Tratamentul penal al minorului

Dacă în Belgia, Franța, răspunderea penală a minorului are aplicare odată cu împlinirea vârstei de 16, respectiv 13 ani, legiuitorul român s-a raliat regimului penal al minorilor din Germania, Spania, Italia, unde minorul răspunde penal odată cu împlinirea vârstei de 14 ani, cu precizarea că această răspundere diferă după cum există sau nu discernământ la săvârșirea faptei.

Așadar, față de Vechiul Cod Penal, Noul Cod Penal prevede un regim de sancționare bazat exclusiv pe măsuri educative. Potrivit art. 113 NCp, minorul cu vârsta sub 14 ani nu răspunde penal, pe când minorul cu vârsta între 14 și 16 ani este prezumat relativ că nu răspunde penal, la fel cum cel cu vârsta între 16 și 18 ani este prezumat relativ, de această dată, că răspunde penal potrivit legii. În aceste condiții, pentru a se înlătura sau nu răspunderea penală a minorului, este esențial de stabilit dacă, în săvârșirea faptei, minorul a avut sau nu discernământ, acest element constituind temeiul atragerii răspunderii penale, care se adaugă la îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege.

Dacă se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru ca minorul să răspundă penal, acestuia i se pot aplica fie măsuri educative neprivative de libertate, fie măsuri educative privative de libertate.

         Măsurile educative neprivative de libertate

Măsurile educative neprivative de libertate se pot lua pentru orice infracțiune comisă de minori, acestea putând fi:

a) Stagiul de formare civică (cel mult patru luni) – constă în obligarea minorului de a participa la un program care să-l ajute să înțeleagă consecințele legale și sociale în cazul comiterii de noi infracțiuni, dar și de a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.

b) Supravegherea (două-șase luni) – are în vedere: controlul și îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pentru asigurarea participării minorului la cursurile școlare/de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități/intrarea în legătură cu persoane ce ar putea afecta procesul de îndreptare al minorului supravegheat.

c) Consemnarea la sfârșit de săptămână (patru-12 săptămâni) – prevede obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, cu excepția situațiilor când are obligația de a participa la programe ori activități impuse potrivit legii.

d) Asistarea zilnică (trei-șase luni) – cea mai grea măsură educativă neprivativă de libertate, presupune respectarea de către minor a unui program stabilit de serviciul de probațiune, care conține orarul si condițiile de desfășurare a activităților, alături de interdicțiile impuse.

Pe parcursul executării acestor măsuri, minorului i se pot impune o serie de obligații, ”complementare” la sancțiunea măsuri educative pentru a se întări rolul preponderent educativ al măsurii educative, dar și pentru a se lărgi sfera posibilităților prin care minorul este reeducat și responsabilizat. Toate aceste obligații sunt enumerate cu titlu limitativ în art.121 (1) NCp, între care amintim: urmarea unui curs de pregătire școlară/formare profesională; să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială stabilită de instanță, să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta etc.

Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, obligațiile impuse sau condițiile executării măsurii, se dispune prelungirea duratei măsurii pana la maximul acesteia ori înlocuirea cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă. Dacă nici după această prelungire ori agravare, sau, dacă, inițial, a fost luată măsură cea mai grea și pentru durata maximă, aceasta va fi înlocuită cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ.

         Măsurile educative privative de libertate

Acestea se dispun dacă minorul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede închisoarea de șapte ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, dar și dacă minorul a săvârșit o altă infracțiune în timpul executării unei măsuri educative neprivative de libertate ori după executarea acesteia. Ele pot fi:

a) Internarea într-un centru educativ (un an-trei ani) se execută într-un într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde aceștia vor urma un program de pregătire școlară și formare profesională asemenea aptitudinilor și programe de reintegrare socială inițiate de serviciul de probațiune prevăzute în referatul de evaluare întocmit de acesta și care a stat la baza luării măsurii educative.

b) Internarea într-un centru de detenție (doi-cinci ani, pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 20 de ani/ cinci-15 ani-pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață) – presupune internarea minorilor într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde vor urma programe de pregătire școlară și formare profesională conform aptitudinilor acestora.

Înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutată, dar nu mai mult de șase luni, daca persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani. Daca aceasta a împlinit vârsta de 18 ani, față de aceasta se dispune liberarea din centrul de detenție. Aceleași dispoziții se aplică și în cazul persoanei care a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării.

Măsurile privitoare la nerespectarea obligațiilor impuse minorului ori săvârșirea din nou a unei infracțiuni, care execută o măsură neprivativă de libertate se aplică corespunzător.

În cazul în care o persoană a săvârșit două infracțiuni, una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se va aplica o măsură educativă, iar pentru cea comisă în timpul majoratului o pedeapsă. În funcție de măsurile educative, respectiv pedepsele aplicabile, conform art. 129 (2), executarea se va face în felul următor:

  1. dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
  2. dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii după majorat;
  3. dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită după majorat este detențiunea pe viață, se execută numai aceasta din urmăș
  4. dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută masura educativă, a cărei durată se majoreaza cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta;

Așadar, în pofida existenței un regim de sancționare mai blând aplicabil minorilor, evoluția acestora nu este una de neglijat, căci, pe de o parte, chiar dacă cei sub 14 ani nu răspund penal, față de aceștia se pot lua măsurile de protecție specială prevăzute de Legea 272/2004, plasamentul și supravegherea specializată, iar, pe de altă parte, pentru cei cu vârsta între 14-18 ani, se pot lua măsurile educative amintite. Astfel de experiențe, cu toate că nu aduc limitări, decăderi, interdicții și nu pot reprezenta primul termen al recidivei, pot avea influențe negative asupra comportamentului viitor al unui minor. Tocmai vârsta fragedă a acestora impune o investiție cât se poate de responsabilă și serioasă din partea reprezentanților legali care trebuie să vegheze traseul pe care îl parcurg tinerii și de a avea grijă ca acesta să fie unul conform cu legile societății.


Bibliografie

http://www.mpublic.ro/minori_2008/minori_5_8_ro.pdf.

Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept penal român, Partea generala, pag. 418-436, Editura Universul Juridic, București, 2014.

Noul Cod Penal.

Șărban Dragoș-Cristian

Dragoș-Cristian Șărban este student în anul al III-lea la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!