Sugestii pentru bobocii de la Drept

Cu consultarea echipei fondatoare a ABC Juridic

Vă prezint mai jos răspunsurile la două întrebări ce mi-au fost adresate de către Asociația Studenților în Drept de la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, întrebări ce prezintă interes îndeosebi pentru cei aflați la început de drum în domeniul juridic, dar nu numai.

1. Ce sfaturi aveți pentru studenții din anul I ai Facultății de Drept?

În primul rând, trebuie să reținem faptul că, în urmă cu câteva luni, studenții din anul I erau încă liceeni. De aceea, ei au cea mai mare nevoie de a fi îndrumați și susținuți pentru a avea un parcurs academic ce corespunde așteptărilor acestora.

Legat de acest parcurs academic, studenții din primul an trebuie să înțeleagă de la bun început faptul că nimeni altcineva nu este responsabil pentru viitorul lor. În aceeași ordine de idei, trebuie să fie deschiși la minte și să nu plece la drum cu o idee preconcepută despre traseul lor profesional de după terminarea facultății, în sensul alegerii încă de pe acum a unei profesii juridice prin prisma unor factori interni sau externi.

Este firesc ca fiecare student să aibă o afinitate pentru o anumită profesie juridică, însă este de preferat să “guste” din fiecare astfel de profesie prin intermediul stagiilor de practică (observ că din ce în ce mai multe instituții publice ori firme din sectorul privat își manifestă disponibilitatea în sensul acordării unor astfel de stagii studenților la drept, ceea ce este un lucru foarte bun), astfel încât să-și formeze o impresie realistă cu privire la aria în care și-ar dori să profeseze.

Ba chiar mai mult, îi sfătuiesc să nu aibă în vedere doar profesiile juridice tradiționale (magistrat, avocat, notar, executor judecătoresc), ci să încerce și alte domenii cu profil juridic precum diplomația, practica în insolvență, administrația publică (este mare nevoie de juriști competenți în acest sector), administrarea de afaceri (mulți avocați ajung să fie manageri de companii datorită abilităților extraordinare dobândite și șlefuite în exercitarea profesiei) sau chiar finanțe (o diplomă de jurist însoțită de cunoștințe solide de economie și finanțe poate califica un absolvent pentru a fi bancher de investiții, spre exemplu). În ceea ce privește politica ori afacerile, este un lucru arhicunoscut oriunde în lume că dreptul, prin complexitatea sa evidentă, este o veritabilă rampă de lansare către aceste două arii. Așadar, în pofida unei părți din opinia publică, dreptul oferă reale oportunități de carieră pentru cei cu orizonturi largi, pentru cei care caută să facă ceva în plus față de ce se cere în facultate și care, bineînțeles, se dedică dezvoltării lor ca oameni, în general, și ca juriști, în special.

Această dezvoltare trebuie să devină un obicei, un modus vivendi, dacă vor să aibă succes ori să fie fericiți, după caz. În principiu, aceasta presupune învățarea în fiecare zi a cel puțin un lucru nou, învățare ce se poate realiza prin citit, prin filme ori documentare, prin punerea voluntară în situații noi ori prin mentorat. Mulți militează pentru prioritatea unuia sau altuia dintre aceste mijloace de învățare, însă cred că toate au relevanța lor și trebuie îmbinate pentru o dezvoltare armonioasă.

Cititul, însă, indiferent de subiectul tratat de autor (un student la drept trebuie să aibă o cultură generală bogată, așa că nu trebuie să se limiteze doar la doctrina juridică) este singurul care se poate substitui cu succes oricărui alt mijloc de învățare, întrucât te pune în situații noi prin ochii unui potențial mentor, permițându-ți, practic, să beneficiezi de experiența sa, cu avantajul față de filme ori documentare de trecere prin filtrul conștiinței a celor citite și asimilarea informațiilor conform propriilor valori și nevoi. Nu trebuie neglijată, însă, aplicarea celor învățate în viața de zi cu zi. La urma urmei, finalitatea procesului de învățare nu este asimilarea de informații per se, ci formarea unor noi deprinderi.

