-și poziția de cea mai mare economie a lumii pănă în anul 2014 când a fost depășită de către Republica Populară Chineză. Conform ultimelor date economice privind mărimea GDP (Produsului Intern Brut), China ocupă prima poziție a “topului” având un GDP PPP de 18,030 miliarde $, urmată de către SUA cu un GDP PPP de 17,419 miliarde $ și de către India cu un GDP PPP de 7,393 miliarde $[1] (WorldBank, 2015). În prezent, în mediul economic există “dispute”  dacă secolul XXI va reprezenta secolul Chinei (bazându-ne pe evoluția Chinei de la începutul acestui secol și pe prognozele evoluției GDP în următorii ani).

Datorită avansului tehnologic și al globalizării relațiilor comerciale, financiare și nu numai, în rândurile ce urmează voi prezenta succint evoluția Chinei începând cu anul 2008, an ce a reprezentat un an critic în economia globală din cauza crizei financiare, precum și poziția pe care o ocupă acum în economia globală și influența pe care o exercită direct sau indirect asupra dezvoltării economice a statelor lumii prin prisma relațiilor comerciale, investiționale dintre acestea.

Avansul economiei Chinei a fost susținut de aderarea acesteia la World Trade Organization (WTO) în anul 2001, beneficiind de extinderea relațiilor comerciale, a exportului în principal, datorită normelor de producție pe care le îndeplinește începând cu anul 2001. În decursul celor 14 ani de la aderarea la WTO, China a reușit să devină cel mai important producător din lume și principalul exportator de produse prelucrate. Prin aceste două “titulaturi”, China a reușit să susțină o creștere economică anuală de două cifre, până în anul 2008 când a început să reducă „motorul de creștere economică” la o medie de 7%/an[2].

Pentru crearea unei imagini în ceea ce privește influența Chinei din punct de vedere al relațiilor economice cu economiile lumii voi prezenta pe scurt cum s-au dezvoltat în ultimul deceniu și jumătate legăturile dintre China (cea mai mare economiei a lumii) și SUA (a doua cea mai mare economii e lumii). O dată cu intrarea Chinei in WTO, acesta a beneficiat de încrederea statelor în ceea ce privește procesul de producție, devenind de-a lungul timpului un centru de outsourcing în ceea ce privește producția[3]. (Bank, 2015) Beneficiind de un astfel de avantaj China a devenit o economie bazată pe producție și export ceea ce i-a permis să înregistreze un excedent comercial masiv (exporturile > importurile). Excedentul comercial i-a permis să realizeze rezerve valutare de 3.59 trilioane $ (la sfârșitul lunii septembrie a.c)  (SAFE, 2015). Astfel China a putut să devină cel mai mare creditor al SUA deținând 1,261 miliarde $ în trezoreria SUA (CNBC, 2015). Relațiile economice dintre SUA și China pot fi privite după cum urmează:

• SUA susține în mod direct economia Chinei mutându-și majoritatea producției în China, astfel încât China își poate susține forța de muncă din fondurilor americanilor și altor parteneri economici. Din resursele financiare dobândite, China finanțează datoria SUA (prin cumpărarea de bonduri și obligațiuni emise de stat și alte instituții) pe termen lung iar SUA stimulează creșterea economică a Chinei cel puțin pe termen scurt;
• Unul dintre motivele pentru care SUA a mutat producția în China este reprezentat de “goana după reducerea cheltuielilor de producție” și indirect a alimentat creșterea șomajului în țară și diminuarea șomajului în China (beneficiind de forța de muncă ieftină din China, SUA a renunțat la forța de muncă din țară);
• China devine cel mai important consumator de materie primă din lume pentru a-și putea susține producția;
• China finanțează datoria SUA cu fondurile generate de sectorul industrial și excedentul comercial.

Astfel, relațiile dintre SUA și China au devenit interdependente, putând fi privite sub forma unui cerc, China finanțează datoria SUA pe termen lung iar SUA stimulează creșterea economică a Chinei prin procesul de externalizare.

Pentru a crea o imagine asupra relațiilor comerciale dintre China și principalii parteneri comerciali, SUA și UE27, voi prezenta mai jos modul în care au evoluat aceste relații începând cu anul 2002 (după aderarea Chinei la WTO):

(Sursă date: European Union trade in the World: Index și http://ec.europa.eu/eurostat. Prelucrare proprie)

Interpretarea grafică:

date export = cât a exportat UE în China ( sau cât a importat China din UE)

date import = cât a importat UE din China (sau cât a exportat China în UE)

balanță = diferența dintre exporturi și importuri (exporturi nete), pentru UE înseamnă deficit comercial, adică a importat mai mult decât a exportat (a plătit mai mulți bani pe bunurile aduse în UE decât a încasat pe cele trimise în China), iar în cazul Chinei diferența dintre exporturi și importuri (exporturi nete) reprezintă excedent comercial, adică a exportat mai mult decât a importat (a încasat mai mulți bani pe bunurile trimise în UE decât a plătit pentru cele aduse din UE)