Cu toate acestea, le recomand studenților din anul I să nu uite de ce au venit la facultate, și anume să studieze dreptul. Pentru ca studiul lor să fie unul corect, mai întâi să învețe cum să studieze. Este bine știut faptul că oamenii au preferințe diferite (subconștiente, de altfel) în ceea ce privește felurile de stimuli la care răspund (vizuali, auditivi, kinestezici). Este motivul pentru care un student preferă să audieze cursul ținut de profesor, altul să citească suportul de curs, iar altul să facă sublinieri, scheme și altele asemenea. De cele mai multe ori, însă, studenții îmbină aceste tehnici grefate pe categoriile de stimuli, obținând, astfel, un randament superior de învățare.

În cele din urmă, îi sfătuiesc (și e valabil pentru orice om, mai ales pentru unul ce a început o nouă etapă din viață, etapă ce necesită eforturi pentru adaptare) să nu uite să trăiască. Să se bucure de viață și de perioada studenției, însă conform propriilor valori, într-un mod echilibrat și înțelept. Să nu uite, totuși, că oamenii sunt făpturi emoționale și că e mult mai ușor să critici și să distrugi decât să înțelegi, să ierți și să construiești ceva. Pentru acestea din urmă, e nevoie de caracter și autocontrol, ambele fiind dobândite prin eforturi constante și conștiente și, în egală măsură, indispensabile unei vieți bogate din toate punctele de vedere.

2. Care considerați că sunt cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă studenții la Drept pentru a deveni adevărați „oameni ai dreptului”?

Pentru a deveni adevărați „oameni ai dreptului”, în mod logic trebuie să fie, mai întâi, adevărați oameni.

Juriști buni sunt mulți, însă asta nu-i face neapărat oameni buni și, de aceea, nu ating succesul pe care și-l doresc. Pentru a fi un jurist bun, trebuie, în primul rând, să cunoști legea și să știi unde să cauți. Trebuie să fii capabil să faci corelări între diverse texte de lege, să interpretezi normele în funcție de scopul pentru care au fost edictate, să cunoști excepțiile de la principii. În ziua de azi, aceste sarcini ce-i revin juristului au fost simplificate prin prisma existenței atât a softurilor legislative și jurisprudențiale, cât și a doctrinei accesibile “la un click distanță”, astfel încât abilitățile anterior menționate au devenit necesare, dar nu și suficiente.

Astfel, este nevoie să ai o cultură generală (așadar, extrajuridică) bogată, întrucât dreptul izvorăște din toate ariile vieții. Prin urmare, nu este suficient să cunoaștem scopul aplicării unei legi, ci trebuie să înțelegem și cauza adoptării acesteia. Abia atunci putem emite raționamente juridice de valoare.

Ei bine, aceasta este partea ușoară din a fi un adevărat „om al dreptului”. Ceea ce face cu adevărat diferența între acesta și un jurist bun este, după cum am menționat și la început, calitatea de adevărat om.

În principiu, această calitate ține de educația primită, însă nu cea instituțională ori formală. Este vorba, în primul rând, de cei 7 ani de acasă și, în mod subsecvent, de felul în care un om se comportă cu semenii săi. Acest lucru face diferența între oamenii fericiți (și, de cele mai multe ori, și de succes) și cei care eșuează atât în a fi fericiți, cât și în a avea succes. Indiferent că e vorba despre drept, afaceri, politică sau orice alt domeniu, lucrăm zilnic cu alți oameni, aceasta este singura constantă. De calitatea relațiilor noastre cu acești oameni depinde calitatea vieții noastre, așa că îi sfătuiesc pe studenții din anul I să deprindă arta interesului sincer pentru cei din jurul lor, iar pentru cei care stăpânesc deja această artă, să continuă să-și șlefuiască această abilitate.

Un adevărat om este acela care vede dincolo de ego și se preocupă de aproapele său. Este pur și simplu în natura umană să ne pese mai mult de propria persoană, de propriile probleme, decât de ale celorlalți. Dar acest aspect nu este unul absolut și, în mod cert, nu este unul constructiv.

Așadar, să apreciem și să încurajăm în loc să criticăm, să respectăm și să încercăm să vedem lucrurile din perspectiva celorlalți, să ne gândim la interesele și dorințele acestora și să-i ajutăm să și le îndeplinească (mentalitatea win-win), să punem întrebări inteligente pentru a găsi soluții eficiente, să recunoaștem când greșim, să ne respectăm cuvântul dat, să ascultăm mai mult decât vorbim și să zâmbim – zâmbetul îi îmbogățește pe cei care îl primesc fără a-i sărăci pe cei care îl oferă. Și să facem toate aceste lucruri într-un mod sincer.