În baza relațiilor comerciale dintre UE și China, în perioada 2002-2014 UE a încasat 1,179.5 miliarde euro din vânzarea de bunuri și a plătit 2,832.7 miliarde euro pentru bunurile pe care le-a consumat din China înregistrând un deficit comercial de 1,653.2 . Din 2002 până în 2014 exporturile UE către China au crescut de 4,7 ori (sau cu 470%) iar importurile din China (exporturile Chinei către UE) au crescut de 3,34 ori (sau cu 334%). Exporturile UE au crescut constant cu o rată medie anuală de 11.81% înregistrând o creștere imporantă de 27.4% în anul 2010. O dată cu debutul crizei financiare relațiile comerciale dintre cele UE și China s-au consolidat, astfel încât valoarea exporturilor UE din 2009-2014 sau dublat față de exporturile din perioada 2002-2008 ajungând la valoarea de 789 miliarde euro (2009-2014) față de 390.5 miliarde euro (2002-2008). În aceeași perioadă necesitatea de bunuri a UE a crescut, aceste date reflectându-se în cresterea medie anuală a importurilor cu 8.9%, înregistrând un declin în anii 2009, 2012, 2013 de 15.65%, 1.27% respectiv 3.96%. În perioada 2009-2014 valoarea importurilor UE (exporturilor Chinei către UE) a crescut aproximativ cu jumăte (40%) față de perioada 2002-2008 ajungând la valoarea de 1,666.8 miliarde euro de la 1,165.9 miliarde euro.

(Sursă date: United States Census Bureau, https://www.census.gov. Prelucrare proprie)

Interpretarea grafică:

date export = cât a exportat SUA în China ( sau cât a importat China din SUA)

date import = cât a importat SUA din China (sau cât a exportat China în SUA)

balanță = diferența dintre exporturi și importuri (exporturi nete), pentru SUA înseamnă deficit comercial, adică a importat mai mult decât a exportat (a plătit mai mulți bani pe bunurile aduse în SUA decât a încasat pe cele trimise în China), iar în cazul Chinei diferența dintre exporturi și importuri (exporturi nete) reprezintă excedent comercial, adică a exportat mai mult decât a importat (a încasat mai mulți bani pe bunurile trimise în SUA decât a plătit pentru cele aduse din SUA).

În baza relațiilor comerciale dintre SUA și China, în perioada 2002-2014 SUA a încasat 933,3 miliarde de dolari din vânzarea de bunuri și a plătit 4,057.6 miliarde de deolari pentru bunurile pe care le-a consumat din China înregistrând un deficit comercial de 3,124.3 miliarde dolari . Din 2002 până în 2014 exporturile SUA către China au crescut de 5,59 ori (sau cu 559%) iar importurile din China (exporturile Chinei către UE) au crescut de 3,73 ori (sau cu 373%). Exporturile SUA au crescut constant cu o rată medie anuală de 13% înregistrând o creștere imporantă de 24.48% în anul 2010. O dată cu debutul crizei financiare relațiile comerciale dintre cele SUA și China s-au consolidat, astfel încât valoarea exporturilor SUA din 2009-2014 aproape s-au dublat față de exporturile din perioada 2002-2008 ajungând la valoarea de 621.2 miliarde dolari (2009-2014) față de 312.1 miliarde dolari (2002-2008). În aceeași perioadă necesitatea de bunuri a SUA a crescut, aceste date reflectându-se în cresterea medie anuală a importurilor cu 9.91%, înregistrând un declin în anul 2009 de 13.97%. În perioada 2009-2014 valoarea importurilor SUA (exporturilor Chinei către SUA) a crescut aproximativ cu jumăte (43%) față de perioada 2002-2008.

Principalii parteneri comerciali pe export ai Chinei – bunuri de consum

Cu scopul de a detalia imaginea relațiilor comerciale dintre China și partenerii săi, mai jos, voi analiza principalele piețe de export pentru bunurile și serviciile produse de către China în anul 2013.

(Sursă imagine: http://atlas.media.mit.edu/)

În anul 2013 China a exportat bunuri și servicii în valoare de 2,25 trilioane de dolari către următoarele piețe:

• SUA: 19%;
• UE27: 12,4% (Germania 4.1%, UK 2.5%, Franța 2.2%, Olanda 2%, etc.);
• Hong Kong: 12%;
• Japonia: 7.3%;
• Korea de Sud: 3.6%;
• India: 2.1% etc.

(Sursă imagine: http://atlas.media.mit.edu/)

Principalele bunuri exportate de către China sunt:

• Calculatoare: 9.3%;
• Echipamente de transmisie: 5.7%;
• Telefoane: 4.5%;
• Circuite integrate: 2.3%;
• Componente ale mașinilor de birou: 2.1%
• Lcds, Semiconductori: 1.2%
• Componente ale autoturismelor, piese de mobilier, pulovere tricotate: 1.1% etc.

(Sursă imagine: http://atlas.media.mit.edu/)

În anul 2013 China a importat în total bunuri și servicii în valoare de 1.56 trilioane de dolari din următoarele piețe:

• Asia: 10%;
• Korea de Sud: 9.1%;
• Japonia: 8.6%;
• SUA: 8.4%;
• Australia: 6.1%;
• Germania: 5.6%;
• Hong Kong: 5.4% etc.

(Sursă imagine: http://atlas.media.mit.edu/)

De la partenerii săi comerciali, China a important în anul 2013 următoarele bunuri/materii prime:

• 13% petrol;
• 9% circuite integrate;
• 8% minereu de fier;
• 5% aur;
• 9% mașini;
• 2% boabe de soia etc.

______________________________________________

Bibliografie